Nervozitatea - cauze, manifestari, remedii duhovnicesti
Evaluat la din 5 pe baza a 3 recenzii ale clientilor
15,00Lei
In stoc
Cartea de fata, iesita de sub condeiul unui cunoscut psihoterapeut ortodox din Rusia, isi propune sa analizeze dintr-o perspectiva duhovniceasca una dintre cele mai arzatoare probleme ale epocii contemporane: problema suferintelor aparute "pe fond...
Descriere
Nervozitatea - cauze, manifestari, remedii duhovnicesti
Nevrozele, maladiile legate de stress si alte afectiuni din aceasta categorie sunt "disecate" aici cu dubla competenta a omului de stiinta si a credinciosului inarmat cu milenara experienta de terapie sufleteasca a Bisericii Ortodoxe.
Un caz memorabil
Aceasta istorisire a fost culeasa de mine de la unul dintre pacienti. „M-am nascut in Moscova, am fost botezat dupa nastere, dar cu viata Bisericii nu am fost invatat. Am fost un copil sanatos, vioi, la scoala prindeam totul din zbor, invatam totdeauna bine. Am intrat la facultatea de stiinte economice. In facultate, simtindu-ma liber, am pacatuit o gramada - asta mi se parea atunci un lucru absolut firesc.
Spre sfarsitul anului patru, am devenit deodata excesiv de vorbaret, de animat, nu puteam sta locului nici macar cateva minute. Dormeam cate 2-3 ore pe zi, slabisem mult. Dupa o luna starea aceasta parea ca tinde sa dispara - poate din pricina ca luasem nu mai stiu ce sedative. Totusi, incepand din toamna aceluiasi an, boala a scos capul din nou, insa tocmai pe dos: eram deprimat, nu mai voiam sa mai traiesc.
La rugamintile staruitoare ale parintilor m-am adresat unui psihiatru, si dupa scurta vreme mi s-a pus diagnosticul de psihoza maniaco-depresiva. Mi-au fost prescrise numeroase medicamente, pe care trebuia sa le iau aproape incontinuu. Eram foarte impovarat de faptul ca voi fi etichetat drept „nebun", temandu-ma ca despre boala mea sufleteasca vor afla prietenii si cunoscutii.
Cam pe atunci am trecut pentru prima data pragul bisericii. La Dumnezeu m-a adus boala. Parintele inaintea caruia m-am spovedit pentru prima data in viata mi-a devenit de la inceput foarte apropiat. Am inceput sa merg la slujbe, ma impartaseam. Totul imi placea in biserica: si cantarea, si curatenia, si fetele rugatorilor... Aveam senzatia ca am ajuns acasa dupa o lunga instrainare.
Dupa aceea insa m-am luat cu altele; ma simteam binisor - si, nu stiu cum, am inceput sa dau din ce in ce mai rar pe la slujbe, sa o raresc cu spovedaniile, iar in cele din urma m-am instrainat cu totul de Biserica. Crize ale bolii am mai avut inca de doua ori.
Am luat tabletele pe care mi le prescria psihiatrul...
Dar iata ca odata, seara, a sunat telefonul. Ridic receptorul si... nu imi cred urechilor: era parintele! De unde aflase numarul de telefon ? Nu imi stia nici numele de familie, nici adresa, ci doar numele de botez! in scurta vreme mirarea a facut locul unui asemenea simtamant de caldura si liniste sufleteasca, incat nu va pot spune in cuvinte. Simteam ca imi dau lacrimile, iar in cap imi zburau cu viteza caleidoscopica gandurile: „Doamne! Cum am putut sa Te parasesc?! De ce am incetat sa merg la biserica ?"
Mi s-a facut foarte rusine. Parintele s-a interesat insa daca nu sunt bolnav si daca am nevoie de ajutorul lui. A mai spus ceva foarte simplu si cald, m-a binecuvantat, apoi si-a luat ramas-bun. inchipuiti-va: nu mi-a facut nici un repros, ci, dimpotriva, a fost atat de bun si de prietenos.
N-am dormit in noaptea aceea aproape deloc - am stat si m-am gandit mult. Privind la icoane, ma rugam si plangeam, ceream iertare de la Domnul. Spre dimineata, mi-a venit gandul ca trebuie sa ma intorc in sanul Bisericii si sa fac pocainta adanca. Citisem undeva ca in atare situatie trebuie facuta spovedanie „generala", de toata viata. Domnul m-a invrednicit sa fac o asemenea spovedanie. Nu mai descriu starea mea sufleteasca din acel moment - voi spune doar ca ma simteam ca si cum mi s-ar fi pravalit un munte de pe suflet. Si... boala a trecut. Vreme de cativa ani am fost practic sanatos. Medicii erau uimiti si se intrebau: „Cum se poate asa ceva ?"
In continuare am mai apelat la ajutorul psihiatrilor, dar manifestarile bolii erau departe de a avea puterea dinainte. Pocainta este un mare bun daruit noua de Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu pentru toate!"
