Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, aş vrea să reţineţi un cuvânt al Sfântului Isaac Şirul: „Caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită."
Caută doctor înainte de boală, adică asigură-te cumva, asigură-te să ai un vindecător înainte de a ajunge să fii bolnav. Bineînţeles că doar omul bolnav, în general, caută doctorul, dar ai putea căuta un doctor şi înainte de a te îmbolnăvi. Asta ca să-l ai la îndemână când ar fi să te îmbolnăveşti.
Sfântul Isaac Şirul are cuvintele acestea în vedere, nu atât în legătură cu doctorul pământesc, cât în legătură cu doctorul sufletesc. Inainte de a ajunge să păcătuieşti, înainte de a fi în situaţia de a primi iertare de păcate în condiţiile iertării, bineînţeles, înainte de asta, caută doctor. Să ai pe cineva, un om al lui Dumnezeu, care să te poată ajuta să scapi de situaţiile nedorite, de durerile sufleteşti. Deci caută doctor înainte de boală!
Aşa cum cauţi doctor înainte de boală, aşa trebuie să te şi rogi înainte de ispită. Cred că ştiţi - şi s-ar putea să ştiţi chiar de la mine, căci eu am spus de multe ori lucrul acesta -, ispita nu-i prilej de păcat. Ispita poate fi prilej de păcat, dar poate fi şi prilej de virtute. Imprejurări care îndeamnă la păcat pot să te ducă la virtutea potrivnică păcatului. De aceea, roagă-te înainte de ispită! Roagă-te să poţi face faţă în împrejurări de ispită, de mânie, de ceartă, de răzbunare, de răutate, de nemulţumire, în împrejurări care aduc tulburare sufletească pentru tine şi pentru alţii, în astfel de împrejurări să fii tare şi să nu dai prilej răutăţii. Deci roagă-te înainte de ispită! „Caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită." Nu ştii niciodată ce urmează. Nu ştii niciodată cum o să te prezinţi în situaţii nedorite, în situaţii grele. Şi atunci să fii totdeauna gata să faci faţă împrejurărilor grele cu linişte, cu bucurie şi cu dar de la Dumnezeu, pentru că noi singuri nu putem să facem prea multe, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem orice. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte-, a scris Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni, capitolul 4, despre el, ca să se înţeleagă că e valabil pentru oricine. Oricine poate să biruie cu Hristos, după cuvântul spus chiar de Domnul: In lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Deci, cu Biruitorul Care a biruit lumea, cu Domnul Hristos, putem să înfrângem răutăţile, nemulţumirile, pornirile spre rău, putem să înmulţim iubirea chiar şi faţă de duşmanii noştri.
Deci „caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită". Ţineţi minte cuvântul acesta şi împliniţi-l după putere. Amin.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin.
Mănăstirea Brâncoveanu, 05 aprilie 2006
Cartea de faţă cuprinde cuvântări pe care le-am ţinut la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din părţile Făgăraşului. Deşi sunt ţinute cu prilejul spovedaniei obştei, ele nu se referă direct la aceasta şi nu au în vedere spovedania propriu-zisă. Aceste cuvântări au fost alcătuite de cele mai multe ori spontan, în folosul ascultătorilor. Multe din idei mi-au venit în timpul expunerii, aşa încât s-ar putea spune că ele sunt inspirate. Da, într-adevăr, sunt inspirate de pregătirea mea de-a lungul vieţii şi de cultura pe care mi-am agonisit-o.
