Scrieţi că atunci când vă apropiaţi de scaunul spovedaniei vă apucă o stare de panică mergând chiar până la frisoane, aproape că nu mai ştiţi ce e cu dumneavoastră şi nu puteţi să vă faceţi ordine în gânduri şi să vă daţi seama ce trebuie să spuneţi.
De aici bag de seamă că în asemenea momente sunteţi tulburată, iar în tulburare nu poţi avea simţămintele pocăinţei şi durerii pentru păcatele tale, lucru care vine din zavistia vrăjmaşului şi din slava deşartă. Cel ce vine la spovedanie trebuie să-şi mărturisească păcătoşenia şi să-i pară rău că L-a mâniat pe Ziditorul nostru; el trebuie să se înfăţişeze cu teamă, cu smerenie şi nădejde: cu frică - ca înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a mâniat prin păcatele sale; cu smerenie - prin recunoaşterea propriei păcătoşenii; cu nădejde - fiindcă venim la Tatăl Cel iubitor de fii, Care L-a trimis ca să ne răscumpere pe Fiul Său, Care a ridicat păcatele noastre, le-a pironit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său Sânge, Care a aflat oaia cea pierdută, Care a luat-o pe umerii Săi şi a adus-o la Tatăl Său. O asemenea pregătire va înlătura frica vătămătoare despre care scrieţi. Aceasta vine, de asemenea, şi din frica cea mincinoasă, iar totodată din trufie şi din slava deşartă când vine vorba să vă daţi în vileag tainele inimii înaintea slujitorului Tainei. Nimic de acest fel nu-l tulbură pe cel ce se apropie cu smerenie. Când venim cu inimă înfrântă şi smerită, gândindu-ne la vameşul cel ce s-a pocăit şi la fiul risipitor şi urmând, pe cât ne stă în putinţă, simţămintelor acestora, ne amintim de cel dintâi: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului şi de cel de-al doilea: mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău:fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi" (Lc. 18,13; 15,18-19). Aici îl vedem pe Dumnezeu nu numai Drept Judecător, ci şi Milostiv, iar pe noi înşine, păcătoşii, ne vedem pocăindu-ne, şi aşteptând, şi nădăjduind că vom primi iertare de la milostivirea dumnezeiască. Spunându-ne păcatele înaintea slujitorului Tainei şi primind de la el dezlegare cu puterea ce i-a fost dată de Hristos, Mântuitorul nostru, ne învrednicim de iertarea păcatelor şi primim liniştirea conştiinţei. Dacă ne tulburăm şi ne uităm păcatele putem, atunci când mergem la Taină, să le scriem spre ţinere de minte, şi dacă le uităm să privim şi să i le spunem duhovnicului, cu îngăduinţa acestuia, de pe hârtie. Asemenea exemple găsim în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Scrieţi că atunci când vă apropiaţi de scaunul spovedaniei vă apucă o stare de panică mergând chiar până la frisoane, aproape că nu mai ştiţi ce e cu dumneavoastră şi nu puteţi să vă faceţi ordine în gânduri şi să vă daţi seama ce trebuie să spuneţi.
De aici bag de seamă că în asemenea momente sunteţi tulburată, iar în tulburare nu poţi avea simţămintele pocăinţei şi durerii pentru păcatele tale, lucru care vine din zavistia vrăjmaşului şi din slava deşartă. Cel ce vine la spovedanie trebuie să-şi mărturisească păcătoşenia şi să-i pară rău că L-a mâniat pe Ziditorul nostru; el trebuie să se înfăţişeze cu teamă, cu smerenie şi nădejde: cu frică - ca înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a mâniat prin păcatele sale; cu smerenie - prin recunoaşterea propriei păcătoşenii; cu nădejde - fiindcă venim la Tatăl Cel iubitor de fii, Care L-a trimis ca să ne răscumpere pe Fiul Său, Care a ridicat păcatele noastre, le-a pironit pe cruce şi le-a spălat cu preacuratul Său Sânge, Care a aflat oaia cea pierdută, Care a luat-o pe umerii Săi şi a adus-o la Tatăl Său. O asemenea pregătire va înlătura frica vătămătoare despre care scrieţi. Aceasta vine, de asemenea, şi din frica cea mincinoasă, iar totodată din trufie şi din slava deşartă când vine vorba să vă daţi în vileag tainele inimii înaintea slujitorului Tainei. Nimic de acest fel nu-l tulbură pe cel ce se apropie cu smerenie. Când venim cu inimă înfrântă şi smerită, gândindu-ne la vameşul cel ce s-a pocăit şi la fiul risipitor şi urmând, pe cât ne stă în putinţă, simţămintelor acestora, ne amintim de cel dintâi: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului şi de cel de-al doilea: mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău:fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi" (Lc. 18,13; 15,18-19). Aici îl vedem pe Dumnezeu nu numai Drept Judecător, ci şi Milostiv, iar pe noi înşine, păcătoşii, ne vedem pocăindu-ne, şi aşteptând, şi nădăjduind că vom primi iertare de la milostivirea dumnezeiască. Spunându-ne păcatele înaintea slujitorului Tainei şi primind de la el dezlegare cu puterea ce i-a fost dată de Hristos, Mântuitorul nostru, ne învrednicim de iertarea păcatelor şi primim liniştirea conştiinţei. Dacă ne tulburăm şi ne uităm păcatele putem, atunci când mergem la Taină, să le scriem spre ţinere de minte, şi dacă le uităm să privim şi să i le spunem duhovnicului, cu îngăduinţa acestuia, de pe hârtie. Asemenea exemple găsim în vieţile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi.