CrestinOrtodox 26-01-2015

Cartea de faţă cuprinde cuvântări pe care le-am ţinut la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din părţile Făgăraşului. Deşi sunt ţinute cu prilejul spovedaniei obştei, ele nu se referă direct la aceasta şi nu au în vedere spovedania propriu-zisă. Aceste cuvântări au fost alcătuite de cele mai multe ori spontan, în folosul ascultătorilor. Multe din idei mi-au venit în timpul expunerii, aşa încât s-ar putea spune că ele sunt inspirate. Da, într-adevăr, sunt inspirate de pregătirea mea de-a lungul vieţii şi de cultura pe care mi-am agonisit-o.

Cărţii i-am dat titlul Cale spre bunătate, pentru că în cuvântările pe care le-am ţinut se urmăreşte îmbunătăţirea omului, în general şi în special. Fiecare dintre noi dorim să fim buni şi tot mai buni, ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. De altfel se şi spune, pe drept cuvânt, că realizarea cea mai înaltă a fiinţei omeneşti este „bunătatea". Fără îndoială că există şi multe alte valori pe care le poate urmări omul, dar de măsura bunătăţii nu-i nici una. Vrei să realizezi ceva frumos, ceva înalt? Sileşte-te să fii bun, sileşte-te să te depăşeşti pe tine însuţi în privinţa bunătăţii şi poţi să fii sigur că ai ales cea mai înaltă valoare, că ai ajuns să ai ceva ce îţi rămâne în veşnicie, ceva ce te face vrednic de pomenire.

Bunătatea ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Bun şi ne apropie de El în vremelnicie şi în veşnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu şi ne menţinem în legătură cu El.

De altfel, rostul spovedaniei, în cadrul căreia ne reci noaştem nedesăvârşirile şi insuficienţele, este acela de ne depărta de tot ce este negativ şi de a realiza pozitivist mul vieţii creştine.

Cel dintâi pas spre îmbunătăţirea sufletească este să izgonim din noi orice chip al răutăţii, bine ştiind că, aşa cum lumina nu poate fi împreună cu întunericul, ci îl biruie şi îl înlocuieşte, tot aşa şi bunătatea: n-are părtăşie cu răutatea, ci o alungă şi o înlocuieşte.

La spovedanie ne mărturisim păcatele, greşelile, imperfecţiunile, pentru că vrem să scăpăm de ele prin mijlocirea preotului duhovnic, care are darul şi puterea să ne dezlege de păcate şi de toate cele rele ale vieţii noastre şi să ne dea îndrumări pentru o viaţă curată şi sfântă, aşa cum o vrea Dumnezeu.

Mărturisirea pe care o facem cu privire la ale noastre nedeplinătăţi, o facem anume ca să scăpăm de vina ce o purtăm în noi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi dorim să ni se ierte cele rele şi să ni se dea putere să înaintăm în cele bune şi să biruim răul cu binele.

In unele dintre aceste cuvântările m-am folosit de anumite evenimente pentru a aprofunda, împreună cu ascultătorii, adevărurile de credinţă pe care le trăim la sfintele sărbători şi cu prilejul sfintelor sărbătoriri.

Cuvântările ţinute de mine cu prilejul pregătirii pentru sfânta spovedanie ar fi rămas cuvântări ştiute doar de cei care le-au ascultat şi, adeseori, chiar ar fi dispărut din mintea ascultătorilor, aşa cum au dispărut şi din propria mea minte. Norocul de la Dumnezeu a fost că le-am înregistrat pe casete şi după aceea, cu ajutorul unor binevoitori, au fost transcrise şi mai apoi au fost tipărite. In felul acesta s-a ajuns la cartea de faţă, care nu mai este numai a mea şi nici numai a celor care le-au ascultat cândva, ci este şi a cititorilor, cu rostul de a le fi „cuvinte de folos" pentru acum şi pentru totdeauna.

Mulţumind lui Dumnezeu pentru gândurile inspirate, pentru gândurile câte mi le-a dat în minte, apoi şi pentru oamenii pe care mi i-a dat ca sprijinitori în realizarea acestei cărţi, trimit Calea spre bunătate la propovăduire în nădejdea binelui şi a bucuriei, spre slava lui Dumnezeu şi spre fericirea poporului drept-credincios.
Menţionez că gândurile sfinte pe care le cuprinde cartea aceasta sunt adresate oamenilor interesaţi de realizări sfinte, care nu trec, ci în veci petrec şi care toate aduc, odată cu bunătatea, şi fericirea pe care o dă Dumnezeu celor ce se silesc să se depăşească în credinţă şi să se dăruiască prin iubire.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim buni, ca unii care învăţăm din această carte să mergem pe calea care duce la bunătate.

Doamne, ajută-ne!

Arhimandrit Teofil Părăian,
Mănăstirea Brâncoveanu,
Sâmbăta de Sus, jud. Braşov