Ecleziologia euharistica

Calitatea cea mai importanta a ecleziologiei euharistice consta in aceea ca ea atrage atentia asupra importantei in­telegerii teologice a bisericii locale. Biserica locala nu este doar parte a Bisericii Ecumenice Sobornicesti, ci manifesta­rea ei deplina: manifestarea ei intreaga, cu nimic micsorata, intr-un loc concret determinat. Biserica locala este Biseri­ca soborniceasca intrun loc determinat, identica cu Biserica Ecumenica Soborniceasca, care exista doar in manifestarile ei locale. Dar in acelasi timp (si aici noi ne ciocnim cu anti­nomia teologica) Biserica locala nu este identica cu Biseri­ca Ecumenica, ci se deosebeste de ea.

Pentru intelegerea acestui paradox ecleziologic ne poate ajuta analogia cu principiul trinitar. Avem dreptul la o ase­menea analogie, deoarece viata Bisericii este reflectia vie­tii dumnezeiesti trinitare. Singura conditie este de a face aceasta analogie cu precautie, tinand minte distinctia im­portanta dintre Viata dumnezeiasca care este Viata Sfintei Treimi si toata viata bisericilor locale, care nu sunt trei, ci mult mai multe.

Putem spune deci ca asa cum Persoanele Dumnezeiesti: Tatal, Fiul si Duhul Sfant nu sunt parti ale Sfintei Treimi, cum fiecare este Dumnezeu adevarat si in acelasi timp nici unul dintre Ei nu este Sfanta Treime si nu este identic cu Ea, tot asa, in chip analogic, deplinatatea Bisericii Sobornicesti se manifesta in toate bisericile locale, care nu pot fi inchipu­ite nici ca "parti" ale Bisericii Ecumenice, nici ca ceva iden­tic cu ea. O astfel de identificare poate fi comparata cu erezia lui Sabelie, conform careia "Tatal", "Fiul", "Duhul Sfant" nu dispun de o realitate adevarata, ci sunt in fond doar nis­te manifestari ale unuia si aceluiasi. Dupa cum se cunoaste, aici nu ramane loc de Sfanta Treime, totul este identic.

Problema relatiilor dintre bisericile locale si Biserica Ecumenica, ca si cea despre organizarea lor, poate fi clari­ficata apeland la cunoscuta afirmatie a Sfantului Ignatie Teoforul, in care termenul "sobornicesc" a fost pentru prima data folosit in istoria bisericeasca -. "Unde este episcopul -acolo sa fie si multimea"; la fel ca si expresia "unde este Iisus Hristos acolo este si Biserica Soborniceasca".

Aceasta formula, in genere, poate fi interpretata in trei feluri diferite. Mai intai, o interpretare romano-catolica tra­ditionala. Conform ei, prima jumatate a formulei se refera la biserica locala (comunitate), pe cand cea de-a doua jumatate la Biserica Ecumenica (Biserica Soborniceasca).

Ast­fel, dupa cum Biserica locala il are conducator pe episcopul locului, si Biserica Ecumenica Soborniceasca trebuie sa fie condusa conform analogiei episcopilor ecumenici. O astfel de interpretare insa este inadmisibila. Ea creste din cale afa­ra opozitia dintre Biserica Universala si cea locala si duce la ideea universalitatii episcopatului, pentru care nu exista nici un temei in cuvintele Sfantului Ignatie.

Al doilea punct de vedere ii apartine lui Afanasiev. El interpreteaza textul in felul urmator: „Unde (apare) episco­pul, acolo sa fie adunarea oamenilor (comuniunea euharistica), pentru ca unde este Iisus Hristos, acolo este si Biseri­ca Soborniceasca". El trage de aici concluzia ca in ambele formule se vorbeste despre una si aceeasi Biserica locala si se vorbeste despre ea nu ca despre una soborniceasca, pen­tru ca unde se aduna comunitatea euharistica si episcopul, acolo este Hristos, plinatatea, si prin urmare Biserica So­borniceasca.

