Cum sa biruim deprimarea - Carti.Crestinortodox.ro

Cum sa biruim deprimarea

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 4 recenzii ale clientilor
10,00Lei
In stoc

Depresia (cuvant modern pentru deznadejde) este un fel de plictiseala avand pricina in om, impreunata cu insuflarea pamanteasca de a trai dupa chipul lumii cazute. Omul modern este inchis ca o pasare in cusca sa, fara alta alternativa decat disperarea...

Descriere

Cum sa biruim deprimarea

Cand omul se instraineaza de Dumnezeu, izvorul vietii, viata pe pamant devine fara sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor placeri. Dar fiindca sufletul, prin firea sa, are trebuinta de Dumnezeu, singuratatea ajunge de neindurat pentru suflet si pricinuieste nemultumire, descurajare si disperare.

Invatatura ortodoxa despre deprimare este precisa si imbelsugata. Veacuri la rand ea s-a dovedit valida, daca e aplicata cum invata Sfintii Parinti, ajutand astfel milioane de crestini sa infranga duhul demonic al deprimarii, ajungand la libertate si mantuire.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan, Editia a II-a

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731360102
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2008
  • Numar pagini: 176
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 4 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
4
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 4 din 4 recenzii ale clientilor
  • Luminita Angheloiu 05-08-2016
    5 din 5 stele
    Despre cartea Cum sa biruim deprimarea

    Societatea modernă este o societate fără de Dumnezeu; fără de Dumnezeu, nu fiindcă omul nu are trebuinţă de Dumnezeu, ci fiindcă, prea ocupat cu „dezvoltarea" pământului, uită de Dumnezeu. Uitarea lui Dumnezeu pricinuieşte delăsare şi nesimţire faţă de lumea din jurul omului. Nesimţirea duce la singurătate artificială, iar egocentrismul sporeşte deşertăciunea autoadorării. Când omul se înstrăinează de Dumnezeu, izvorul vieţii, viaţa pe pământ devine fără de sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor plăceri. Dar fiindcă sufletul, prin firea sa, are trebuinţă de Dumnezeu, singurătatea ajunge de neîndurat pentru suflet şi pricinuieşte nemulţumire, descurajare şi disperare.

    Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de Plictiseală având pricina în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pământească îl face pe omul modern - fie că e adeptul idealismului comunist-utopic, fie al idealismului „noii ordini" - să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedeşte a nu fi nicidecum un rai pentru omul normal care doreşte să fie fericit, căci fericirea înseamnă o vieţuire firească: el este mai curând o colivie artificială aurită ce ţine duhul omului prizonier. Iar, cu ajutorul ciberneticii, închisoarea, pe lângă una materială, devine şi una mentală şi spirituală. Omul modern e închis ca o pasăre în cuşca sa aurită, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertăţii duhovniceşti.
    Atenţia noastră se îndreaptă aici spre viaţa unei tămăduitoare a depresiei din Rusia modernă. Viaţa Noii Muceniţe Măria din Gatcina este scurtă şi probabil că nu vom obţine niciodată noi informaţii despre ea. Dar însemnătatea ei nu trebuie căutată în datele biografiei pământene. In schimb, puterea ei stă între sfinţii veacului al 20-lea, cei ce pot auzi rugăciunile celor ce ne aflăm aici jos, pot mijloci înaintea lui Dumnezeu, făcând sufletele noastre să vadă cum se deschide colivia şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, arătându-ne o cale prin care să scăpăm din ea.

    Învăţătura ortodoxă despre deprimare este precisă şi îmbelşugată. Veacuri la rând ea s-a dovedit validă, dacă e aplicată cum învaţă Sfinţii Părinţi şi
    Sfintele Maici. Partea a doua a cărţii de faţă cuprinde 153 de citate despre depresie de la Sfinţii Părinţi şi Sfintele Maici din toate veacurile. Ele sunt împărţite în trei categorii: 1) celeste deprimarea, 2) ce anume o pricinuieşte şi 3) cum se poate birui.

    Scopul nostru este acela de a înfăţişa o pildă despre felul cum o persoană suferindă, Sfânta Măria, îi mângâia pe cei ce veneau să-i ceară ajutorul. Editorii nu doresc decât ca acel cititor modern căruia se întâmplă să-i cadă în mână această cărticică să se îndrepte către pururea-curgătorul izvor al adevărului - veşnica învăţătură a Sfinţilor Părinţi şi Sfintelor Maici ce au primit înţelepciune de la Dumnezeu prin experienţa personală şi prin aceasta au ajutat milioane de creştini să înfrângă duhul demonic al deprimării şi să ajungă la libertate şi mântuire. Şi, întrucât deprimarea este una din plăgile modernităţii, nădăjduim că cititorul va împărtăşi şi altora smeritul chip al Dreptei Măria, Noua Muce-niţă, punând în practică înţelepciunea patristică despre felul cum trebuie biruite păcatul şi patima
    deprimării.

    Părintele Gherman
    Sfinţii Adrian şi Natalia 26 august/8 septembrie, 1994

  • Mihaela Mirabela 20-05-2015
    5 din 5 stele
    O carte practica

    Aproape am terminat aceasta minunata carte. Este practica, usor de inteles si atinge exact acolo unde trebuie. Poate e mult ce spun, insa dupa cateva pagini ma simteam ca dupa o rugaciune care ajuta sufletul abatut in valvoarea vietii trecatoare.
    In momente cand simti ca esti la capatul puteriilor, nu mai suporti pe nimeni si nimic, citeste si aplica ce scrie in aceasta carte! Este mai mult decat orice medicament posibil, te linisteste, te calauzeste si te elibereaza de povara pe care o simti cand esti deprimat, uitat de toate si nu stii incotr-o sa o apuci.

    O recomand din suflet pentru cei aflati in astfel de situatii nefericite! Domnul fie cu toti!

  • Vasile Oprisan 27-08-2014
    5 din 5 stele
    Sfaturi pentru biruirea deprimarii

    105. O soluţie paşnică - smerenia

    Să-ţi spun un cuvânt din experienţă. In orice ispită sau deprimare există o scăpare sigură şi o soluţie paşnică - şi-aceasta este smerenia. Numai pe această cale ajunge sufletul la adevăr, care rezolvă totul, tămăduind cu căldură şi slobozind cu îmbelşugare. Dacă pierzi această legătură, sufletul va fi învăluit de întuneric şi neplăcere. Apoi ajunge la false presupuneri ale minţii, ceea ce este dezastruos. Căci mintea aflată în greşeală arată totul într-o falsă lumină; toate împrejurările vieţii capătă o înfăţişare amară şi groaznică şi nu mai vezi în ele căile lui Dumnezeu, măreaţa prezenţă a mântuitoarei Sale Pronii.
    Stareţa Arsenia (tcca. 1901)
    Viaţa Stareţei Arsenia de la
    Mănăstirea Ust-Medvedski, p. 237

    106. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate"
    Adeseori în vreme de necazuri pline de mâhnire, ca şi în vreme de bucurie, trebuie să repetăm un cuvânt de mulţumire către Dumnezeu, la fel de des şi tot atât de îndelung ca şi Rugăciunea lui lisus: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate !" Apoi din nou: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate !" Prin această rugăciune cârteala din inimă se duce, tulburarea se face nevăzută şi numai pacea începe a se sălăşlui în inimă, şi bucuria... Domnul are lumină ce alungă departe orice tulburare şi supărare. Numai sufletul să se apropie de El cu credinţă.
    Sf. Ignatie Briancianinov (11867)
    Viaţa Stareţei Arsenia de la
    Mănăstirea Ust-Medvedski, p. 240

    107. Libertatea sufletului
    Sufletul trebuie să ştie un singur lucru - că numai în Dumnezeu îşi află pacea şi sfârşitul căutării. Pentru aceea el trebuie să ajungă la liberarea desăvârşită, nu numai de patimi, ci şi de propriile simţăminte, la eliberarea de tot ce este vremelnic, şi să intre în Dumnezeu. O astfel de libertate este pruncie pentru suflet, necunoştinţa răului. într-o astfel de libertate sufletul este subiectul a tot ce e omenesc, dar nu e supus faţă de nimic. Iubeşte viaţa întregii lumi, nu dispreţuieşte nimic, nu înjoseşte nimic, nu lasă nimic afară din întregul vieţii, ca şi cum ar fi rău, ca pe ceva negativ, dar el însuşi nu mai e legat în nici un fel, nu mai este în nici un fel închis; e ca şi cum ar fi murit faţă de propria viaţă. A ieşit la libertatea faţă de sine şi s-a închis în veşnicul Dumnezeu. Iar cel ce trăieşte în el şi pe care îl îmbrăţişează deplin, este Hristos, Care a devenit plinătatea inimii sale, Călăuza minţii sale.

    Articol preluat din volumul Cum sa biruim deprimarea, Editura Sophia

  • CrestinOrtodox.ro 08-03-2014
    5 din 5 stele
    Hristos a sfintit calea suferintei

    Pentru omul credincios necazul şi-a pierdut boldul cel înveninat. Nădejdea împăcată a luat locul amarei deznădejdi a suferinţei, iar suferinţa nu mai este de neîndurat, căci dulce rod dă la iveală. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci necazurile sunt cuptorul de foc în care aurul se lămureşte. Suferinţa e ciocanul din mâna sculptorului ce face ca statuia să fie şi mai minunată. Suferinţele sunt cărările spinoase şi înfricoşătoare ce duc către culmi însorite şi privelişti de Rai. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi! Iisus Hristos însuşi a sfinţit calea suferinţei cu picioarele Lui!
    Arhim. Serafim Aleksiev

Afiseaza 4 din 4 recenzii ale clientilor