Puterea inimii - Carti.Crestinortodox.ro

Puterea inimii

Fii primul care adauga o recenzie!
12,00Lei
In stoc

Cartea de fata isi are obarsiile in anii '20 ai veacului trecut, insa, din cazua prigoanei ateiste din Rusia, Sfantul Luca a reusit s-o definitiveze abia in anii 1945-1947. 

Descriere

Puterea inimii

Sufletul animalelor si al omului

Dupa presupunerile fiziologilor, activitatea con­stiintei, adica activitatea psihica, trebuie socotita ca un sistem extrem de complex de reflexe neconditionate si conditionate, care au existat dinainte si care se formeaza in permanenta ca inlantuire de perceptii transmise de receptori catre creier si supuse in creier analizei pentru elaborarea reactiei motorii de raspuns.

Genialul nostru cercetator al sistemului nervos central, I. P. Pavlov, defineste constiinta astfel: "Constiinta o vad ca activitate nervoasa a unui anu­mit sector al emisferelor cerebrale mari, la un moment dat, in anumite conditii de excitatie optima (probabil aceasta ar fi una medie). In acelasi moment, tot restul emisferelor cerebrale mari se afla intr-o stare de excitatie mai mult sau mai putin redusa.

In ariile cu excitabilitate optima ale emisferelor cerebrale mari se formeaza cu usurinta reflexe conditionate noi si se constituie cu usurinta diferentierea. Altfel spus, acesta este sectorul creativ al emisferelor cerebrale mari.

Alte arii, cu excitabilitate redusa, nu sunt capabile de asa ceva si functiile acestora cuprind in ma­joritate reflexele constituite anterior, care se manifesta stereotip in prezenta stimulilor corespunzatori. Activitatea acestor arii constituie ceea ce noi numim subiectiv activitate inconstienta, automata. Sectorul cu activitate optima nu este, desigur, un compartiment consolidat, dimpotriva, se deplaseaza pe intreaga su­prafata a emisferelor cerebrale, in functie de conexiunile dintre centre, si sub influenta stimulilor corespunzatori se modifica si sectorul cu excitabilitate redusa. Insa, daca ar fi fost posibil sa vedem prin cutia craniana si daca zonele cu excitabilitate redusa a emisferelor cerebrale ar fi luminoase, atunci am putea vedea la un om care gandeste constient cum pe suprafata emis­ferelor lui cerebrale se deplaseaza in permanenta o pata luminoasa care isi schimba neincetat forma si dimen­siunile, cu contururi neregulate, inconjurata in restul suprafetei emisferelor cerebrale de o umbra mai mult sau mai putin intensa".

Noi acceptam o astfel de imagine profund stiintifica despre activitatea constiintei, insa nu o consideram exhaustiva. Chiar suntem dispusi sa subscriem ideii de baza a materialismului, anume ca "existenta deter­mina constiinta", insa cu conditia unei conceptii mate­rialiste mult mai putin inguste asupra existentei. Pentru a infatisa intelegerea noastra asupra con­stiintei, trebuie sa o sub divizam in acte, stari si volum. Gandul curge asemenea unui izvor. Gandul stralu­ceste cu o lumina vie. Gandul patrunde adancurile existentei. Atitudini volitive linistite si gandite. Explozii volitive neasteptate - o lovitura cu cutitul in inima celui care te-a jignit. Permanenta incordare a vointei pe parcursul vietii, orientata spre atingerea planurilor si a scopurilor principale. O iubire linistita si nepatimasa. O bucurie estetica adanca, linistita. Patimi inversunate, manie, frica. Credinciosie fata de Dumnezeu, Care calauzeste intreaga viata.

Acestea sunt actiuni ale constiintei si sunt determinate de catre: 1) perceptiile organelor de simt, 2) senzatiile organice ale corpului nostru, 3) perceptiile fiintei noastre transcendentale, 4) perceptii din lumea duhovniceasca superioara, 5) actiunile duhului nostru.