Conjunctia "oste”, "pentru ca", pare a confir­ma identitatea obiectelor, despre care vorbeste Sfantul Ig­natie in ambele parti ale formulei. Dar noi trebuie sa notam aici ca toata argumentarea aceasta a fost construita pe ci­tarea incorecta, ceea ce este ciudat si nepotrivit la un asemenea invatat ca profesorul Afanasiev. In text, dupa cum o dovedesc toate manuscrisele si este fixat in toate editiile critice, nu exista cuvantul "oste”, acolo se spune "osper”, "precum", diferenta evidenta si care il lipseste de argument pe Afanasiev. Pentru ca Sfantul Ignatie nu identifica anumeBiserica locala cu cea Soborniceasca, despre care el vorbes­te in partea a doua a formulei. Prin sintagma "precum" se arata asemanarea apropiata, este adevarat, dar si distinctia dintre ele.

Al treilea punct de vedere, care mi se prezinta mai apropiat de adevar, intelege formula in sensul ca la fel cum aparitia episcopului in mijlocul clerului local il face pe acesta Biserica locala cu episcopul conducator in frunte, in mod analogic prezenta lui Hristos in Biserica o face pe ea Soborniceasca. Precum episcopul se arata capul Bisericii locale, asa si Hristos este Capul Bisericii Sobornicesti. Cu alte cuvinte, Biserica locala in intregime nu are cap vazut. Capul ei este insusi Hristos.

Toata aceasta reprezinta prin sine dezvoltarea teologica extinsa a formulei Sfantului Ignatie, din care noi am pastrat, se pare, fidelitatea duhului si continutului ei.Legatura stransa reciproca dintre bisericile locale si constiinta faptului ca, luate separat, sobornicitatea lor n-ar fi deplina, si-a gasit expresia, din cele mai vechi timpuri, in practica bisericeasca a multimii alegatorilor (cel putin trei episcopi, cu acordul celorlalti episcopi, in regiunea bisericeasca) si a celor care consfintesc (doi sau trei epi­scopi, cel putin, sunt necesari pentru alegerea si investi­rea episcopului).

O astfel de multime era prevazuta deja in Constitutiile Apostolice ale lui Hippolit (secolul al III-lea) si este atribuita primelor canoane apostolice, Canonului al patrulea de la Niceea si celui de-al noualea de la Antiohia. Ele ne invata ca in unire cu alti episcopi eparhia, ca mani­festare locala si deplina a Bisericii Sobornicesti, poate reali­za si sustine sobornicitatea sa ca membra (dar nu ca parte!) a Trupului lui Hristos, care este "Sfanta Biserica Soborni­ceasca in orice loc", "Biserica din toata lumea". Si mai mult se poate spune despre o alta institutie "harismatica" a Bisericii Sobornicesti: sinoadele ei locale si Ecumenice, incepand cu Sinodul Apostolic de la Ierusalim. De la ince­put Biserica constientiza clar ca nici un apostol, cu atat mai mult un episcop, nu are putere duhovniceasca sa hotarasca probleme de baza ale credintei si ale vietii bisericesti, care apar in decursul istoriei bisericesti.

Astfel de intrebari puteau fi discutate si hotarate doar cu voia Duhului Sfant sinodal, de catre Biserica Soborniceas­ca in intregime sau, in caz extrem, de regiunea bisericeasca, daca problema cercetata nu atingea nemijlocit credinta, ci privea doar ordinea bisericeasca. Putem spune ca Sinoade­le Ecumenice, care reprezinta evenimente "charismatice" in viata bisericeasca, iar cele permanente, "normale", convo­cate doar in cazuri extreme, cand cerintele Bisericii necesi­tau interventia lor, constituie un factor substantial in ordi­nea soborniceasca a Bisericii.

Biserica Soborniceasca. Texte ecleziologice - Cuprins
Prefata........................................5
Textele simbolice ale Bisericii Ortodoxe............14
Alcatuirea si editarea unei unice marturisiri de credinta ortodoxa..........................73
Eccleziologia Sfantului Vasile cel Mare.............79
Sobornicitatea si ordinea bisericeasca.
Insemnari la referatul lui S. S. Verhovskii...........116
Simplitatea naturii dumnezeiesti si deosebirile in Dumnezeu, dupa Sfantul Grigorie de Nyssa..................130