Minuni ale Sfantului Nicolae

Adunindu-se linga cinstitul lui trup in multime fara numar, episcopi de prin toate cetatile l-au pus cu cin­ste in biserica cea soborniceasca a mi­tropoliei Mirelor, in ziua a sasea a lu­nii decembrie. Apoi se savirsira mul­te minuni de catre sfintele moaste ale placutului lui Dumnezeu. Pentru ca a izvorit mir cu buna mireasma din moastele lui, cu care ungindu-se, cei bolnavi dobindeau sanatate. Din aceasta pricina, lumea alerga la mormintul lui de la marginile pamintului, cautind tamaduirea bolilor. Si nu se lipseau de ceea ce cautau, caci cu acel sfint mir se vindecau toate neputin­tele: nu numai cele trupesti, ci si cele sufletesti; iar duhurile cele viclene se ingrozeau nu numai in vremea vietii sale, ci si dupa moartea sa le biruia pe acelea, cum si acum le biruieste.

Odata, niste barbati tematori de Dumnezeu de la gura riului ce se nu­meste Tanais - auzind de moastele ce­le izvoritoare de mir si vindecatoare ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, care se afla in Mira, cetatea Lichiei -s-au sfatuit sa mearga acolo pe ma­re, pentru inchinaciune. Umplind co­rabia cu griu, voiau sa pluteasca. Dar vicleanul diavol care fusese salasluit mai inainte in capistea Artemidei si pe care il izgonise de acolo Sfintul Nico­lae risipind capistea, simtind ca cora­bia vrea sa plece catre marele parinte si miniindu-se pentru risipirea capistei si pentru izgonirea sa de acolo, se sirguia cu toata puterea sa se razbune asupra sfintului. Astfel, diavolul s-a gindit sa faca impiedicare barbatilor acelora din calea pe care o planuise­ra si sa-i lipseasca de sfintenie, facin-du-le piedici dorintei lor. Deci s-a prefacut in chip de femeie si se facea ca poarta un vas plin cu untdelemn; apoi a zis catre barbatii aceia: "As fi vrut sa duc aceasta la mormintul sfintului, dar foarte mult ma tem pe mare, caci nu este cu putinta unei femei neputin­cioase ca mine si bolnava cu stomacul a indrazni sa calatoreasca pe atita no­ian.

Pentru aceea, rogu-va pe voi ca, luind vasul acesta, sa-l duceti la mormint si sa turnati untdelemn in cande­la sfintului." Zicind diavolul acestea, a dat vasul in miinile acelor iubitori de Dumnezeu. Nu se stia insa cu ce fel de vraji era amestecat acel untdelemn, ca sa-i vatame si sa-i prapadeasca pe cei din corabie. Dar aceia, nestiind lu­crarea vicleanului, au ascultat cererea lui si au luat vasul cu untdelemn dia­volesc. Si, pornind de la mal, in ziua aceea au plutit bine. Insa a doua zi a inceput a sufla vintul dinspre miaza­noapte si a face plutirea cu anevoie; deci, primejduindu-se de valuri multe zile, se gindeau sa se intoarca inapoi, intorcind corabia, li s-a aratat Sfintul Nicolae, plutind intr-o barca mai mi­ca, si le-a zis: "Unde mergeti, barbati­lor? Pentru ce ati lasat calea ce va sta inainte si va intoarceti? In mina voas­tra este a potoli viforul si a face cora­biei calea usoara, caci diavoleasca es­te acea rea maiestrie care va impiedica in calatoria voastra. Caci nu o femeie v-a dat vasul, ci insusi diavolul; deci aruncati-l in mare si indata veri avea calea cu buna sporire."

Auzind aces­tea, barbatii aceia au luat vasul si l-au aruncat in adincul marii. Si facind aceasta, indata a iesit de acolo fum ne­gru si para de foc, care a umplut vaz­duhul de miros greu; iar marea se des­facu si apa din adinc clocotea fierbind. Iar picaturile apei erau ca niste scintei de foc, incit cei ce erau in corabie s-au temut foarte mult si tipau de frica. Dar ajutorul care se aratase lor, poruncin-du-le sa indrazneasca si sa nu se teama, a alinat marea; apoi, izbavirtdu-i de frica, i-a facut pe calatori a pluti fara primejdie spre Licia.

Atunci, ve­nind indata, o racoreala cu buna mi­reasma a suflat asupra lor si s-au bu­curat; apoi au plutit cu bine pina la ce­tatea cea dorita. Acolo, inchinindu-se moastelor celor izvoritoare de mir ale grabnicului ajutator si aparator, mul­tumeau Atotputernicului Dumnezeu. Apoi, inaltind rugaciuni marelui pa­rinte, s-au intors in tara lor, povestind tuturor, cu lacrimi de bucurie, ceea ce li se intimplase pe cale.

Multe, mari si prea-slavite minuni a facut Sfintul Nicolae, acest mare placut al lui Dumnezeu, ajutind celor ce erau in primejdii pe uscat si pe ma­re: izbavind de inecare si scotindu-i din adincul marii la uscat, rapindu-i din robie si aducindu-i la casele lor, izbavind din legaturi si din temnite, aparind de taierea de sabie si scapind de la moarte. Apoi, multora le-a dat tamaduiri: orbilor, vedere; schiopilor, umblare; surzilor, auz; mutilor, grai. Pe multi din cei ce patimeau in sara­cia cea mai mare i-a imbogatit, iar ce­lor flaminzi le-a dat hrana. Si s-a aratat gata-ajutator la toata nevoia, apara­tor cald, grabnic folositor si sprijini­tor; iar acum, de asemenea, ajuta pe cei ce-l cheama si ii izbaveste din pri­mejdii. Ale carui minuni, precum es­te cu neputinta a le numara, tot asa cu anevoie este a le infatisa. Pe acest mare facator de minuni il stiu Rasa­ritul si Apusul, si toti crestinii cunosc nenumaratele lui minuni. Deci sa Se slaveasca printr-insul Dumnezeu cel unul in Treime laudat: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, Caruia se cuvine lauda in veci. Amin!

Sfantul Nicolae, facatorul de Minuni. Viata, Canonul, Acatistul - Cuprins 

Viata celui intre Sfinti Parintelui nostru Nicolae, facatorul de minuni..............5

Canonul si Acatistul Sfintului Nicolae................71

Canonul Sfintului Nicolae.....79

Condacele si icoasele..........88

Rugaciune catre Sfintul Ierarh Nicolae.......................118