Actele constiintei noastre nu sunt izolate. Gandul este insotit mereu de traire [simtire], trairea si vointa -de catre gand, iar trairea - de actiuni volitive, actele vointei fiind intotdeauna legate de traire si de ganduri, complexul acestor acte desfasurate concomitent deter­minand starea constiintei. Aceste stari ale constiintei se schimba in permanenta, caci actele constiintei sunt in continua miscare. Prin bogatia, diversitatea si profunzimea actelor si a starilor constiintei se contureaza volumul constiintei, care, de asemenea, se modifica in permanenta, de obicei in sensul sporirii sale. La actele si la starile constiintei participa permanent duhul nostru, determinandu-le si orientandu-le. La randul sau, duhul sporeste si se modifica in functie de activitatea constiintei noastre, de actele si de starile ei in parte. Aceasta este intelegerea noastra despre plinatatea activitatii psihice a omului. insa nu doar omul are suflet, ci si animalele. "Sufletul animalului este in sangele lui" si animalul, ca si omul, este alcatuit din duh, suflet si trup.

Ce este sufletul? In reprezentarea cea mai simpla, la animale este un complex de perceptii organice si senzoriale, ganduri si trairi, urme de amintiri sau doar un complex de senzatii organice (la animalele inferior organizate), consolidate de constiinta de sine (de catre minte la animalele superior organizate). Duhul primitival animalelor constituie doar suflarea vietii (la cele inferioare). Pe masura avansarii pe scara complexitatii, sporeste si duhovnicescul lor si la suflarea vietii se adauga mugurii mintii, vointei si simtirii. La om sufletul este mult mai inalt in esenta lui, caci duhul care participa la lucrarea sa este de necomparat cu duhul animalelor. El se poate invrednici de darurile cele mai inalte ale Duhului Sfant, pe care Sfantul Proroc Isaia (11,2-3) le numeste duhul temerii de Dumnezeu, duhul cunostintei, duhul sfatului si al tariei, duhul luminarii, duhul intelegerii, duhul intelepciunii, Duhul Domnului sau darul bunei-credinte si al desavarsitei luminari. Duhul si sufletul omului sunt unite in chip nedes­partit in timpul vietii, intr-o singura alcatuire; insa la oameni pot fi vazute felurite masuri [trepte] de induhovnicire.

Sunt oameni "duhovnicesti", dupa cuvantul Apostolului Pavel (1 Corinteni 2,13-15). Sunt - cum am spus - oameni-dobitoace, oameni-iarba si oameni-ingeri. Cei dintai nu se deosebesc prea mult de dobitoace, caci induhovnicirea lor este extrem de scazuta, iar cei din urma se aseamana duhurilor celor fara de trup, care nu au nici suflet, nici trup.

Asadar, sufletul poate fi definit ca o totalitate de perceptii organice si senzitive, urme de amintiri, ganduri, trairi si acte volitive, dar fara participarea obligatorie in acest complex a manifestarilor superioare ale duhului, care nu sunt proprii animalelor si unor oameni. Despreacestia vorbeste Apostolul Iuda, spunand ca sunt "oameni firesti, care nu au duhul" (Iuda 1,19). In timpul vietii, in constiinta de sine viata duhului se intrepatrunde strans cu acele acte psihice care sunt comune oamenilor si animalelor, adica cu senzatiile organice si perceptiile senzitive; acestea din urma, la randul lor, sunt indisolubil legate de viata trupului -in special a creierului - si dispar odata cu moartea trupului. De aceea, sufletul primitiv al animalelor este muritor, cum muritoare sunt si acele elemente ale con­stiintei omului care izvorasc din trupul mort (percep­tiile organice si senzoriale). Sunt nemuritoare acele elemente ale constiintei care sunt legate de viata duhului. Nemuritor este duhul, care, dupa cum vom arata in continuare, poate exista fara legatura cu sufletul si cu trupul. Materialistii neaga ne­murirea sufletului tocmai pentru ca nu vor nicidecum sa cunoasca ceva despre duh. Iar despre nemurirea constiintei, inteleasa strict fiziologic, noi nici nu vorbim.Asadar, sa vedem acum daca Sfanta Scriptura ne indreptateste sa intelegem duhul si sufletul asa cum am aratat anterior.

Credem ca modul in care intelegem noi duhul si sufletul este absolut conforma Revelatiei. Cuvantul "suflet" este folosit in Scriptura cu di­ferite sensuri. in limbajul comun, inseamna pur si simplu orice om: "nici un suflet dintre voi nu va pieri", graieste Apostolul Pavel impreuna-calatorilor sai de pe corabie (Fapte 27, 22)."Intru opt suflete a pastrat semintia lui Noe" (2 Petru 2,5)."Sufletul care pacatuieste, acela va muri" (Iezechiil 18, 20).Sau [cuvantul] "suflet" este sinonimul vietii:"Si sufletul lui va fi prada..." (Ieremia 21, 9)."Au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului" (Matei 2, 20)."Painea lor pentru sufletul lor" (Osea 9,4)."Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru, ce veti manca si ce veti bea" (Matei 6,25). Dar iata cateva versete in care este evident ca se vorbeste despre ceea ce poate fi numit "suflet animal": "Sufletul lor intr-insii se sfarsea... ca a saturat suflet insetat si suflet flamand a umplut de bunatati... urat-a sufletul lor orice mancare... sufletul lor intru primejdii incremenea" (Psalm 106, 5, 9,18, 26)."Si va paste el... sufletul lui se va satura in mun­tele lui Efraim" (Ieremia 50,19)."Prada voi imparti si-mi voi satura sufletul de razbunare" (Iesire 15,9)."Flamandul viseaza ca mananca... si sufletul lui e slabit... viseaza ca bea... si sufletul lui e insetat" (Isaia 29, 8)."Sufletul care binecuvanteaza va fi indestulat" (Pilde 11,25)."Sufletul celui lenes pofteste, insa in zadar. Numai sufletul celor silitori este indestulat" (Pilde 13,4)."Sufletului trandav ii va fi foame" (Pilde 19,15)."Sufletul satul calca mierea in picioare" (Pilde 27,7)."intru bunatati se va desfata sufletul vostru" (Isaia 55,2)."Sufletul lor va fi ca o gradina bine udata" (Ieremia 31,12) (aici este vorba despre bunatatile pamantesti)."S-a lipit sufletul lui de Dina" (Facere 34, 3)."Si sufletul lui asteapta aceasta plata" (Deuteronom 24,15)."Sufletul lui e dezgustat de cele mai bune bucate" (Iov 33,22)."Suflete al meu, auzi glasul trambitei" (Ieremia 4,19)."Voi hrani sufletele preotilor cu grasime" (Ieremia 31,14)."Tot ce doreste sufletul tau voi face pentru tine" (1 Regi 20, 4).

Fie ca aceia care s-au obisnuit cu ideea nemuririi sufletului sa nu se tulbure de cuvintele noastre privitoare la nemurirea duhului. Aceasta nu este o inovatie, caci intr-o multime de locuri din Sfanta Scriptura in care este vorba despre moarte se vorbeste despre parasirea trupului de catre duh, iar nu de catre suflet."Precum trupul fara de duh mort este, si credinta fara de fapte moarta este" (Iacov 2, 26)."Cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos, catre pamant?" (Ecclesiastul 3, 21)."Si a propovaduit si duhurilor (nu sufletelor!) tinute in inchisoare" (1 Petru 3,19)."...si de duhurile dreptilor celor desavarsiti" (Evrei 12, 23)."Si duhul ei (al fiicei lui Iair) s-a intors si a inviat indata" (Luca 8, 55)."In mainile Tale imi voi da duhul meu" (Psalm 30, o)."Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu. Si acestea zicand, Si-a dat duhul" (Luca 23, 46)."Doamne, Iisuse,primeste duhul meu!" (Fapte 7,59)."Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamant. in ziua aceea vor pieri toate gandurile lor" (Psalm 145,4)."Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar duhul sa se intoarca la Dumnezeu, Care 1-a dat" (Ecclesiastal 12, 7).

