Luminita Angheloiu 05-08-2016

Societatea modernă este o societate fără de Dumnezeu; fără de Dumnezeu, nu fiindcă omul nu are trebuinţă de Dumnezeu, ci fiindcă, prea ocupat cu „dezvoltarea" pământului, uită de Dumnezeu. Uitarea lui Dumnezeu pricinuieşte delăsare şi nesimţire faţă de lumea din jurul omului. Nesimţirea duce la singurătate artificială, iar egocentrismul sporeşte deşertăciunea autoadorării. Când omul se înstrăinează de Dumnezeu, izvorul vieţii, viaţa pe pământ devine fără de sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor plăceri. Dar fiindcă sufletul, prin firea sa, are trebuinţă de Dumnezeu, singurătatea ajunge de neîndurat pentru suflet şi pricinuieşte nemulţumire, descurajare şi disperare.

Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de Plictiseală având pricina în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pământească îl face pe omul modern - fie că e adeptul idealismului comunist-utopic, fie al idealismului „noii ordini" - să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedeşte a nu fi nicidecum un rai pentru omul normal care doreşte să fie fericit, căci fericirea înseamnă o vieţuire firească: el este mai curând o colivie artificială aurită ce ţine duhul omului prizonier. Iar, cu ajutorul ciberneticii, închisoarea, pe lângă una materială, devine şi una mentală şi spirituală. Omul modern e închis ca o pasăre în cuşca sa aurită, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertăţii duhovniceşti.
Atenţia noastră se îndreaptă aici spre viaţa unei tămăduitoare a depresiei din Rusia modernă. Viaţa Noii Muceniţe Măria din Gatcina este scurtă şi probabil că nu vom obţine niciodată noi informaţii despre ea. Dar însemnătatea ei nu trebuie căutată în datele biografiei pământene. In schimb, puterea ei stă între sfinţii veacului al 20-lea, cei ce pot auzi rugăciunile celor ce ne aflăm aici jos, pot mijloci înaintea lui Dumnezeu, făcând sufletele noastre să vadă cum se deschide colivia şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, arătându-ne o cale prin care să scăpăm din ea.

Învăţătura ortodoxă despre deprimare este precisă şi îmbelşugată. Veacuri la rând ea s-a dovedit validă, dacă e aplicată cum învaţă Sfinţii Părinţi şi
Sfintele Maici. Partea a doua a cărţii de faţă cuprinde 153 de citate despre depresie de la Sfinţii Părinţi şi Sfintele Maici din toate veacurile. Ele sunt împărţite în trei categorii: 1) celeste deprimarea, 2) ce anume o pricinuieşte şi 3) cum se poate birui.

Scopul nostru este acela de a înfăţişa o pildă despre felul cum o persoană suferindă, Sfânta Măria, îi mângâia pe cei ce veneau să-i ceară ajutorul. Editorii nu doresc decât ca acel cititor modern căruia se întâmplă să-i cadă în mână această cărticică să se îndrepte către pururea-curgătorul izvor al adevărului - veşnica învăţătură a Sfinţilor Părinţi şi Sfintelor Maici ce au primit înţelepciune de la Dumnezeu prin experienţa personală şi prin aceasta au ajutat milioane de creştini să înfrângă duhul demonic al deprimării şi să ajungă la libertate şi mântuire. Şi, întrucât deprimarea este una din plăgile modernităţii, nădăjduim că cititorul va împărtăşi şi altora smeritul chip al Dreptei Măria, Noua Muce-niţă, punând în practică înţelepciunea patristică despre felul cum trebuie biruite păcatul şi patima
deprimării.

Părintele Gherman
Sfinţii Adrian şi Natalia 26 august/8 septembrie, 1994