Citind şi recitind cartea zămislită de Pr. Bogdan Taifas, biblioteca dumneavoastră, iubiţi cititori, se va îmbogăţi cu o carte trezitoare, o operă mistică, psihologică şi filosofică, o bijuterie de înţelepciune creştină şlefuită de un creator cutezător. Conceptul princeps care străbate ca un fir de gând întreaga lucrare este conştienţa christică. Cutezanţa creatoare, invenţia inovatoare, interogaţia răscolitoare sunt atitudinile creative ale autorului. Este impresionantă cultura sa psihologică şi filosofică, dincolo de virtuţile teologice.
Ne referim la o carte în care ideile aleargă din adâncime la suprafaţă şi reversibil. Este o carte care rezonează cu Maestrul Interior al fiecăruia, potrivită cu aceste vremuri ale transformării, o lucrare creştină în care cititorul va găsi pagini care i se adresează lui şi numai lui. Mie îmi pare a fi o carte care face inima să vibreze la fiecare pagină şi care nu va părăsi curând noptiera, o carte care poate deveni un reper şi o călăuză.
Cu talent literar-artistic, autorul ne convinge, după ample şi subtile argumentări, că lumina conştienţei christice este calea primordială a vieţii creştine, este călăuză sigură spre cunoaşterea Sinelui. Sinele este Împărăţia cerurilor.

Cuvânt înainte

Citind şi recitind cartea zămislită de Pr. Bogdan Taifas, biblioteca dumneavoastră, iubiţi cititori, se va îmbogăţi cu o carte trezitoare, o operă mistică, psihologică şi filosofică, o bijuterie de înţelepciune creştină şlefuită de un creator cutezător. Conceptul princeps care străbate ca un fir de gând întreaga lucrare este conştienţa christică. Cutezanţa creatoare, invenţia inovatoare, interogaţia răscolitoare sunt atitudinile creative ale autorului. Este impresionantă cultura sa psihologică şi filosofică, dincolo de virtuţile teologice.
Ne referim la o carte în care ideile aleargă din adâncime la suprafaţă şi reversibil. Este o carte care rezonează cu Maestrul Interior al fiecăruia, potrivită cu aceste vremuri ale transformării, o lucrare creştină în care cititorul va găsi pagini care i se adresează lui şi numai lui. Mie îmi pare a fi o carte care face inima să vibreze la fiecare pagină şi care nu va părăsi curând noptiera, o carte care poate deveni un reper şi o călăuză.
Cu talent literar-artistic, autorul ne convinge, după ample şi subtile argumentări, că lumina conştienţei christice este calea primordială a vieţii creştine, este călăuză sigură spre cunoaşterea Sinelui. Sinele este Împărăţia cerurilor.
Psihologia transpersonală defineşte conştienţa ca trezire a Sinelui. Lecturând această carte am trăit o „coincidenţă semnificantă”. În prezent, eu redactez un tratat intitulat Conscientica synergetica, în care un capitol amplu (peste 70 de pg.) este consacrat conştienţei christice. Am scris că Iisus Hristos este Conştienţa care sparge în două istoria: înainte de era noastră şi după era noastră. Iisus Hristos despică în două istoria conştienţei: conştienţa prehristică şi conştienţa hristică. În conştienţa hristică se întâlnesc cosmosul şi istoria pământeană. E. Schure se referă la Cosmicul Hristos şi Istoricul Iisus.
Conştienţa Christică este, înainte de orice, trezitoare. Este nedrept ca doar lui Buddha să-i atribuim calitatea de Trezitor şi lui Iisus Hristos doar pe aceea de Mântuitor (salvator). Iisus Hristor este Trezitorul care mântuieşte! Conştienţa Christică este şi trezitoare şi mântuitoare.
Autorul are uneori intuiţii prosinergetice. Psihologia sinergetică se referă la psihosinergie ca la o conlucrare a tuturor proceselor psihice: „împreună şi deodată, unele prin altele nu unele după altele” (I. Mânzat). Astfel întregul este mai mult decât suma părţilor. Or conştienţa Christică este eminamemte sinergizatoare: ea pune la lucru „împreună şi deodată” conştientul şi inconştientul, supraconştientul şi transconştientul. Iar sinergizorul suprem este Sinele, care este centrare (la psihologii umanişti A. Maslow, C. R. Rogers şi C.G. Jung) şi ex-centrare (extinderea centrului, la transpersonaliştii S. Grof şi K. Wilber). Astfel, Sinele cuprinde în el „divinul lăuntric sau Împărăţia cerurilor”.
Autorul analizează cu adâncime ipostasurile conştienţei: drum pentru toată viaţa, căutare spre înăuntru, puterea de a-L căuta pe Dumnezeu în sufletul nostru şi a ajunge la Sine. Sfântul Augustin medita asupra „Învăţătorului lăuntric”. Suntem de acord cu ideea autorului că „Sinele este un chip al lui Dumnezeu în om”.
Este interesantă interpretarea spovedaniei dostoievskiene. Se pare că ideea psihanalizei a fost inspirată de spovedanie. Arătam, într-o carte dedicată lui Doostoievski, că spovedania este o psihanaliză sacralizată, iar psihanaliza o spovedanie profană.
Apreciem efortul autorului de a analiza psihologic păcatul şi iertarea. Păcatul, din perspectiva psihologiei, este privarea sufletului de conştienţa de Sine. Într-adevăr, iertarea asigură pacea conştienţei. Am stăruit, în mai multe studii, asupra sinergiei dintre minte şi inimă, ca o trăsătură definitorie a conştienţei christice (de exemplu, rugăciunea inimii şi rugăciunea duhovnicească).
Cu fiecare răsuflare, în Iisus Hristos respiră Dumnezeu. Chintesenţa conştienţei Sale este conţinută în aceste cuvinte: „Eu şi cu Tatăl una suntem!” Aceasta este sinergia dumnezeiască.
Cartea lui Bogdan Taifas este o pledoarie pentru tinereţea spiritului. Conştienţa Christică este lucrare pentru întinerire. Credinţa intrinsecă este secretul tinereţii eterne. Conştienţa Christică este tinereţe veşnică. „Tinerereţea este un soare care-şi prelungeşte răsăritul” (V. Hugo). Hristos este conştienţa care luminează înveşnicit, care răsare de-a pururi fără să apună vreodată, este Răsăritul în vecii vecilor.

