Cum sa biruim iubirea de arginti
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
Nu se afla in stoc
Cartea "Cum sa biruim iubbirea de arginti" reprezinta o cheie a perspectivei ortodoxe asupra saraciei si bogatiei. Acest volum, aflat acum la a doua editie, a aparut pentru prima data la editura in anul 2010, sub titlul Ortodoxia si problema...
Descriere
Cum sa biruim iubirea de arginti
Intr-o lume in care discrepantele dintre paturile sociale devin tot mai evidente, crestinii sunt adeseori obligati sa isi puna foarte acut problema bunastarii materiale. Unii sunt apasati de nevoi si de grija zilei de maine, pe cand credinciosii mai instariti poarta constiinta responsabilitatii fata de aproapele mai putin avut.
Vreti sa aflati raspunsul la dilemele morale cu care va confruntati in privinta aceasta? Sfintii si ceilalti autori duhovnicesti cunoscuti cuprinsi in aceasta carte va raspund intr-un glas: Nu situatia sa materiala il mantuieste sau il pierde pe om, ci atitudinea corecta sau gresita fata de ea.
Cuprinsul cartii Cum sa biruim iubirea de arginti
Saracia si bogatia
Celui ce trudeste Dumnezeu ii trimite mila
Saracia apropie de Dumnezeu
Rabda, si vei primi rasplata in ceruri
Daca esti sarac, inseamna ca Dumnezeu te iubeste
Nadajduiti in Dumnezeu
De ce Domnul ingaduie saracia si feluritele necazuri
Nu ii invidia pe cei bogati
Despre hotie
Daca ai fost jefuit
Despre bogatia nedreapta
Deseori, bogatia il strica pe om
De ce Dumnezeu Ingaduie ca oamenii rai sa fie bogati
Ce este iubirea de castig
Este usor sa fii bogat?
Cu bogatia nu te saturi
Nu vei lua cu tine averile in mormant
In bani sta oare fericirea?
Ce sunt bogatia si saracia
Pe pamant suntem doar calatori
Folosinta vremelnica a averilor
Pentru toate sa multumesti Domnului
Mana celui ce da nu va saraci
Cum sa devenim desavarsiti
Ce folos avem de pe urma bogatiei
Nu bogatia este un rau, ci felul cum o privim
Cu cat iubim mai putin bogatia, cu atat ne slujeste mai credincios
Adevaratele comori
Cum sa se mantuiasca bogatul
Filosofia proprietatii
Nu vei lua cu tine averile in mormant
Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina, si el cugeta in sine, zicand: „ Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?" Si a zis: „Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele, si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te". Iar Dumnezeu i-a zis: „Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu (Lc. 12, 16-21).
Chiar daca vom castiga intreaga lume, tot o sa ne salasluim in mormant, unde nu mai este deosebire intre imparat si sarac. - Sfantul Vasile cel Mare
Unde sunt bogatii, care adunau si puneau deoparte comori pentru multi ani? Intr-o clipa moartea a inghitit viata lor. - Cuviosul Efrem Sirul
" Omul iubitor de arginti este cel mai nedrept. Fara sa fi adus nimic cu sine in lumea asta, el se ingrijeste atat de mult de comorile pamantesti, de parca ar putea sa ia totul cu sine plecand din ea. - Protoiereul Petru Sokolov
Vrajmasul sopteste: „Trebuie sa strangi pentru zile negre; cine o sa mai aiba nevoie de tine la batranete?" Omul insa nu se gandeste ca in clipa aceea II poate chema pe Domnul. - Cuviosul Ioan Scararul
Nu-l insoteste pe om avutia lui in ceasul mortii; tot ce a castigat omul pleaca si piere la gura mormantului. - Cuviosul Efrem Sirul
Aveti campuri, paduri, pajisti, gradini, iazuri si mai ce? Dar un mic petec de pamant, de doi pasi latime si sase lungime, va fi locuinta voastra, si o singura piatra va fi de ajuns ca sa va stea de straja la capatai. - Sfantul Vasile cel Mare
Editia a II-a,
Traducerea din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlad
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731363288
- An aparitie: 01 Ianuarie 2013
- Numar pagini: 256
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Bogăţia materială nu este vătămătoare în sine (ea este neutră din punct de vedere moral), şi sărăcia nu este în sine folositoare pentru înălţarea sufletului (sărăcia este, şi ea, moralmente neutră), însă pofta de bogăţie, divinizarea ei este o otravă atât pentru persoană, cât şi pentru societate; când bogăţiei i se aduc jertfe omeneşti (iar bogatul nechibzuit se aduce jertfă pe sine însuşi şi pe toţi cei din jur), când demnitatea cea mare şi nemuritoare a omului şi scopul vieţii lui pe pământ sunt uitate.
