Au fost odata… Marturii si convorbiri cu mari duhovnici
Evaluat la din 5 pe baza 1 recenzie
13,00Lei
In stoc
De ce Au fost odată...? Pentru că nu cred că vom mai avea astfel de părinţi. Mai avem acum câţiva bătrâni frumoşi în ţară şi în Sfântul Munte Athos, dar după plecarea lor la Domnul nu ştim ce va mai fi. Aceşti Părinţi ai noştri, cu viaţă sfântă, s-au...
Descriere
Au fost odata… Marturii si convorbiri cu mari duhovnici
De ce Au fost odată...? Pentru că nu cred că vom mai avea astfel de părinţi. Mai avem acum câţiva bătrâni frumoşi în ţară şi în Sfântul Munte Athos, dar după plecarea lor la Domnul nu ştim ce va mai fi.
Aceşti Părinţi ai noştri, cu viaţă sfântă, s-au mistuit pe sine în urcuşul înduhovnicirii, învingându-şi limitele, transfigurându-le, unindu-se duhovniceşte cu Dumnezeu şi luminând prin candela făpturii lor, până departe, spre ungherele întunecate ale ţării.
CUPRINS
Au fost odată…
Rugul Aprins
Duhovnici din România
Preasfinţitul Gherasim Putneanu
Arhim. Cleopa Ilie
Ieroschim. Paisie Olaru
Stareţul Victorin Oanele
Arhim. Arsenie Papacioc
Stareţ Arhim. Iustin Pârvu
Ierom. Adrian Făgeţeanu
Arhim. Ilarion Argatu
Duhovnici din Muntele Athos
Ieroschim. Dionisie Ignat
Arhim. Haralambie Dionisiatul
Protos. Petroniu Tănase
Specificaţii
- Editor: Agaton
- ISBN: 9789731981826
- An aparitie: 20 Iulie 2016
- Numar pagini: 16
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Recenzii ale clientilor
Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
Scrie o recenzie
Au fost odată... este o carte în care am relatat despre părinţii duhovniceşti pe care i-am întâlnit în România şi Sfântul Munte Athos, care m-au binecuvântat şi îndrumat duhovniceşte.
De ce am pus titlul cărţii: Au fost odată...? Pentru că mi-e greu să cred că vom mai avea astfel de părinţi.
Inima copiilor din ziua de astăzi este mai neputincioasă şi împătimită, iar prin educaţia din familie, şcoală, societate şi mass-media, aceştia sunt îndemnaţi şi ajutaţi să cadă în cele mai mari şi distrugătoare păcate, însă au harul Sfântului Botez şi armele duhovniceşti cu care pot birui înclinaţiile rele ale firii umane, lumea păcătoasă şi pe diavoli, ca să se mântuiască.
Dumnezeu cunoaşte pe fiecare om - cu ce moştenire a trecutului vine la viaţă, în ce fel de lume vieţuieşte — şi va răsplăti fiecăruia după cât se sileşte să se mântuiască.
Din Pateric aflăm că a întrebat ucenicul pe avvă: „De ce înainte erau sfinţi atât de mari şi monahi sporiţi duhovniceşte, iar creştinii auzeau şi vedeau minuni aşa de mari?" A răspuns Părintele: „înainte, toţi năzuiau la Cer. Vino la Sfânta Liturghie, hai să postim, hai să ne rugăm. Astăzi, dacă cineva vrea să meargă la Cer, toţi îl trag în jos, la distracţii şi păcate." Azi mulţi se îndeamnă: hai la discotecă, hai la crâşmă, hai la meci, hai la televizor. Este nevoie de o educaţie riguroasă şi de mult discernământ pentru a-i povăţui pe copiii din ziua de azi, astfel încât să reziste avalanşei de ispite şi să deprindă arta mântuirii.
Cei mai sporiţi călugări pe care i-am avut au fost fii de ţărani. Ei s-au născut şi au copilărit la ţară, fiind învăţaţi de mici cu munca, postul, răbdarea, arşiţa verii şi gerul iernii, rugăciunea şi Biserica. Au fost copii curaţi, care au avut un trup sănătos şi o minte sănătoasă. Toţi aveau o memorie bună, chiar şi la vârste de peste 90 de ani. Nu au fost crescuţi la bloc şi în păcate, cu televizor, cu internet şi discotecă. Au consumat hrană curată şi sănătoasă şi au primit educaţia creştin-ortodoxă de mici.
Ei s-au lepădat de lumea cea deşartă şi de păcatele ei, venind de tineri la mănăstire.
Aceşti Părinţi ai noştri cu viaţă sfântă s-au mistuit pe sine în urcuşul înduhovnicirii, învingându-şi limitele, transfigurându-le, unindu-se cu Dumnezeu şi luminând prin candela făpturii lor, până departe, spre ungherele întunecate ale ţării. Unii dintre ei au ars nemistuit, asemenea Rugului Aprins, jertfindu-se pentru mântuirea noastră, până la ultima celulă de viaţă trupească, mărturisind Ortodoxia cu ani grei de temniţă comunistă. Nici moartea, necruţătoarea şi neiertătoarea moarte trimisă de prigonitori, nu s-a putut apropia de Sfinţiile lor, decât atunci când a hotărât Dumnezeu să-i cheme la viaţa cea veşnică.
Dumnezeu, Care este Stăpânul vieţii şi al morţii, le-a dăruit şi i-a întărit să trăiască 95-99 de ani de viaţă pământească.
Să ne ajute şi să ne întărească Preabunul Dumnezeu să le urmăm pilda şi să avem binecuvântarea lor.