Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie. vol. 2
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
35,00Lei
In stoc
Lucrarea de fata selecteaza o serie de raspunsuri oferite de parintele Ambrozie in cadrul unor convorbiri catehetice din biserica sa si ascultatorilor postului ortodox de radio „Radonej”.
Descriere
Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie. vol. 2
Parintele Ambrozie Iurasov, cunoscut inca de pe vremea comunistilor ca un duhovnic cu cercare, a infiintat in anii ‘90 la Ivanovo, pe långa Catedrala „Intrarii Maicii Domnului in Biserica”, o obste de maici. Ca duhovnic, pune un accent deosebit pe spovedanie, pe legatura sincera si strånsa cu fiii duhovnicesti, pe indeplinirea poruncilor evanghelice, neacceptånd atitudinea „calduta” fata de måntuire a crestinilor de azi. Predicator talentat, este invitat in cadrul multor emisiuni crestine radiofonice si televizate; se remarca printr-o bogata activitate publicistica pe teme apologetice, catehetice si omiletice. Este bine cunoscut in mediul bisericesc rus, putånd fi numit un „Parinte Cleopa” al Rusiei de astazi.
Lucrarea de fata selecteaza o serie de raspunsuri oferite de parintele Ambrozie in cadrul unor convorbiri catehetice din biserica sa si ascultatorilor postului ortodox de radio „Radonej”.
Nadajduim ca raspunsurile publicate în aceasta carte îi vor ajuta pe multi sa înteleaga deloc usoarele probleme legate de facerea lumii, mântuire si relatiile cu cei apropiati.
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731360867
- An aparitie: 01 Ianuarie 2009
- Numar pagini: 400
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
In Biserica Ortodoxă nu există, n-a existat şi nici nu va exista vreodată o astfel de spovedanie. Mai întâi preotul citeşte rugăciunile care-i unesc din nou cu Biserica pe toţi cei ce s-au rupt de ea şi au căzut în păcat, şi aminteşte despre felul păcatelor. Iar oamenii, amintindu-şi păcatele săvârşite de ei, trec apoi unul câte unul la mărturisit. După spovedanie, asupra fiecărui păcătos se citeşte rugăciunea de dezlegare.
Omului nu trebuie să-i fie ruşine să-şi enumere păcatele. Căci ruşinea arde patimile noastre şi astfel ne vindecăm de ele. N-avem voie să ascundem păcatele ruşinoase. Există şi o rugăciune care ne spune că, ascunzând ceva la spovedanie, mai mare păcat vom avea.
Desigur, dacă vă va spovedi un preot bun, care se va strădui să vă salveze sufletul, el ştie care este responsabilitatea sa în faţa lui Dumnezeu şi că va răspunde pentru fiecare suflet pe care nu l-a ajutat şi nu l-a sfătuit. Un astfel de preot îl va ajuta pe ucenicul său să se spovedească şi îi va da o pravilă pe care s-o urmeze la rugăciune şi-l va îndrepta cu desăvârşire pe calea mântuirii. E cu totul altceva când omul însuşi nu se străduieşte la mântuirea sa şi nu primeşte ajutorul preotului. Dar acel preot care nu se îngrijeşte de fiii lui Dumnezeu, care îi trece pe credincioşi ca pe o bandă rulantă la „spovedania" în grup, dar individual nu ascultă pe nici unul, care de-abia aşteaptă să aşeze epitrahilul pe capetele lor şi să le citească rugăciunea de dezlegare, căci se grăbeşte acasă, acest aşa-zis preot va ajunge în iad după moarte, şi acolo îşi va vedea „fiii" duhovniceşti. Ei îl vor blestema pe acest nevrednic năimit şi îi vor spune: „Şi tu te-ai pierdut, şi pe noi ne-ai tras după tine".