Lupta cu patimile - metode ascetice si psihologice
Cartea de faţă reprezintă prima lucrare publicată în România care tratează cuprinzător şi amănunţit problema patimilor şi a vindecării lor din dubla perspectivă a moştenirii patristice şi a achiziţiilor psihologiei contemporane.
Descriere
Lupta cu patimile - metode ascetice si psihologice
Cartea de faţă reprezintă prima lucrare publicată în România care tratează cuprinzător şi amănunţit problema patimilor şi a vindecării lor din dubla perspectivă a moştenirii patristice şi a achiziţiilor psihologiei contemporane. Aparţinând colectivului Societății psihologilor ortodocşi „Sfântul Teofan Zăvorâtul” din Sankt Petersburg, ea cuprinde lămuriri de care cei ce se străduiesc să ajungă la mântuire în condiţiile lumii contemporane au nevoie pentru a înţelege mecanismele pătimaşe şi a le combate cu succes în viaţa de zi cu zi.
Lucrarea acestui grup de psihologi ancorați în tradiția Bisericii ne ajută să înţelegem scrierile ascetice ale Părinţilor dintr-o perspectivă potrivită realităţilor moderne și va oferi un sprijin de nepreţuit oricui doreşte să ajungă, cu ajutorul lui Dumnezeu, la vindecarea neputinţelor sale sufleteşti.
Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731365053
- An aparitie: 17 Noiembrie 2015
- Numar pagini: 424
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Omul stăpânit de patimă îşi distruge treptat personalitatea.
Primul pas spre eliberarea de patima-dependenţă e conştientizarea faptului că dependenţa s-a format şi că deja te stăpâneşte. Atâta timp cât omul crede că se poate descurca singur în orice clipă, el este „fermecat", adică nu-i capabil să aprecieze corect realitatea, ci se cufundă tot mai mult în dependenţă - iar mintea găseşte întotdeauna justificare oricărei fapte.
Dacă există conştientizarea situaţiei, conştientizarea propriei neputinţe şi dorinţa izbăvirii de patimă, înseamnă că Dumnezeu va şi da omului puterea şi posibilitatea de a ieşi la lumină. Puterea Mea intru neputinţă se săvârşeşte (I Cor. 12, 9). Domnul începe să-l ajute pe om atunci când acesta, conştientizând neputinţa şi zădărnicia tuturor sforţărilor sale, strigă către El cerând ajutor.
Bazându-ne pe învăţătura patristică despre lupta cu patimile, am recomandat deja mai sus un algoritm al eliberării de patimi care se găseşte descris la Sfântul Teofan Zăvorâtul. Totuşi, trebuie să ţinem minte că este vorba numai de o schemă: în practică, „pe viu", întotdeauna lucrurile sunt mai complicate şi mai nuanţate.
Pentru a lupta împotriva patimii trebuie să ne limpezim şi să ne întărim în motivaţia şi în intenţia noastră. Lucrul acesta e foarte important, căci tocmai de acolo vom prinde putere în eşecuri şi în greşeli - putere pentru a nu ne da în nici un caz bătuţi, ci a continua să facem eforturi de a ne îmbunătăţi duhovniceşte.
Succesul va veni neapărat dacă ne vom înarma cu răbdare şi vom ţine minte întotdeauna că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem rezista în această luptă.
In scopul limpezirii şi întăririi motivaţiei, trebuie:
1) să gândeşti cât de bine va fi când vei învinge patima curviei („o să pot avea relaţii normale cu fetele, pe urmă o să-mi pot întemeia o familie bună; o să mă lase anxietatea, tensiunea; o să devin mai bucuros, mai liber lăuntric...");
2) să înţelegi de ce nu vrei să te lupţi cu patima („nu cred că o să-mi iasă; pentru asta am nevoie de timp şi timp nu prea am; trebuie să fiu atent la viaţa mea interioară, şi nu mă pricep...");
3) să-ţi descrii singur urmările patimii („mă tem că ea o să atragă după sine singurătatea, din cauza ei nu o să pot avea o relaţie stabilă cu cineva, nu o să pot avea o familie, mă închid tot mai mult în mine, mă obişnuiesc să scap de tensiune şi îngrijorare în felul ăsta, şi nu mai ştiu cum se poate altfel...);
4) să te asiguri că eşti hotărât să lupţi (v. punctul 1: „da, trebuie să mă hotărăsc, dar o să fiu în stare?..");
5) să îţi mobilizezi voinţa şi să ceri ajutor de la Dumnezeu („singur n-o să fac faţă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu o să reuşesc...").
Trebuie să învăţăm să ne observăm cu atenţie gândurile şi sentimentele, folosind experienţa şi terminologia Sfinţilor Părinţi.
La omul lipsit de experienţa războiului duhovnicesc, molipsirea de gândurile pătimaşe are loc foarte repede. Etapele iniţiale ale dezvoltării gândurilor (momeală-însoţire-învoire) se petrec deseori pe nebăgate de seamă, şi numai la nivelul robirii, dacă începe lupta cu patimile ce se dezvoltă, ies la iveală.
Să ţinem minte că gândurile „noastre" nu sunt nici pe departe întotdeauna ale noastre, ci vin adeseori şi de la vrăjmaşul neamului omenesc. Ştiind asta, Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să nu ne speriem de ele şi să nu ne descurajăm din cauza propriei păcătoşenii. Acesta este unul dintre momentele esenţiale ale luptei duhovniceşti. De gânduri nu trebuie să ne temem, dar nici nu trebuie să discutăm cu ele: trebuie să ne ferim de ispite.
Trebuie neapărat să ţinem minte că singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu vom face faţă ispitei. Dacă vei cere, ţi se vor da puteri harice pentru a-i rezista.
Cel ce doreşte să scape de patimi trebuie să înveţe să omoare din faşă gândurile rele, să zdrobească pruncii lor de piatră (v. Ps. 136, 9) - iar „pruncul" gândului este, aşa cum am spus mai sus, momeala.
Neapărat să începem lupta cu gândurile rugându-ne Domnului, sfinţilor şi îngerului păzitor. Lucrul acesta e important ca să nu punem reuşitele în lupta duhovnicească pe seama propriilor eforturi.
Lupta cu gândurile e o întreagă artă.
Lucrând cu clienţii, eu le recomand deseori isă lase deoparte pentru un timp „robirea", spunându-şi: „Asta oricum nu pleacă nicăieri", şi să dedice cinci-zece minute descrierii procesului prin care gândul pune stăpânire pe noi. Câteodată, stadiile acestea sunt foarte greu de urmărit. Când însemnăm în scris, începem treptat să ne dăm seama care sunt etapele. Atenţia noastră la viaţa lăuntrică, la „omul lăuntric", e antrenată - şi iată că după asemenea antrenamente omul izbuteşte tot mai mult să sesizeze începutul - momeala. Toate acestea încep să ne „iasă" numai arunci când reuşim să observăm procesul războiului lăuntric cumva din exterior.