CrestinOrtodox.ro 23-04-2015

Alexander Schmemann s-a născut la 13 mai 1921 în actuala capitală a Estoniei, Tallinn, numită până în 1918 Reval (în rusă Revel). Tatăl său era estonian, iar mama rusoaică. Ulterior, familia lui s-a mutat în Franţa. Aici, între 1940 şi 1945, Alexander a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox Sfântul Ser-ghie (St Serge) din Paris. Se căsătoreşte cu Juliana (Liana) Ossorguine, fiind apoi hirotonit în 1946 preot. De asemenea, după absolvirea institutului, a devenit cadru didactic, predând între 1945 şi 1951 Istoria Bisericească.

In 1951 se mută în Statele Unite, continuând să predea Istorie Bisericească, dar şi Teologie Liturgică ia Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir, care se afla pe atunci chiar în New York. în 1962, când seminarul se mută în Crestwood, New York, a fost ales decan.

A participat ca observator ortodox la Conciliul II Vatican, între 1962 şi 1965. S-a implicat şi în obţinerea autocefaliei de către Biserica Ortodoxă din America faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1970.

A fost prieten cu dizidentul rus Alexander Soljeniţîn. De asemenea, a corespondat cu Mircea Eliade, fapt consemnat chiar în jurnalul său.

In septembrie 1982 a fost diagnosticat cu cancer. A murit la 13 decembrie 1983 la Crestwood, ultimele sale cuvinte fiind: „Amin! Amin! Amin!".
Dintre publicaţiile părintelui Alexander Schmemann amintim:

1. The Historical Road to Eastern Orthodoxy, New York, 1963; ed. a II-a 1977.

2. Sacraments and Orthodoxy, New York, 1965; For the Life oflhe World: Sacraments and Ort-hodoxy, 1970; ed. a Ii-a, New York, 1973; în rom. Pentru viaţa lumii. Sacramentele şi Ortodoxia, trad. pr. prof. Aurel Jivi, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2001.

3. Introduction to Liturgical Theology, trad. Asheleigh E. Moorhouse, Londra, 1966; 1975; în rom. Introducere în teologia liturgică, trad. ierom. Vasile Bârzu, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002.

4. Great Lent: Journey to Pascha, 1969; New York, 1974; în rom. Postul cel Mare, trad. de Andreea o redescoperire a izvoarelor patristice şi a practicii autentice în faţa noilor provocări ale lumii secularizate.

Părintele Schmemann constată captivitatea gândirii teologice ortodoxe în tiparele occidentale, care au dus la pseudomorfoze periculoase. Fărâmiţarea din curriculum academic între diversele discipline teologice a produs din păcate îndepărtarea de la viziunea integrală a Bisericii primare şi a Părinţilor. Părintele Schmemann încearcă de aceea recuperarea vieţii bisericeşti de la începuturi, când cultul era expresia directă a învăţăturii, fără osificări în formule scolastice. Marea Taină de iniţiere în viaţa creştină, Sfântul Botez, urmat de Taina Mirungerii, devine astfel un exemplu pentru programul de redescoperire a legăturii dintre Scriptură, Sfinţi Părinţi şi cult.

Interesant că pentru titlu părintele Schmemann optează pentru formula biblică din Ioan 3, 5 (zE, vbaxoc, Kai nvev\JiaTOC„ „din apă şi din Duh"), şi nu pentru formula liturgică din rânduiala Tainei (61a uoaxoc; Kai 7tv£U|aaTog, „prin apă şi prin Duh"). Scriptura devine fundamentul învăţăturii care se probează prin actele cultice, în care simbolul nu rămâne doar o simplă analogie, ci este deschiderea către împărtăşirea reală din ceea Ce este simbolizat.

Pentru a înţelege mai bine miza reală a demersului părintelui Schmemann, se cuvine un exemplu. Teologia academică se axează pe o înţelegere impersonală a cultului, a Sfintelor Taine, ca mijloace de dobândire a harului. Totuşi părintele subliniază dobândirea Duhului Sfânt, legătura cu Sfânta Treime însăşi la intrarea unei noi persoane umane în comuniunea poporului lui Dumnezeu.

Părintele Schmemann se fereşte de definiţii, iar notele bibliografice devin mai degrabă jaloane pentru o aprofundare ulterioară. Stilul adoptat este foarte familiar, cu repetiţii, formulări simple, legături cu aspecte concrete contemporane. Citită împreună cu Euharistia, cealaltă lucrare similară, Din apă şi din Duh se propune drept o cateheză a creştinilor adulţi care au uitat (sau nu au cunoscut niciodată) poziţia lor ca membri ai Bisericii, Trupul lui Hristos.

Traducerea de faţă nu doreşte a-i face concurenţă celei literare a părintelui prof. Ioan Buga, apărută în 1992. Părintele profesor are un merit deosebit, fiind un adevărat artist al cuvântului. Totuşi, traducerea sa nu conţine capitolul al cincilea şi ultim al cărţii, aşa că din acest punct de vedere prezenta traducere ar fi prima completă în limba română. Noul demers se datorează programului de publicare al Editurii Sophia, care intenţionează să ofere cititorului român opera integrală a părintelui Alexander Schmemann.

Citările biblice au fost făcute după Biblia sinodală (Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2008). De asemenea trimiterile au respectat abrevierile folosite în Biblia sinodală. Numerotarea psalmilor a fost făcută după original, în paranteză dreaptă fiind însă pus numărul după Septuaginta, reflectat şi în Biblia sinodală.
Pentru citările liturgice, am folosit Molilfelnicul, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2006. Am pus între paranteze drepte cuvintele care se regăsesc în plus fie în Molitfelnicul românesc, fie în textul folosit de părintele Schmemann.
Alexandru Mihăilă