Cărţii i-am dat titlul Cale spre bunătate, pentru că în cuvântările pe care le-am ţinut se urmăreşte îmbunătăţirea omului, în general şi în special. Fiecare dintre noi dorim să fim buni şi tot mai buni, ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. De altfel se şi spune, pe drept cuvânt, că realizarea cea mai înaltă a fiinţei omeneşti este „bunătatea". Fără îndoială că există şi multe alte valori pe care le poate urmări omul, dar de măsura bunătăţii nu-i nici una. Vrei să realizezi ceva frumos, ceva înalt? Sileşte-te să fii bun, sileşte-te să te depăşeşti pe tine însuţi în privinţa bunătăţii şi poţi să fii sigur că ai ales cea mai înaltă valoare, că ai ajuns să ai ceva ce îţi rămâne în veşnicie, ceva ce te face vrednic de pomenire.
Bunătatea ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Bun şi ne apropie de El în vremelnicie şi în veşnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu şi ne menţinem în legătură cu El.
De altfel, rostul spovedaniei, în cadrul căreia ne reci noaştem nedesăvârşirile şi insuficienţele, este acela de ne depărta de tot ce este negativ şi de a realiza pozitivist mul vieţii creştine.
Cel dintâi pas spre îmbunătăţirea sufletească este să izgonim din noi orice chip al răutăţii, bine ştiind că, aşa cum lumina nu poate fi împreună cu întunericul, ci îl biruie şi îl înlocuieşte, tot aşa şi bunătatea: n-are părtăşie cu răutatea, ci o alungă şi o înlocuieşte.
La spovedanie ne mărturisim păcatele, greşelile, imperfecţiunile, pentru că vrem să scăpăm de ele prin mijlocirea preotului duhovnic, care are darul şi puterea să ne dezlege de păcate şi de toate cele rele ale vieţii noastre şi să ne dea îndrumări pentru o viaţă curată şi sfântă, aşa cum o vrea Dumnezeu.
Mărturisirea pe care o facem cu privire la ale noastre nedeplinătăţi, o facem anume ca să scăpăm de vina ce o purtăm în noi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi dorim să ni se ierte cele rele şi să ni se dea putere să înaintăm în cele bune şi să biruim răul cu binele.
In unele dintre aceste cuvântările m-am folosit de anumite evenimente pentru a aprofunda, împreună cu ascultătorii, adevărurile de credinţă pe care le trăim la sfintele sărbători şi cu prilejul sfintelor sărbătoriri.
Cuvântările ţinute de mine cu prilejul pregătirii pentru sfânta spovedanie ar fi rămas cuvântări ştiute doar de cei care le-au ascultat şi, adeseori, chiar ar fi dispărut din mintea ascultătorilor, aşa cum au dispărut şi din propria mea minte. Norocul de la Dumnezeu a fost că le-am înregistrat pe casete şi după aceea, cu ajutorul unor binevoitori, au fost transcrise şi mai apoi au fost tipărite. In felul acesta s-a ajuns la cartea de faţă, care nu mai este numai a mea şi nici numai a celor care le-au ascultat cândva, ci este şi a cititorilor, cu rostul de a le fi „cuvinte de folos" pentru acum şi pentru totdeauna.
Mulţumind lui Dumnezeu pentru gândurile inspirate, pentru gândurile câte mi le-a dat în minte, apoi şi pentru oamenii pe care mi i-a dat ca sprijinitori în realizarea acestei cărţi, trimit Calea spre bunătate la propovăduire în nădejdea binelui şi a bucuriei, spre slava lui Dumnezeu şi spre fericirea poporului drept-credincios.
Menţionez că gândurile sfinte pe care le cuprinde cartea aceasta sunt adresate oamenilor interesaţi de realizări sfinte, care nu trec, ci în veci petrec şi care toate aduc, odată cu bunătatea, şi fericirea pe care o dă Dumnezeu celor ce se silesc să se depăşească în credinţă şi să se dăruiască prin iubire.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim buni, ca unii care învăţăm din această carte să mergem pe calea care duce la bunătate.
Doamne, ajută-ne!
Arhimandrit Teofil Părăian,
Mănăstirea Brâncoveanu,
Sâmbăta de Sus, jud. Braşov
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Cartea este de un nepretuit folos duhovnicesc.
Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, aş vrea să reţineţi un cuvânt al Sfântului Isaac Şirul: „Caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită."
Caută doctor înainte de boală, adică asigură-te cumva, asigură-te să ai un vindecător înainte de a ajunge să fii bolnav. Bineînţeles că doar omul bolnav, în general, caută doctorul, dar ai putea căuta un doctor şi înainte de a te îmbolnăvi. Asta ca să-l ai la îndemână când ar fi să te îmbolnăveşti.
Sfântul Isaac Şirul are cuvintele acestea în vedere, nu atât în legătură cu doctorul pământesc, cât în legătură cu doctorul sufletesc. Inainte de a ajunge să păcătuieşti, înainte de a fi în situaţia de a primi iertare de păcate în condiţiile iertării, bineînţeles, înainte de asta, caută doctor. Să ai pe cineva, un om al lui Dumnezeu, care să te poată ajuta să scapi de situaţiile nedorite, de durerile sufleteşti. Deci caută doctor înainte de boală!
Aşa cum cauţi doctor înainte de boală, aşa trebuie să te şi rogi înainte de ispită. Cred că ştiţi - şi s-ar putea să ştiţi chiar de la mine, căci eu am spus de multe ori lucrul acesta -, ispita nu-i prilej de păcat. Ispita poate fi prilej de păcat, dar poate fi şi prilej de virtute. Imprejurări care îndeamnă la păcat pot să te ducă la virtutea potrivnică păcatului. De aceea, roagă-te înainte de ispită! Roagă-te să poţi face faţă în împrejurări de ispită, de mânie, de ceartă, de răzbunare, de răutate, de nemulţumire, în împrejurări care aduc tulburare sufletească pentru tine şi pentru alţii, în astfel de împrejurări să fii tare şi să nu dai prilej răutăţii. Deci roagă-te înainte de ispită! „Caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită." Nu ştii niciodată ce urmează. Nu ştii niciodată cum o să te prezinţi în situaţii nedorite, în situaţii grele. Şi atunci să fii totdeauna gata să faci faţă împrejurărilor grele cu linişte, cu bucurie şi cu dar de la Dumnezeu, pentru că noi singuri nu putem să facem prea multe, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem orice. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte-, a scris Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni, capitolul 4, despre el, ca să se înţeleagă că e valabil pentru oricine. Oricine poate să biruie cu Hristos, după cuvântul spus chiar de Domnul: In lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Deci, cu Biruitorul Care a biruit lumea, cu Domnul Hristos, putem să înfrângem răutăţile, nemulţumirile, pornirile spre rău, putem să înmulţim iubirea chiar şi faţă de duşmanii noştri.
Deci „caută doctor înainte de boală şi roagă-te înainte de ispită". Ţineţi minte cuvântul acesta şi împliniţi-l după putere. Amin.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin.
Mănăstirea Brâncoveanu, 05 aprilie 2006
Cartea de faţă cuprinde cuvântări pe care le-am ţinut la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din părţile Făgăraşului. Deşi sunt ţinute cu prilejul spovedaniei obştei, ele nu se referă direct la aceasta şi nu au în vedere spovedania propriu-zisă. Aceste cuvântări au fost alcătuite de cele mai multe ori spontan, în folosul ascultătorilor. Multe din idei mi-au venit în timpul expunerii, aşa încât s-ar putea spune că ele sunt inspirate. Da, într-adevăr, sunt inspirate de pregătirea mea de-a lungul vieţii şi de cultura pe care mi-am agonisit-o.
