Tristeţea care vine din neîncrederea în Dumnezeu dă proporţii greutăţilor venite sau aşteptate şi pricinuieşte nu numai o paralizie a puterilor sufleteşti, ci chiar o neputinţă de a mai suporta viata. In ea e moarte. Cine crede în Dumnezeu relativizează greutăţile vieţii. Ştie că ele sunt trecătoare, că Dumnezeu va interveni la cererea lui şi le va înlătura. Dimpotrivă, tristeţea care se naşte din conştiinţa de a nu fi împlinit voia lui Dumnezeu, deci din credinţa că El intervine când omul II roagă, lucrează mântuirea de moarte. Ea e o nemulţumire pentru viaţa ce nu place lui Dumnezeu, pentru o viaţă în care nu s-a făcut voia Lui. E o tristeţe care omoară tristeţea, ducând pe om la viaţa adevărată, la viaţa în Dumnezeu.
Egoistul anulează importanţa omului; egoistul pierde conştiinţa că el înseamnă ceva pentru ceilalţi. Sfârşeşte prin a fi izolat, existenţa sa nu are sens; sfârşeşte adesea prin sinucidere, neputând să suporte conştiinţa de a nu fi necesar celuilalt.
Smerenia este ea însăşi un izvor de răbdare. Căci nu te socoteşti că ai dreptul la mângâieri lumeşti. Iar răbdarea, stând tare, întăreşte firea ta, încât nu mai simţi greutatea necazului. Din răbdare curge în tine o forţă, căci voinţa ascunde în ea rezerve de forţă pe care nu obişnuim să le punem în lucrare. (Parinte Dumitru Staniloae)
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Tristeţea care vine din neîncrederea în Dumnezeu dă proporţii greutăţilor venite sau aşteptate şi pricinuieşte nu numai o paralizie a puterilor sufleteşti, ci chiar o neputinţă de a mai suporta viata. In ea e moarte. Cine crede în Dumnezeu relativizează greutăţile vieţii. Ştie că ele sunt trecătoare, că Dumnezeu va interveni la cererea lui şi le va înlătura. Dimpotrivă, tristeţea care se naşte din conştiinţa de a nu fi împlinit voia lui Dumnezeu, deci din credinţa că El intervine când omul II roagă, lucrează mântuirea de moarte. Ea e o nemulţumire pentru viaţa ce nu place lui Dumnezeu, pentru o viaţă în care nu s-a făcut voia Lui. E o tristeţe care omoară tristeţea, ducând pe om la viaţa adevărată, la viaţa în Dumnezeu.
Egoistul anulează importanţa omului; egoistul pierde conştiinţa că el înseamnă ceva pentru ceilalţi. Sfârşeşte prin a fi izolat, existenţa sa nu are sens; sfârşeşte adesea prin sinucidere, neputând să suporte conştiinţa de a nu fi necesar celuilalt.
Smerenia este ea însăşi un izvor de răbdare. Căci nu te socoteşti că ai dreptul la mângâieri lumeşti. Iar răbdarea, stând tare, întăreşte firea ta, încât nu mai simţi greutatea necazului. Din răbdare curge în tine o forţă, căci voinţa ascunde în ea rezerve de forţă pe care nu obişnuim să le punem în lucrare. (Parinte Dumitru Staniloae)