×
Cum sa biruim deprimarea - Carti.Crestinortodox.ro
Recenzia clientului pentru

Cum sa biruim deprimarea

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 5 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
5
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
  • Vasile Oprisan 27-08-2014
    5 din 5 stele
    Sfaturi pentru biruirea deprimarii

    105. O soluţie paşnică - smerenia

    Să-ţi spun un cuvânt din experienţă. In orice ispită sau deprimare există o scăpare sigură şi o soluţie paşnică - şi-aceasta este smerenia. Numai pe această cale ajunge sufletul la adevăr, care rezolvă totul, tămăduind cu căldură şi slobozind cu îmbelşugare. Dacă pierzi această legătură, sufletul va fi învăluit de întuneric şi neplăcere. Apoi ajunge la false presupuneri ale minţii, ceea ce este dezastruos. Căci mintea aflată în greşeală arată totul într-o falsă lumină; toate împrejurările vieţii capătă o înfăţişare amară şi groaznică şi nu mai vezi în ele căile lui Dumnezeu, măreaţa prezenţă a mântuitoarei Sale Pronii.
    Stareţa Arsenia (tcca. 1901)
    Viaţa Stareţei Arsenia de la
    Mănăstirea Ust-Medvedski, p. 237

    106. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate"
    Adeseori în vreme de necazuri pline de mâhnire, ca şi în vreme de bucurie, trebuie să repetăm un cuvânt de mulţumire către Dumnezeu, la fel de des şi tot atât de îndelung ca şi Rugăciunea lui lisus: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate !" Apoi din nou: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate !" Prin această rugăciune cârteala din inimă se duce, tulburarea se face nevăzută şi numai pacea începe a se sălăşlui în inimă, şi bucuria... Domnul are lumină ce alungă departe orice tulburare şi supărare. Numai sufletul să se apropie de El cu credinţă.
    Sf. Ignatie Briancianinov (11867)
    Viaţa Stareţei Arsenia de la
    Mănăstirea Ust-Medvedski, p. 240

    107. Libertatea sufletului
    Sufletul trebuie să ştie un singur lucru - că numai în Dumnezeu îşi află pacea şi sfârşitul căutării. Pentru aceea el trebuie să ajungă la liberarea desăvârşită, nu numai de patimi, ci şi de propriile simţăminte, la eliberarea de tot ce este vremelnic, şi să intre în Dumnezeu. O astfel de libertate este pruncie pentru suflet, necunoştinţa răului. într-o astfel de libertate sufletul este subiectul a tot ce e omenesc, dar nu e supus faţă de nimic. Iubeşte viaţa întregii lumi, nu dispreţuieşte nimic, nu înjoseşte nimic, nu lasă nimic afară din întregul vieţii, ca şi cum ar fi rău, ca pe ceva negativ, dar el însuşi nu mai e legat în nici un fel, nu mai este în nici un fel închis; e ca şi cum ar fi murit faţă de propria viaţă. A ieşit la libertatea faţă de sine şi s-a închis în veşnicul Dumnezeu. Iar cel ce trăieşte în el şi pe care îl îmbrăţişează deplin, este Hristos, Care a devenit plinătatea inimii sale, Călăuza minţii sale.

    Articol preluat din volumul Cum sa biruim deprimarea, Editura Sophia