CUPRINS Nervozitatea - cauze, manifestari, remedii duhovnicesti
Natura duhovniceasca a problemelor „nervoase" ... 5
Formele fundamentale ale nevrozelor ... 28
Neurastenia ... 28
Despre lupta cu mania ... 32
Din cuvintele duhovnicesti ale Sfantului Luca (Voino-Iasenetki) ... 35
Nevroza obsesiva ... 38
Sfintii Parinti despre frica ... 47
Isteria ... 48
Lupta cu slava desarta ... 66
Lupta cu trufia ... 66
Lupta cu patima curviei ... 68
Despre cunoasterea de sine ... 68
Depresia ... 71
Depresia nevrotica ... 79
Despre lupta cu întristarea ... 89
Despre rabdarea necazurilor si pacea sufleteasca ... 93
Sinuciderea - pacat de moarte ... 97
Particularitatile nevrozelor la copii ... 102
Psihosomatica ... 109
Din corespondenta cu cititorii ... 115
Insomnia ... 116
Sfaturi medicale privitoare la insomnie ... 120
Somnul copilului ... 124
Despre vise ... 127
Medicamente duhovnicesti ... 138
Ajutorul ceresc ... 142
Rugaciune pentru tamaduire ... 143
Din practica medicala a terapiei sufletesti ... 146
Sunteti putin bolnava ... 146
Despre balbaiala ... 148
Internetomania ... 153
Sindromul de anxietate ... 157
Un caz memorabil ... 160
Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne ! ... 164
O miraculoasa întoarcere la viata ... 167
„Complexul" virginitatii ... 168
Psihoterapia ... 171
Despre moralitate în psihoterapie ... 171
Psihoterapia ortodoxa ... 181
Traducere din limba rusa de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas
Editia a 2-a
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731364032
- An aparitie: 12 Mai 2008
- Numar pagini: 195
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza a 3 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Am citit cartea si simt ca ma ajutat, desi este greu in practica si cei care au nervii sensibili inteleg cel mai bine asta. Dar, cu toate acestea trebuie sa luptam pentru ca nervozitatea inseamna ca nu exista rabdare, care este atat de importanta pentru mantuire.
Razboiul nu se incheie decat cand inchidem ochi, insa pana atunci, stim cu toti ce a zis Iisus : „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului“, deci trebuie sa ne rugam neincetat pentru rabdare si blendete si sa incercam mereu sa le aplicam, caci acestea sunt cheiile pentru tamaduirea de nervozitate si speranta de mantuire. Domnul sa ii ajute pe toti!
Doctorul a spus că sufăr de distonie vegetativă a circulaţiei sângelui. Ce boală este aceasta, care este cauza ei şi cum poate fi tratată?
Adeseori apelează la medic oameni care suferă de o boală frecventă în zilele noastre, numită „distonie neurocirculatorie".
La baza acestei stări patologice se află supraîncordarea sistemului nervos central, care provoacă perturbarea reglării sistemului vascular, înrăutăţirea „aprovizionării" cu sânge a organelor şi ţesuturilor, tulburări trofice (de hrănire a celulelor), scăderea permeabilităţii micro vaselor de sânge. în literature de specialitate această patologie mai poartă un nume: „sindromul de anxietate". Cred că această denumire e pe deplin justificată.
La cauza fundamentală – supraîncordarea nervoasă - se adaugă deseori şi alţi factori de risc, printre care infecţiile cronice de focar (amigdalită, sinuzită, carii dentare), traumatismele craniene, sechelele intoxicaţiilor acute sau cornice (în primul rând ale celei alcoolice, iar actualmente şi ale narcoticelor).
Simptomele bolii sunt legate cu precădere de perturbarea funcţionării unor procese vegetative. Printre ele se numără durerile de cap, ameţelile, astenia, transpiraţia exagerată, lipsa rezistenţei la frig, meteosensibilitatea, oscilaţiile tensiunii arteriale, tulburările de somn ş.a. Cele mai ameninţătoare complicaţii ale acestei maladii sunt boala hipertensivă, ateroscleroza însoţită de boala ischemică a inimii, distrofia cu semne de îmbătrânire timpurie.
Ea se dezvoltă deseori la oamenii cărora „li s-a pus pata" pe sănătatea lor. Este binecunoscut termenul de „ipohondrie", care desemnează fixaţia persistentă a omului pe felul în care se simte, însoţită uneori de exagerarea gravităţii propriei stări de sănătate. Ei bine, între cei ce suferă de distonie neurocirculatorie sunt numeroşi ipohondri- deşi, bineînţeles, nu toţi se încadrează în schema ipohondriei.
Trebuie, fără îndoială, să avem o atitudine raţională faţă de propria sănătate, să ne-o îngrijim, fiindcă ea este un dar de la Dumnezeu. Orice exces este periculos.
Distonia neurocirculatorie se tratează cu greutate. Accentul trebuie pus pe schimbarea modului de viaţă al omului. Aş spune că medicamentul principal în această suferinţă trebuie să fie dobândirea de către om a păcii sufleteşti - şi, după cum se ştie, pacea nu vine în suflet fără harul lui Dumnezeu.
Duhul împăcat şi conştiinţa liniştită, îmbinate cu postul fără exagerare, cu efortul fizic şi călirea organismului, sunt ingredientele însănătoşirii.
Desigur, trebuie cerut şi ajutorul specialistului, însă repet: medicamentele au în această boală numai un rol auxiliar. (Dimitri Avdeev)
Cartea de fata "Nervozitatea - cauze, manifestari, remedii duhovnicesti", este scrisa de cunoscutul psihoterapeut ortodox rus Prof. Dr Dmitri Avdeev, si propune sa analizeze dintr-o perspectiva duhovniceasca una dintre cele mai arzatoare probleme ale epocii contemporane: problema suferintelor aparute "pe fond nervos".