CrestinOrtodox.ro 20-08-2019

"Fără să impună, îndemna lumea la înfrânare: ,Astăzi am mâncat 17 feluri de mâncare: sare, apă, roşie, cartof, pătrunjel, ţelină, morcov, orez, ardei, ceapă, pâine, fasole, ulei, borş, castravete, varză, măr ... Trai, nineacă, pe călugăr!”

O impresionantă învăţătură despre adevărata postire întâlnim în aceste cuvinte ale bunului nostru dascăl duhovnicesc: „Trebuie să iei o zi pe săptămână, să nu mâncăm nimic, să stăm în genunchi la rugăciune ... Să plângem o zi pe săptămână ... Să fie închinată pentru plâns ... E bine, o zi de odihnă, să nu mişte nimica ... Ăsta-i postul adevărat. Şi comportamentul unul faţă de altul [contează, n.n.] ... Trebuie făcută treaba asta. Dar personal aşa e bine, personal, să ai o zi pe săptămână [de] post negru. Eu am ţinut post, 40 de zile, de la 1 august până la 8 septembrie, în [anii] ’50, când era canonizarea Sfântului Calinic şi n-am crăpat... 40 de zile am ţinut... Ca dintr-un izvor mă alimentez mereu, din taina asta ... Ar trebui o zi pe săptămână post negru (...) tineretul ... Să avem noi, să ştim ... noi, faţă de conştiinţa noastră ... Faceţi treaba asta, eu am făcut-o şi mai trebuie făcută ... [Şi] plâns ...”

Din proprie experienţă (a postit total 40 şi chiar 50 de zile), spunea că este mai greu până pe la a 14-a zi, apoi ... De asemenea, rostea acest cuvânt cu greutate: „Ajuna- rea este făcătoare de minuni.”

Participând la o discuţie despre Duminica Iertării (a Izgonirii lui Adam din Rai), dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post, a zis: „Atunci izbucnesc cele mai mari certuri!” Prin aceasta, sublinia înteţirea ispitelor care însoţesc aceste răstimpuri de înfrânare. Remarca faptul că Sfântul Calinic obişnuia să-i împace pe călugării învrăjbiţi, în ziua lăsatului secului, la începutul oricărui post.

Pe aceeaşi linie, dar complementar, a întrebat odată: „Aţi primit cu bucurie Sfântul şi Marele Post?”, voind să reliefeze că această perioadă binecuvântată trebuie trăită într-un mod luminos, ca o pregătire pentru înviere.

Fiind întrebat cum trebuie procedat atunci când mergi undeva în vizită într-o zi de post, a răspuns: „mănânci ce ţi se pune în faţă”, dar - altă dată - a adăugat: „dacă ştii dinainte [că vei fi pus în situaţia de a călca postul, n.n.], nu ieşi din casă.”

Ştia foarte bine că orice rânduială de postire, lipsită de o viaţă duhovnicească adecvată, poate duce la mândrie; de aceea, amintea că Sfântul Ierarh Calinic arunca uneori o mână de jumări în mâncarea obişnuită a călugărilor, pentru a-i smeri.

Deşi a fost un mare postitor, era îngăduitor cu oamenii, fără să le ceară nevoinţe extreme. Cineva i-a adus odată nişte biscuiţi şi l-a atenţionat să nu-i mănânce în zi de post, întrucât pe ambalaj scria că ar conţine lapte sau zer. A zâmbit şi a spus: „Eh, să nu fim chiar aşa puritani ...” Altădată, un creştin i-a mărturisit într-o discuţie că nu prea a respectat postul, dar blândul păstor de suflete nu a zis decât atât: „Totuşi, nu am mâncat carne, precum păgânii, nu-i aşa?” Intr-un Post al Naşterii Domnului, un tânăr i-a mărturisit îngrijorat că, mergând să colinde, a fost servit de mai multe ori cu vin; Părintele l-a liniştit: „A fost de la Moş Crăciun.” De asemenea, atunci când unii vizitatori - motivând că au mâncat deja ceva - încercau să refuze trataţia pregătită de familia care îl găzduia, Sfinţia Sa amintea cunoscutul proverb: „Două bătăi strică, nu două mâncăruri!”, adăugând, cu substrat duhovnicesc: „Să aibă şi casa aceasta plată [pentru milostenie, n.n.] ...” Dincolo de aceste exemple grăitoare ale dreptei sale socoteli, se bucura sincer atunci când cineva postea aşa cum trebuie şi binecuvânta în taină unele nevoinţe asumate de credincioşi mai râvnitori".