Ce parere aveti, o spovedanie in grup poate fi valabila?
In Biserica Ortodoxă nu există, n-a existat şi nici nu va exista vreodată o astfel de spovedanie. Mai întâi preotul citeşte rugăciunile care-i unesc din nou cu Biserica pe toţi cei ce s-au rupt de ea şi au căzut în păcat, şi aminteşte despre felul păcatelor. Iar oamenii, amintindu-şi păcatele săvârşite de ei, trec apoi unul câte unul la mărturisit. După spovedanie, asupra fiecărui păcătos se citeşte rugăciunea de dezlegare.
Omului nu trebuie să-i fie ruşine să-şi enumere păcatele. Căci ruşinea arde patimile noastre şi astfel ne vindecăm de ele. N-avem voie să ascundem păcatele ruşinoase. Există şi o rugăciune care ne spune că, ascunzând ceva la spovedanie, mai mare păcat vom avea.
Desigur, dacă vă va spovedi un preot bun, care se va strădui să vă salveze sufletul, el ştie care este responsabilitatea sa în faţa lui Dumnezeu şi că va răspunde pentru fiecare suflet pe care nu l-a ajutat şi nu l-a sfătuit. Un astfel de preot îl va ajuta pe ucenicul său să se spovedească şi îi va da o pravilă pe care s-o urmeze la rugăciune şi-l va îndrepta cu desăvârşire pe calea mântuirii. E cu totul altceva când omul însuşi nu se străduieşte la mântuirea sa şi nu primeşte ajutorul preotului. Dar acel preot care nu se îngrijeşte de fiii lui Dumnezeu, care îi trece pe credincioşi ca pe o bandă rulantă la „spovedania" în grup, dar individual nu ascultă pe nici unul, care de-abia aşteaptă să aşeze epitrahilul pe capetele lor şi să le citească rugăciunea de dezlegare, căci se grăbeşte acasă, acest aşa-zis preot va ajunge în iad după moarte, şi acolo îşi va vedea „fiii" duhovniceşti. Ei îl vor blestema pe acest nevrednic năimit şi îi vor spune: „Şi tu te-ai pierdut, şi pe noi ne-ai tras după tine".
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
In Biserica Ortodoxă nu există, n-a existat şi nici nu va exista vreodată o astfel de spovedanie. Mai întâi preotul citeşte rugăciunile care-i unesc din nou cu Biserica pe toţi cei ce s-au rupt de ea şi au căzut în păcat, şi aminteşte despre felul păcatelor. Iar oamenii, amintindu-şi păcatele săvârşite de ei, trec apoi unul câte unul la mărturisit. După spovedanie, asupra fiecărui păcătos se citeşte rugăciunea de dezlegare.
Omului nu trebuie să-i fie ruşine să-şi enumere păcatele. Căci ruşinea arde patimile noastre şi astfel ne vindecăm de ele. N-avem voie să ascundem păcatele ruşinoase. Există şi o rugăciune care ne spune că, ascunzând ceva la spovedanie, mai mare păcat vom avea.
Desigur, dacă vă va spovedi un preot bun, care se va strădui să vă salveze sufletul, el ştie care este responsabilitatea sa în faţa lui Dumnezeu şi că va răspunde pentru fiecare suflet pe care nu l-a ajutat şi nu l-a sfătuit. Un astfel de preot îl va ajuta pe ucenicul său să se spovedească şi îi va da o pravilă pe care s-o urmeze la rugăciune şi-l va îndrepta cu desăvârşire pe calea mântuirii. E cu totul altceva când omul însuşi nu se străduieşte la mântuirea sa şi nu primeşte ajutorul preotului. Dar acel preot care nu se îngrijeşte de fiii lui Dumnezeu, care îi trece pe credincioşi ca pe o bandă rulantă la „spovedania" în grup, dar individual nu ascultă pe nici unul, care de-abia aşteaptă să aşeze epitrahilul pe capetele lor şi să le citească rugăciunea de dezlegare, căci se grăbeşte acasă, acest aşa-zis preot va ajunge în iad după moarte, şi acolo îşi va vedea „fiii" duhovniceşti. Ei îl vor blestema pe acest nevrednic năimit şi îi vor spune: „Şi tu te-ai pierdut, şi pe noi ne-ai tras după tine".