Aceste ultime doua versete sunt cu osebire impor­tante pentru intemeierea parerii noastre, anume ca sunt muritoare acele elemente ale activitatii sufletului care sunt legate de viata trupului: simturile si procesele de gandire, strans legate de activitatea creierului."in ziua aceea vor pieri toate gandurile lor", adica va inceta activitatea constiintei, pentru care sunt necesare toate perceptiile creierului viu. "Iesi-va" nu sufletul, ci duhul "si se va intoarce la Dumnezeu", adica in vesnicie (Psalm 145,4). Trupul "se va intoarce in pamant", ceea ce a si fost, iar duhul "se va intoarce la Dumnezeu, Care l-a dat" (Ecclesiastul 12, 7).

Si duhul animalelor, desigur ca trebuie sa fie nemuritor, caci si acesta isi are inceputul [obarsia] in Duhul lui Dumnezeu, Duhul cel fara de moarte. Ideea despre nemurirea duhului animalelor este evident exprimata in cunoscutele cuvinte ale lui Pavel despre nadejdea oricarei fapturi, "pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" (Romani 8,21).In putine locuri din Sfanta Scriptura moartea este definita ca iesire a sufletului (iar nu a duhului) din trup.

Ce vom spune despre duhul animalelor? Acestea, asemenea oamenilor, prin fire sunt pur­tatoare ale unui anume duh. Animale de aceeasi specie pot fi curajoase ori tematoare, rautacioase sau poso­morate, blande si vesele. Lor nu le sunt proprii formele superioare de induhovnicire ca religiozitatea, simtul moral, cugetarea filosofica si stiintifica sau perceptia rafinata artistica si muzicala. Insa dragostea si muguri ai altruismului si, de asemenea, un simt estetic le sunt caracteristice si animalelor. Lor nu le este proprie forma cea mai inalta a dragostei, cea dumnezeiasca, ci doar iubirea familiala; insa intru aceasta dragoste lebedele si porumbeii probabil ca ii intrec si pe oameni. Sunt cunoscute la perechile de lebede cazuri de suicid atunci cand unul dintre parteneri a murit; lebada ramasa in viata se inalta sus de tot, isi aduna aripile si cade la pamant, ca un bolovan. Nivelul duhovnicescului este cu atat mai scazut cu cat animalele sunt situate pe o treapta mai de jos a scarii desavarsirii. Exceptie de la aceasta face dra­gostea la pasari. Ca o paralela putem pomeni faptul ca formele cele mai inalte de dragoste si religiozitate sunt dezvaluite adeseori la oamenii simpli, neinstruiti. Animalele superioare, fie ele si numai purtatoare ale unei induhovniciri limitate, trebuie sa posede constiinta de sine intr-o forma primitiva.

Oare cainele nu ar putea spune: "imi este frig, sunt bolnav, stapanul se poarta urat cu mine"? La animale, masura constiintei de sine este determinata de dezvoltarea mintii si de treapta de induhovnicire accesibila lor.

Puterea inimii - Cuprins

Cuvant inainte la editia romaneasca ...5

Capitolul I
CE CONCLUZII PUTEM TRAGE ASUPRA PROGRE­SULUI ACTUAL AL STIINTEI ... 15
Capitolul II
INIMA IN CALITATE DE ORGAN AL CUNOASTERII SUPREME ... 26

Capitolul III
CREIERUL SI DUHUL. DUHUL IN NATURA ... 54

Capitolul IV
DUHUL PLANTELOR SI AL ANIMALELOR ... 72

Capitolul V
SUFLETUL ANIMALELOR SI AL OMULUI ... 80

Capitolul VI
DUHUL NU ESTE LEGAT NECONDITIONAT DE SUFLET SI TRUP ... 95

Capitolul VII
CAPACITATILE DUHOVNICESTI TRANSCENDEN­TALE ... 110

Capitolul VIII
DESPRE OMUL LAUNTRIC ... 131

Capitolul IX
NEMURIREA ... 142
Cuprins ... 157

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731361741
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2010
  • Numar pagini: 160
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 0 din 5 pe baza a 0 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
0
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie