"Fără să impună, îndemna lumea la înfrânare: ,Astăzi am mâncat 17 feluri de mâncare: sare, apă, roşie, cartof, pătrunjel, ţelină, morcov, orez, ardei, ceapă, pâine, fasole, ulei, borş, castravete, varză, măr ... Trai, nineacă, pe călugăr!”
O impresionantă învăţătură despre adevărata postire întâlnim în aceste cuvinte ale bunului nostru dascăl duhovnicesc: „Trebuie să iei o zi pe săptămână, să nu mâncăm nimic, să stăm în genunchi la rugăciune ... Să plângem o zi pe săptămână ... Să fie închinată pentru plâns ... E bine, o zi de odihnă, să nu mişte nimica ... Ăsta-i postul adevărat. Şi comportamentul unul faţă de altul [contează, n.n.] ... Trebuie făcută treaba asta. Dar personal aşa e bine, personal, să ai o zi pe săptămână [de] post negru. Eu am ţinut post, 40 de zile, de la 1 august până la 8 septembrie, în [anii] ’50, când era canonizarea Sfântului Calinic şi n-am crăpat... 40 de zile am ţinut... Ca dintr-un izvor mă alimentez mereu, din taina asta ... Ar trebui o zi pe săptămână post negru (...) tineretul ... Să avem noi, să ştim ... noi, faţă de conştiinţa noastră ... Faceţi treaba asta, eu am făcut-o şi mai trebuie făcută ... [Şi] plâns ...”
Din proprie experienţă (a postit total 40 şi chiar 50 de zile), spunea că este mai greu până pe la a 14-a zi, apoi ... De asemenea, rostea acest cuvânt cu greutate: „Ajuna- rea este făcătoare de minuni.”
Participând la o discuţie despre Duminica Iertării (a Izgonirii lui Adam din Rai), dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post, a zis: „Atunci izbucnesc cele mai mari certuri!” Prin aceasta, sublinia înteţirea ispitelor care însoţesc aceste răstimpuri de înfrânare. Remarca faptul că Sfântul Calinic obişnuia să-i împace pe călugării învrăjbiţi, în ziua lăsatului secului, la începutul oricărui post.
Pe aceeaşi linie, dar complementar, a întrebat odată: „Aţi primit cu bucurie Sfântul şi Marele Post?”, voind să reliefeze că această perioadă binecuvântată trebuie trăită într-un mod luminos, ca o pregătire pentru înviere.
Fiind întrebat cum trebuie procedat atunci când mergi undeva în vizită într-o zi de post, a răspuns: „mănânci ce ţi se pune în faţă”, dar - altă dată - a adăugat: „dacă ştii dinainte [că vei fi pus în situaţia de a călca postul, n.n.], nu ieşi din casă.”
Ştia foarte bine că orice rânduială de postire, lipsită de o viaţă duhovnicească adecvată, poate duce la mândrie; de aceea, amintea că Sfântul Ierarh Calinic arunca uneori o mână de jumări în mâncarea obişnuită a călugărilor, pentru a-i smeri.
Deşi a fost un mare postitor, era îngăduitor cu oamenii, fără să le ceară nevoinţe extreme. Cineva i-a adus odată nişte biscuiţi şi l-a atenţionat să nu-i mănânce în zi de post, întrucât pe ambalaj scria că ar conţine lapte sau zer. A zâmbit şi a spus: „Eh, să nu fim chiar aşa puritani ...” Altădată, un creştin i-a mărturisit într-o discuţie că nu prea a respectat postul, dar blândul păstor de suflete nu a zis decât atât: „Totuşi, nu am mâncat carne, precum păgânii, nu-i aşa?” Intr-un Post al Naşterii Domnului, un tânăr i-a mărturisit îngrijorat că, mergând să colinde, a fost servit de mai multe ori cu vin; Părintele l-a liniştit: „A fost de la Moş Crăciun.” De asemenea, atunci când unii vizitatori - motivând că au mâncat deja ceva - încercau să refuze trataţia pregătită de familia care îl găzduia, Sfinţia Sa amintea cunoscutul proverb: „Două bătăi strică, nu două mâncăruri!”, adăugând, cu substrat duhovnicesc: „Să aibă şi casa aceasta plată [pentru milostenie, n.n.] ...” Dincolo de aceste exemple grăitoare ale dreptei sale socoteli, se bucura sincer atunci când cineva postea aşa cum trebuie şi binecuvânta în taină unele nevoinţe asumate de credincioşi mai râvnitori".
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
"Fără să impună, îndemna lumea la înfrânare: ,Astăzi am mâncat 17 feluri de mâncare: sare, apă, roşie, cartof, pătrunjel, ţelină, morcov, orez, ardei, ceapă, pâine, fasole, ulei, borş, castravete, varză, măr ... Trai, nineacă, pe călugăr!”
O impresionantă învăţătură despre adevărata postire întâlnim în aceste cuvinte ale bunului nostru dascăl duhovnicesc: „Trebuie să iei o zi pe săptămână, să nu mâncăm nimic, să stăm în genunchi la rugăciune ... Să plângem o zi pe săptămână ... Să fie închinată pentru plâns ... E bine, o zi de odihnă, să nu mişte nimica ... Ăsta-i postul adevărat. Şi comportamentul unul faţă de altul [contează, n.n.] ... Trebuie făcută treaba asta. Dar personal aşa e bine, personal, să ai o zi pe săptămână [de] post negru. Eu am ţinut post, 40 de zile, de la 1 august până la 8 septembrie, în [anii] ’50, când era canonizarea Sfântului Calinic şi n-am crăpat... 40 de zile am ţinut... Ca dintr-un izvor mă alimentez mereu, din taina asta ... Ar trebui o zi pe săptămână post negru (...) tineretul ... Să avem noi, să ştim ... noi, faţă de conştiinţa noastră ... Faceţi treaba asta, eu am făcut-o şi mai trebuie făcută ... [Şi] plâns ...”
Din proprie experienţă (a postit total 40 şi chiar 50 de zile), spunea că este mai greu până pe la a 14-a zi, apoi ... De asemenea, rostea acest cuvânt cu greutate: „Ajuna- rea este făcătoare de minuni.”
Participând la o discuţie despre Duminica Iertării (a Izgonirii lui Adam din Rai), dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post, a zis: „Atunci izbucnesc cele mai mari certuri!” Prin aceasta, sublinia înteţirea ispitelor care însoţesc aceste răstimpuri de înfrânare. Remarca faptul că Sfântul Calinic obişnuia să-i împace pe călugării învrăjbiţi, în ziua lăsatului secului, la începutul oricărui post.
Pe aceeaşi linie, dar complementar, a întrebat odată: „Aţi primit cu bucurie Sfântul şi Marele Post?”, voind să reliefeze că această perioadă binecuvântată trebuie trăită într-un mod luminos, ca o pregătire pentru înviere.
Fiind întrebat cum trebuie procedat atunci când mergi undeva în vizită într-o zi de post, a răspuns: „mănânci ce ţi se pune în faţă”, dar - altă dată - a adăugat: „dacă ştii dinainte [că vei fi pus în situaţia de a călca postul, n.n.], nu ieşi din casă.”
Ştia foarte bine că orice rânduială de postire, lipsită de o viaţă duhovnicească adecvată, poate duce la mândrie; de aceea, amintea că Sfântul Ierarh Calinic arunca uneori o mână de jumări în mâncarea obişnuită a călugărilor, pentru a-i smeri.
Deşi a fost un mare postitor, era îngăduitor cu oamenii, fără să le ceară nevoinţe extreme. Cineva i-a adus odată nişte biscuiţi şi l-a atenţionat să nu-i mănânce în zi de post, întrucât pe ambalaj scria că ar conţine lapte sau zer. A zâmbit şi a spus: „Eh, să nu fim chiar aşa puritani ...” Altădată, un creştin i-a mărturisit într-o discuţie că nu prea a respectat postul, dar blândul păstor de suflete nu a zis decât atât: „Totuşi, nu am mâncat carne, precum păgânii, nu-i aşa?” Intr-un Post al Naşterii Domnului, un tânăr i-a mărturisit îngrijorat că, mergând să colinde, a fost servit de mai multe ori cu vin; Părintele l-a liniştit: „A fost de la Moş Crăciun.” De asemenea, atunci când unii vizitatori - motivând că au mâncat deja ceva - încercau să refuze trataţia pregătită de familia care îl găzduia, Sfinţia Sa amintea cunoscutul proverb: „Două bătăi strică, nu două mâncăruri!”, adăugând, cu substrat duhovnicesc: „Să aibă şi casa aceasta plată [pentru milostenie, n.n.] ...” Dincolo de aceste exemple grăitoare ale dreptei sale socoteli, se bucura sincer atunci când cineva postea aşa cum trebuie şi binecuvânta în taină unele nevoinţe asumate de credincioşi mai râvnitori".