Cărţii i-am dat titlul Cale spre bunătate, pentru că în cuvântările pe care le-am ţinut se urmăreşte îmbunătăţirea omului, în general şi în special. Fiecare dintre noi dorim să fim buni şi tot mai buni, ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. De altfel se şi spune, pe drept cuvânt, că realizarea cea mai înaltă a fiinţei omeneşti este „bunătatea". Fără îndoială că există şi multe alte valori pe care le poate urmări omul, dar de măsura bunătăţii nu-i nici una. Vrei să realizezi ceva frumos, ceva înalt? Sileşte-te să fii bun, sileşte-te să te depăşeşti pe tine însuţi în privinţa bunătăţii şi poţi să fii sigur că ai ales cea mai înaltă valoare, că ai ajuns să ai ceva ce îţi rămâne în veşnicie, ceva ce te face vrednic de pomenire.
Bunătatea ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Bun şi ne apropie de El în vremelnicie şi în veşnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu şi ne menţinem în legătură cu El.
De altfel, rostul spovedaniei, în cadrul căreia ne reci noaştem nedesăvârşirile şi insuficienţele, este acela de ne depărta de tot ce este negativ şi de a realiza pozitivist mul vieţii creştine.
Cel dintâi pas spre îmbunătăţirea sufletească este să izgonim din noi orice chip al răutăţii, bine ştiind că, aşa cum lumina nu poate fi împreună cu întunericul, ci îl biruie şi îl înlocuieşte, tot aşa şi bunătatea: n-are părtăşie cu răutatea, ci o alungă şi o înlocuieşte.
La spovedanie ne mărturisim păcatele, greşelile, imperfecţiunile, pentru că vrem să scăpăm de ele prin mijlocirea preotului duhovnic, care are darul şi puterea să ne dezlege de păcate şi de toate cele rele ale vieţii noastre şi să ne dea îndrumări pentru o viaţă curată şi sfântă, aşa cum o vrea Dumnezeu.
Mărturisirea pe care o facem cu privire la ale noastre nedeplinătăţi, o facem anume ca să scăpăm de vina ce o purtăm în noi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi dorim să ni se ierte cele rele şi să ni se dea putere să înaintăm în cele bune şi să biruim răul cu binele.
In unele dintre aceste cuvântările m-am folosit de anumite evenimente pentru a aprofunda, împreună cu ascultătorii, adevărurile de credinţă pe care le trăim la sfintele sărbători şi cu prilejul sfintelor sărbătoriri.
Cuvântările ţinute de mine cu prilejul pregătirii pentru sfânta spovedanie ar fi rămas cuvântări ştiute doar de cei care le-au ascultat şi, adeseori, chiar ar fi dispărut din mintea ascultătorilor, aşa cum au dispărut şi din propria mea minte. Norocul de la Dumnezeu a fost că le-am înregistrat pe casete şi după aceea, cu ajutorul unor binevoitori, au fost transcrise şi mai apoi au fost tipărite. In felul acesta s-a ajuns la cartea de faţă, care nu mai este numai a mea şi nici numai a celor care le-au ascultat cândva, ci este şi a cititorilor, cu rostul de a le fi „cuvinte de folos" pentru acum şi pentru totdeauna.
Mulţumind lui Dumnezeu pentru gândurile inspirate, pentru gândurile câte mi le-a dat în minte, apoi şi pentru oamenii pe care mi i-a dat ca sprijinitori în realizarea acestei cărţi, trimit Calea spre bunătate la propovăduire în nădejdea binelui şi a bucuriei, spre slava lui Dumnezeu şi spre fericirea poporului drept-credincios.
Menţionez că gândurile sfinte pe care le cuprinde cartea aceasta sunt adresate oamenilor interesaţi de realizări sfinte, care nu trec, ci în veci petrec şi care toate aduc, odată cu bunătatea, şi fericirea pe care o dă Dumnezeu celor ce se silesc să se depăşească în credinţă şi să se dăruiască prin iubire.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim buni, ca unii care învăţăm din această carte să mergem pe calea care duce la bunătate.
Doamne, ajută-ne!
Arhimandrit Teofil Părăian,
Mănăstirea Brâncoveanu,
Sâmbăta de Sus, jud. Braşov