Prof. Dr. Ion Mânzat

Metafora, ca exercițiu în Duhul Bisericii și al lui Hristos

Rar se întâmplă să-ți fie frică să scrii o prefață, ca să nu strici cartea căreia ai vrea să-i dai un plus de bucurie cu rândurile tale. E frica mea de acum. Un preot ascuns în faldurile unui zâmbet nesfârșit, jenat parcă de faptul că are harisma excepțională a scrisului fără încrâncenări, firav ca un pui de măr în livadă, toamna, rodește încă o carte. Un vraf de metafore cu iz de realism și plânse la coțul ochiului rugător. Cu un nume făcut să tâlcuiască lumi (pe Părintele Bogdan actele de stare civilă îl strigă Taifas), tânărul Avvă scrie ca o rugăciune. Distins și smerit, filigramat și tăios deopotrivă, într-o doză de lumină pe care nu o înveți la clasă și nici la alte școli, oricât ar fi de înalte.
Un Hristos normal, fără aure falsificate de rigorisme ieftine ori înflorituri dulcege îți umple retina gândului de bucurie. Se ascunde în text o sfială liturgică față de Scriptură, un realism catehumenal față de învățătura sănătoasă, limpede, zâmbitoare. Un soi rar de nuntire a cuvântului omenesc cu Cel dumnezeiesc. Profunzimi și suprafețe...
Pentru un preot timpul de scris e firav tare. Între chemarea lui Dumnezeu și chemările ‒ cu timp ori fără, cu rost și când par fără rost ‒ oamenilor, îngrijat de nevoile familiei, cuminecător în agonii și strajă de nădejde la vremuri grele, preotul are un timp al însingurării continue. Din el a frânt și Părintele Bogdan, un fel de miridă de veghe, cartea aceasta. Nu o putem cinsti doar citind-o, ci și bucurându-ne că ne poate schimba viața, optica de viață duhovnicească. O intimitate cu Hristos sporită prin iubire, o prietenie cu preoția firească, veți zice, rară, vă voi spune, care-l ține lucid, luminos. Atent la cei ai casei, preoteasă și pruncii de până acum, Părintele pare că tăifăsuiește împreună cu ei. Simplu, liniștit, părintește, iubitor. E important să ne bucurăm de cartea aceasta ca de un semn de normalitate.
Când un preot scrie, nu uită de rugăciune. De aceea, când citim scriitura lui n-avem a uita să ne rugăm pentru el. Să se țină smerit, și în profunzimi și în suprafețe, apropiat de Izvorul cuvintelor convertitoare care nu poate fi decât Unul, Hristos-Domnul. Bucurie dar, cititorule, prietenie dar, scriitorule!

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula