Ionita 09-10-2015

Este vorba de un manuscris cu numarul 202 din biblioteca Manastirii Xenofont din Sfantul Munte, scris la anul 1851, care a trezit interesul bibliotecarului manastirii si, in urma citirii acestuia, s-a hotarat publicarea lui.

Staretul manastirii, Parintele Arhimandrit Alexios, dupa ce l-a fotografiat, l-a incredintat mai intai ieromonahului Athanasie Konstamonitul, pentru diortosirea textului, si apoi Domnului Stelian Kementzetzidis spre publicare la Editura Orthodoxos Kypseli. Subsemnatului i-a fost incredintata scrierea unui prolog cu cateva comentarii.

Din insemnarile facute pe marginea paginilor reiese ca acest manuscris a fost proprietatea unui monah grigoriat, care se nevoia in Schitul Manastirii Xenofont, iar dupa moartea acestuia a ajuns in proprietatea manastirii, in anul 1877 - dupa cum scrie bibliotecarul de atunci. Sunt indicii ca este scrisa de mana cunoscutului sihastru papa Hariton, care se nevoia impreuna cu obstea lui in cunoscuta pestera a Sfantului Athanasie Atonitul.

Tema centrala si coloana vertebrala a acestei carti pline de har este rugaciunea mintii si a inimii, chemarea neincetata: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Deoarece se refera si la alte teme duhovnicesti, anonimul si sfantul ieromonah si-a numit cartea "Vedere duhovniceasca". Este impartita in douazeci de cuvinte, care constituie rodul experientei personale in Duhul - deoarece, asa cum scrie si el insusi, in cuvintele acestea descrie "cu acrivie din cele cate prin experienta a aflat si a patimit", adica "a patimit cele dumnezeiesti".

CrestinOrtodox 25-11-2014

Dar pentru că până la sfârşitul veacurilor nu vor lipsi cei aleşi ai lui Dumnezeu (nu numai atât, ci chiar şi prooroci ai noului har), mişcaţi spre urmarea şi împlinirea virtuţii practice şi contemplative, a fost alcătuită şi prezenta lucrare, ca un comentariu mult folositor de suflet şi vindecător al vieţuirii virtuoase şi evlavioase, a cărei căutare poate alunga din orice suflet lenevirea născută din patimile cele dobitoceşti şi vătămătoare, precum şi orice micime de suflet şi frică, şi poate aduce dorul dumnezeiesc, creşterea şi ajungerea la desăvârşire, la măsura bărbatului desăvârşit care este Hristos şi la dobândirea împărăţiei cereşti, care este înlăuntrul nostru, după cuvântul nemincinos al Mântuitorului.

Să nu caute cineva în această scriere la alcătuirea frazei şi la frumuseţea ei, căci fraza este nemeşteşugită, întrucât folosul nu vine de la arta redactării, ci de la înţelesurile adevărului.

Mulţi dintre dumnezeieştii părinţi au scris numeroase scrieri niptice, împărţite în cuvinte sau capitole, fiecare pentru folosul timpului său. Şi pentru că atunci virtutea împărâţea peste tot şi lucrătorii acesteia umpleau cetăţile şi pustiurile, ca nişte învăţaţi de Dumnezeu se învăţau unii pe alţii prin viu grai şi ca pentru nişte ştiutori scriau cei învăţaţi, urmând celor virtuoşi spre nevoinţă şi spre repetarea virtuţii. Acum însă, necredinţa fiind stâpânitoare şi virtutea fiind dispreţuită şi îndrumătorii rătăciţi, lipsind adevăraţii învăţători, peste tot fiind vieţuitori în necum-pătare, neştiinţă şi trândăvie, strădaniile acelea nesfârşite şi luptele dumnezeieşti ale acelor sfinţi nevoitori şi biruitori sunt socotite de noi, trândavii, ca nişte poveşti sau ca nişte vise, ca să nu spun prostii.

In cartea de faţă, ca prin viu grai, prin intermediul luptei practice, în chip simplu dar viu, este descrisă rugăciunea niptică, contemplativă, atentă, rugăciunea inimii, adeverită de şuvoiul de lacrimi pe care le izvorăşte. în aceasta nici măcar o singură rătăcire satanică nu poate să se ascundă, precum adevereşte şi marele ierarh între asceţi Isaac Şirul, zicând: "Dacă tragi de genele ochilor tăi până îţi vin lacrimile, să nu crezi că s-a întâmplat ceva în petrecerea vieţuirii tale. Căci în petrecerea celor lumeşti se ajunge lucrând prin omul cel din afară, în timp ce omul cel dinlăuntru rămâne neroditor. Căci ochii lui devin izvor de apă până la doi ani, nu cu întrerupere, ci neîncetat vărsând lacrimi ziua şi noaptea. După aceasta vine pacea gândurilor. Atunci, cel ce scrie este făptuitorul celor scrise, fiind învăţătorul celor pe care îi învăţă din propria experienţă, iar experienţa a primit-o iniţiat fiind de Harul dumnezeiesc. Astfel a învăţat şi a scris."Cum că este nevoie de luptă mare pentru dobândirea rugăciunii neîncetate spune şi un cuvios de demult: "Este nevoie de luptă şi osteneală pentru dobândirea oricărei virtuţi, din timp în timp, însă pentru dobândirea rugăciunii este nevoie să luptăm până la ultima suflare".Că cel rău locuieşte în inimă totdeauna şi de acolo seamănă răul şi îndeamnă la tot păcatul fără încetare spun şi Grigorie Sinaitul şi Grigorie Palama: "Rătăcirea şi lucrarea lui satan în inimă atacă totdeauna", lucru pe care satana niciodată nu vrea ca omul să-l cunoască, pentru ca să nu caute rugăciunea neîncetată şi să-l alunge de acolo.

Iar Harul, pe care îl primim prin botez, se ascunde în cele mai dinlăuntru ale minţii şi, prin lupta trezviei şi a rugăciunii, se descoperă ca luptător (vezi în capitolul al treilea al Sfântului Grigorie Palama, "Despre rugăciunea şi curăţenia inimii").

Despre durerea inimii spune şi dumnezeiescul Efrem: "Cu durerea doare chinuitor, ca să alunge durerile suferinţelor zadarnice". Căci, dacă va slăbi mijlocul şi pieptul din pricina postului şi a ostenelii şi nu se va ajunge la durerea nedureroasâ, precum durerea femeii care naşte, atunci nu se va naşte duhul mântuirii în pământul inimii (în Cuvântul al cincisprezecelea al lui Grigorie Sinaitul). Şi Petru Damaschin spune: "Dă sânge pentru ca să primeşti duh. Căci sfinţii au dat sânge şi au primit duhul harului".

Deci, aceia care din iubire dumnezeiască aţi ridicat pe umerii voştri jugul cel bun al lui Hristos şi aţi ajuns la liniştire, petrecând în trup viaţă îngerească, citind această carte sfântă, care este şcoală pentru orice nevoinţă duhovnicească, însuşiţi-v-o. Căci aceasta este spre cunoaşterea tuturor ispitelor vrăjmaşului şi spre deosebirea fără greşeală a diferitelor patimi, învăţând şi explicând foarte clar rugăciunea minţii, urcuşul sufletesc şi toată virtutea contemplativă sau practică. Şi punând în lucrare cele scrise, de aici veţi primi arvuna prin sălăşluirea în inima voastră a Harului Mângâietorului şi înştiinţare despre împărăţia aceea Cerească negrăită a împăratului tuturor, Hristos, Dumnezeul nostru, moştenitori şi primitori ai Harului Lui, lăundându-L pe El neîncetat, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin.