Sfaturi pentru mireni
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
Nu se afla in stoc
Ţinta noastră trebuie să fie: căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Mt. 6, 33), adică împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care ne curăţeşte de patimi şi ne dăruieşte odihnă şi nădejdea mântuirii din negrăita iubire de oameni...
Descriere
Sfaturi pentru mireni
Ţinta noastră trebuie să fie: căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Mt. 6, 33), adică împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care ne curăţeşte de patimi şi ne dăruieşte odihnă şi nădejdea mântuirii din negrăita iubire de oameni dumnezeiască, nu din faptele noastre, deoarece chiar dacă am săvârşi toate cele poruncite nouă, trebuie să ne socotim slugi netrebnice (v. Lc. 17, 10). Şi atâta timp cât ne aflăm încă în patimi, trebuie neapărat să ne ostenim pentru a smulge din inima noastră neghinele. Nu trebuie să năzuim însă spre a ajunge în scurtă vreme la nepătimire şi la odihnă: pentru aceasta este nevoie de vreme, de osteneală şi de ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce se dobândeşte în scurtă vreme piere degrabă. Nu te trândăvi şi nu te tulbura, ci încredinţează-te voii lui Dumnezeu.
Sfântul Macarie de la Optina
Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731362571
- An aparitie: 01 Ianuarie 2011
- Numar pagini: 248
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Scrieţi că atunci când vă apropiaţi de scaunul spovedaniei vă apucă o stare de panică mergând chiar până la frisoane, aproape că nu mai ştiţi ce e cu dumneavoastră şi nu puteţi să vă faceţi ordine în gânduri şi să vă daţi seama ce trebuie să spuneţi.
De aici bag de seamă că în asemenea momente sunteţi tulburată, iar în tulburare nu poţi avea simţămintele pocăinţei şi durerii pentru păcatele tale, lucru care vine din zavistia vrăjmaşului şi din slava deşartă. Cel ce vine la spovedanie trebuie să-şi mărturisească păcătoşenia şi să-i pară rău că L-a mâniat pe Ziditorul nostru; el trebuie să se înfăţişeze cu teamă, cu smerenie şi nădejde: cu frică - ca înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a mâniat prin păcatele sale; cu smerenie - prin recunoaşterea propriei păcătoşenii; cu nădejde - fiindcă venim la Tatăl Cel iubitor de fii, Care L-a trimis ca să ne răscumpere pe Fiul Său, Care a ridicat păcatele noastre, le-a pironit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său Sânge, Care a aflat oaia cea pierdută, Care a luat-o pe umerii Săi şi a adus-o la Tatăl Său. O asemenea pregătire va înlătura frica vătămătoare despre care scrieţi. Aceasta vine, de asemenea, şi din frica cea mincinoasă, iar totodată din trufie şi din slava deşartă când vine vorba să vă daţi în vileag tainele inimii înaintea slujitorului Tainei. Nimic de acest fel nu-l tulbură pe cel ce se apropie cu smerenie. Când venim cu inimă înfrântă şi smerită, gândindu-ne la vameşul cel ce s-a pocăit şi la fiul risipitor şi urmând, pe cât ne stă în putinţă, simţămintelor acestora, ne amintim de cel dintâi: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului şi de cel de-al doilea: mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău:fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi" (Lc. 18,13; 15,18-19). Aici îl vedem pe Dumnezeu nu numai Drept Judecător, ci şi Milostiv, iar pe noi înşine, păcătoşii, ne vedem pocăindu-ne, şi aşteptând, şi nădăjduind că vom primi iertare de la milostivirea dumnezeiască. Spunându-ne păcatele înaintea slujitorului Tainei şi primind de la el dezlegare cu puterea ce i-a fost dată de Hristos, Mântuitorul nostru, ne învrednicim de iertarea păcatelor şi primim liniştirea conştiinţei. Dacă ne tulburăm şi ne uităm păcatele putem, atunci când mergem la Taină, să le scriem spre ţinere de minte, şi dacă le uităm să privim şi să i le spunem duhovnicului, cu îngăduinţa acestuia, de pe hârtie. Asemenea exemple găsim în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.