Rugaciunea in comun cu ereticii. Abordare a practicii canonice a a Bisericii - Carti.Crestinortodox.ro

Rugaciunea in comun cu ereticii. Abordare a practicii canonice a a Bisericii

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
16,00Lei
In stoc

În ultimele decenii, problema rugăciunii în comun cu ereticii a neliniştit serios poporul ortodox, căci s’au înmulţit încălcările acelor Sfinte Canoane care condamnă rugăciunile în comun cu o limpezime de netăgăduit. De-a lungul multor secole, în practica

Descriere

Rugaciunea in comun cu ereticii. Abordare a practicii canonice a a Bisericii

RUGACIUNEA IN COMUN CU ERETICII ABORDARE A PRACTICII CANONICE A BISERICII

Protopresviter Anastasie Goţópulos

 

În ultimele decenii, problema rugăciunii în comun cu ereticii a neliniştit serios poporul ortodox, căci s’au înmulţit încălcările acelor Sfinte Canoane care condamnă rugăciunile în comun cu o limpezime de netăgăduit. De-a lungul multor secole, în practica Bisericii s’a respectat şi s’a păstrat sfânta rânduiala canonică. [...] Din păcate, ascensiunea Ecumenismului sincretist, fără piedici serioase din partea Bisericii, şi tocirea sistematică a sensibilităţii ortodoxe în ultimele decenii din pricina tăcerii şi indolenţei celor împuterniciţi să apere şi să păzească predaniile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, i-a încurajat pe ecumenişti să organizeze „săptămâni de rugăciune în comun” cu participarea clericilor şi a profesorilor Facultăţilor de Theologie, să ia parte fără nici o teamă la slujbele eterodoşilor, unii trecând chiar şi peste „linia roşie” socotită drept cea din urmă limită de îngăduinţă, şi anume împărtăşirea la aşa-zisa „Dumnezeiasca Euharistie,” lipsită de har, a eterodocşilor; prin aceasta, cei care s’au împărtăşit la asemenea pseudo-euharistii „devenind azimiţi.” [...] Dintre toate scrierile ortodoxe pe această temă, cea mai bună dintre toate, cartea perfectă, este cea pe care o ţinem în mână, a părintelui Anastasie Goţópulos, un preot binecuvântat şi înzestrat, care nu aparţine doar Sfintei Mitropolii a Patrelor, ci întregii Ortodoxii. Ca profesor universitar, obişnuit de zeci de ani să evaluez şi să pun note textelor şi studiilor, am simţit o mare bucurie când am luat în mâini ediţia întâi a cărţii. Din două motive: în primul rând pentru caracterul exhaustiv al prezentării temei, cât şi pentru cunoaşterea izvoarelor şi a bibliografiei corespunzătoare. Ar putea foarte bine să fie susţinută ca lucrare de doctorat în Dreptul Canonic. Impresionează prin vastitatea cunoştinţelor din domeniul literaturii canonice. Al doilea şi cel mai important motiv este faptul că părintele Anastasie, cu multă bunăcuviinţă, se confruntă curajos cu adversarii lui, chiar dacă aceştia sânt clerici de rang înalt sau profesori ai săi de la Facultatea de Theologie din Athena, unde a absolvit, sau profesori de la Facultatea de Theologie din Thessalonic. Nu se mărgineşte la expunerea învăţăturii Sfintelor Canoane, ci îi şi pune la punct cu mult succes pe oponenţii lui printr-o argumentare imbatabilă. Printre aceştia se numără şi câţiva dintre cei mai titraţi în domeniul Dogmaticii şi al Dreptului canonic. În cazul lor este valabil cuvântul: „Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit.” /Romani 1, 22/
Protopresviter Theódoros Zísis

Specificaţii

  • Editor: Predania
  • ISBN: 9786068195292
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2013
  • Numar pagini: 211
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 14.5 x 20.5 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor
  • Emanuel Stanciu 11-05-2015
    5 din 5 stele
    Este îngăduită prezenţa ereticilor la slujirea noastră ortodoxă?

    Repetăm că, spre deosebire de rânduielile ce privesc participarea la manifestările bisericeşti legate de această ocazie, desigur fără participarea liturgică a eterodocşilor la cultul nostru ortodox.

    Patriarhii Ghenadie Scolarios Dositei al Ierusalimului şi Arhiepiscopul Ohridei, Dimitrie Homatianos referindu-se la aceia dintre eretici care intră cu respect să urmărească cultul nostru ortodox şi cer binecuvântarea noastră, propun să nu îi alungăm, ci dimpotrivă să le dăm chiar şi anafura şi aghiasmă. Este grăitor faptul că Ghenadie, deşi le îngăduie ortodocşilor să îi binecuvânteze pe eretici, îi opreşte însă să ceară binecuvântarea şi aghiasmă ereticilor! „Nu cereţi nici agiasmă de la ei, pentru că sânt eterodocşi separaţi [de Biserică]." Arhiepiscopul Dimitrie al Ohridei, simţind nevoia să-şi motiveze propunerea, îşi vădeşte şi intenţia: „căci această obişnuită are puterea ca treptat să îi atragă [pe eterodocşi] în întregime spre sfintele noastre obiceiuri şi dogme."

    Unii amintesc părerile de mai sus ale Patriarhilor Ghenadie al Constantinopolului şi Dositei al Ierusalimului, încercând să găsească chiar şi un sprijin, cât de mic, în Tradiţia Bisericii noastre care să „justifice" practica actuală a rugăciunii în comun cu ereziarhii, căpeteniile ereticilor. O cercetare atentă însă a acestor texte nu oferă o astfel de posibilitate: patriarhii de mai sus vorbesc numai despre simpla prezenţă a ereticilor - nu a fruntaşilor eretici - la slujbele ortodoxe. Desigur, Ghenadie se referă la pelerinii veniţi la un loc de închinăciune. Nicăieri nu subînţelege că ereticii şi, desigur, începătorii ereziilor, ar putea să participe activ la cultul Bisericii noastre, îmbrăcaţi în veşminte [liturgice] sau predicând! Nicăieri nu subînţelege că e îngăduit ca ortodocşii să participe la cultul ereticilor! Nicăieri nu subînţelege vreo împreună-lucrare a ortodocşilor şi ereticilor pentru redactarea... „vreunei rugăciuni comune interconfesionale!" Şi, mai ales: menţionează fără înconjur că nu este îngăduit ca ortodocşii să ceară binecuvântarea ereticilor! De asemenea, părerea că Ghenadie „consideră drept rugăciune în comun numai comuniunea euharistică" nu poate fi întemeiată pe textele lui.

    O altă situaţie în care este permis ca ereticii să participe, după iconomie, la o slujbă ortodoxă este săvârşirea, după iconomie, a slujbei de înmormântare a unui eterodox de către un preot ortodox, atunci când nu există păstori ai confesiunii celui adormit precum şi la săvârşirea Tainei Nunţii, când unul dintre soţi se întâmplă să fie eterodox (cununie mixtă) prilejuri în care în parohii se observă din ce în ce mai des participarea eterodocşilor la cultul ortodox.

    Desigur, astăzi, prin schimbarea condiţiilor sociale, vedem tot mai des în parohii participarea eterodocşilor la cultul ortodox. Recomandările pururea-pomenitului părinte Epifanie Theodoropulos constituie cea mai indicată abordare pe care o poate avea un păstor responsabil: „Poate că ar fi indicat să existe pe uşa bisericii un mic anunţ în care să scrie: «In timpul săvârşirii cultului nu este permisă intrarea eterodocşilor.» Insă, dacă totuşi un eretic vrea să intre, desigur, nu vom întrerupe cultul, nici nu vom chema poliţia. Vom continua slujba şi, după încheierea acesteia, ne vom apropia de eterodox şi cu politeţe îi vom spune ce prevăd în cazul de faţă Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe şi vom arăta că este dator să le respecte. Noi niciodată nu vom intra într'o biserică eterodoxă în timpul slujbei, respectând cu desăvârşită rigoare Sfintele Canoane. Insă intrarea eterodocşilor în bisericile noastre, arătând noi puţină flexibilitate, în duhul iconomiei bisericeşti, nu vatămă."

Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor