Tu, adica eu

Fii primul care adauga o recenzie!

Nu se afla in stoc

Versurile, aceste fosile purtând “memoria insomniilor... Volumul “Tu, adică eu (Vinea, 2019), semnat de Marina Dumitrescu, scapără în frisonul poetic imagini emblematice, în care se-ntretaie urme, omenești, dumnezeiești. Prezențe se-ntrepătrund: “tot...

Descriere

Tu, adica eu

Versurile, aceste fosile purtând “memoria insomniilor”... Volumul “Tu, adică eu” (Vinea, 2019), semnat de Marina Dumitrescu, scapără în frisonul poetic imagini emblematice, în care se-ntretaie urme, omenești, dumnezeiești.
Prezențe se-ntrepătrund: “tot împreună tot toamna / printre copacii în flăcări”, fiecare într-o luptă cu îngerul celuilalt, spre dobândirea isihiei: “fiecare / la trântă cu singurătatea celuilalt / ce liniște s-ar lăsa pe neașteptate”.
Gestul își răspândește strălucirea chenotică: “șterge-mi penumbrele (...) scoate-mă / din fotografii, mai slobodă / ca niciodată nicăieri cad / în genunchi”.
Zgomotul străzii se estompează, într-o eflorescență cu patina adâncimilor: “zumzetul străzii / absent, toate florile negre”, în care celălalt e ascunzișul perfect: “ne-am ascuns / ca struții într-o / îmbrățișare”, fără de care “s-ar sălbătici / pe dinăuntru cristalele”.
Amintirile caută febril o rememorare de taină: “vrem să-ți cunoaștem raiul (...) / noi, amintirile tale”, pentru care “se roagă miezul pietrei” din noi.
Printre “primele flori de vișin / împrăștiate de vânt”, irumpe simțământul de grație al stării descoperite în fața lui Dumnezeu și al vorbirii cu El: “ce bine îmi cunoști / dantela mărginirilor”.
Întâlnirea de la răscruce trece la limită lumea în poezie, odată cu un dar inefabil: “totul a trecut în poezie, mereu / ai lăsat de la Tine acel ceva” și o activare a condiției euharistice: “e firesc să se rupă câte ceva din mine / oridecâteori (...) mulțumesc”.
Mărturisirea “handicapului” existențial în raport cu starea paradisiacă zugrăvită de dimineața care “nu a trădat niciodată” are loc firesc, cu smerenie și speranță.
În felul ei unic, poezia apare ca un “survol al tămăduirii”, la care cititorul e invitat să participe.

Florin Caragiu