Iar pofta de bogăţie se manifestă nu numai la cei bogaţi sau la cei care se îmbogăţesc, ci tot atât de des la săraci, care invidiază situaţia materială mai bună a altora. Esenţa duhului creştinesc este libertatea de orice împătimire faţă de bogăţia cea stricăcioasă, şi slobozit în Hristos, liber duhovniceşte atât de zgârcenia egoistă, cât şi de invidia egoistă, poate fi orice om, indiferent de poziţia lui socială.
Sărăcia care trăieşte în invidie şi respiră ucidere nu este binecuvântata sărăcie evanghelică. Este o sărăcie îngrozitoare. Totodată, bogatul smerit, care se consider un simplu „iconom" (vezi Le. 16) al acestei bogăţii şi dispune de ea în mod just, bineînţeles că nu poate fi socotit printre bogaţii de care Mântuitorul a zis: „Vai lor!"
Nu, ci pe aceşti bogaţi îi aşteaptă nu vai, ci bucurie, şi această bucurie e veşnică.
Nici un fel de bun material şi nici un fel de lipsă a bunurilor materiale nu este bun sau rău în sine. Numai marxismul, urmând (oricât ar părea de ciudat) buddhismului, înalţă aspectul material al existenţei la nivelul de categorie a binelui moral şi a răului moral (prin aceasta prezentând teze cu un caracter în esenţă religios, deşi negativ). Pentru creştini, binele şi răul constau nu în cele exterioare, ci tot ce este în lume devine bun sau rău în funcţie de motivele şi hotărârile lăuntrice ale omului; atât binele, cât şi răul sunt mişcări pur lăuntrice, duhovniceşti, care creează în om fie un iad, fie un rai. Iar lumea dinafară reprezintă numai periferia manifestărilor omului, si, bineînţeles, dacă omul e luminos, si sfârşitul vieţii lui o să lumineze.
Mântuitorul a numit „rău" nu bogăţiile materiale în sine, ci „nădăjduirea în bogăţie", adică a-ţi organiza totul în jurul ideii de bunăstare materială. In Evanghelie este subliniată în fel şi chip netemeinicia unei asemenea bogăţii şi unei asemenea nădejdi. Tocmai aceasta este casa clădită pe nisip; tocmai acesta este bogatul care prăznuieşte luminat în toate zilele sale şi nu înţelege că îl pândeşte moartea neaşteptată. Apocalipsa vorbeşte despre acest fel de bogăţie în cuvinte cât se poate de limpezi: Tu zici: „sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi de nimic nu am nevoie", şi nu vezi că tu eşti cel ticălos, şi vrednic de plâns, şi sărac, şi orb, şi gol (Apoc. 3, 17). Inversate, expresiile acestea ar putea să spună ceva despre un om sărac materialiceşte, bogat în simţăminte bune si luminoase şi în fapte pline de abnegaţie, dar care vede doar sărăcia sa, nimicnicia sa pământească: „Tu zici că eşti sărac, prăpădit şi sărman, şi că în toate eşti lipsit — însă nu ştii că eşti bogat în Hristos, bogat în veşnicie, şi această bogăţie, care-ţi aduce veşnica fericire, nimeni n-o poate lua de la tine"... Da!
Arhiepiscopul Ioan Şahovskoi
al San-Francisco-ului