Cuvinte de nadejde celor fara de nadejde
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
Nu se mai produce
Nadejde, preaplacut nume, plin de bucurie si de toate bunatatile! Cu adevarat, cat de minunata este puterea ta! Negraita este lucrarea ta facatoare de minuni! Cu adevarat esti frumoasa ca o fiica a cerului! Cine poate spune in cuvinte frumusetea ta?...
Descriere
Cuvinte de nadejde celor fara de nadejde
Nadejde, preaplacut nume, plin de bucurie si de toate bunatatile! Cu adevarat, cât de minunata este puterea ta! Negraita este lucrarea ta facatoare de minuni! Cu adevarat esti frumoasa ca o fiica a cerului! Cine poate spune în cuvinte frumusetea ta? Cine poate povesti binefacerile tale? Puterea ta este sprijin sufletelor întristate. Lucrarea ta aduce stapânirea împaratiei celor bune. Esti darul dat noua de Dumnezeu pe care nimeni nu ni-l poate lua, fiindca tu ai fost plasmuita dimpreuna cu sufletul omului, ca sa-l întaresti în toate încercarile vietii si sa-l arati deasupra împrejurarilor luptator nebiruit. Cu adevarat nadejdea este un mare dar dumnezeiesc! Ea le întareste pe toate, le face sa fie frumoase, le desavârseste, le ocroteste de primejdii si le face sa propaseasca.
Sfântul Nectarie din Eghina
Antologie alcatuita de ieromonah Benedict Stancu
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731360928
- An aparitie: 01 Ianuarie 2008
- Numar pagini: 134
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Tristeţea care vine din neîncrederea în Dumnezeu dă proporţii greutăţilor venite sau aşteptate şi pricinuieşte nu numai o paralizie a puterilor sufleteşti, ci chiar o neputinţă de a mai suporta viata. In ea e moarte. Cine crede în Dumnezeu relativizează greutăţile vieţii. Ştie că ele sunt trecătoare, că Dumnezeu va interveni la cererea lui şi le va înlătura. Dimpotrivă, tristeţea care se naşte din conştiinţa de a nu fi împlinit voia lui Dumnezeu, deci din credinţa că El intervine când omul II roagă, lucrează mântuirea de moarte. Ea e o nemulţumire pentru viaţa ce nu place lui Dumnezeu, pentru o viaţă în care nu s-a făcut voia Lui. E o tristeţe care omoară tristeţea, ducând pe om la viaţa adevărată, la viaţa în Dumnezeu.
Egoistul anulează importanţa omului; egoistul pierde conştiinţa că el înseamnă ceva pentru ceilalţi. Sfârşeşte prin a fi izolat, existenţa sa nu are sens; sfârşeşte adesea prin sinucidere, neputând să suporte conştiinţa de a nu fi necesar celuilalt.
Smerenia este ea însăşi un izvor de răbdare. Căci nu te socoteşti că ai dreptul la mângâieri lumeşti. Iar răbdarea, stând tare, întăreşte firea ta, încât nu mai simţi greutatea necazului. Din răbdare curge în tine o forţă, căci voinţa ascunde în ea rezerve de forţă pe care nu obişnuim să le punem în lucrare. (Parinte Dumitru Staniloae)