Trei ceasuri in iad - Carti.Crestinortodox.ro

Trei ceasuri in iad

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
30,00Lei
In stoc

Cartea Trei ceasuri in iad denunta frica, opresiunea, atentatul impotriva identitatii oamenilor, limbajul de lemn si toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, reda atmosfera de iad si masura pana la care...

Descriere

Trei ceasuri in iad

Cenzorii au trait si ei in acest iad, responsabili de intretinerea lui. Iar autorul ar vrea sa creada ca, in pofida evidentei, in tainitele sufletelor lor, mai pastrau si ei farame de omenie. Acest lucru se pare ca-l revendica de-abia acum, intr-un tarziu, cu convingere. Cronicarul a facut in­­sem­narile care urmeaza - in mare parte autobiografice - pe cand se afla n iad mai intai ca fugar si detinut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani. Localizarea actiunii in Germania a fost, evident, impusa de pretentiile regimului politic de atunci ca iadul de acasa era Rai. Editorii si cititorii au inteles la vremea tiparirii, in anul 1970, alegoria. Se pare ca au inteles‑o si cenzorii, dar au admis publicarea cartii pentru ca le‑a placut pana si lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ. Cartea denunta frica, opresiunea, atentatul impotriva identitatii oamenilor, limbajul de lemn si toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, reda atmosfera de iad si masura pana la care ateismul si tirania au izbutit sa deformeze fiinta umana.

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731363639
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2013
  • Numar pagini: 344
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
2
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor
  • CrestinOrtodox.ro 03-04-2015
    5 din 5 stele
    Prefata romanului trei ceasuri in iad

    Această prefaţă a fost prezentată Mitropolitului Antonie pentru ediţia a III-a a romanului Trei ceasuri în iad, dar cartea se afla deja sub tipar!

    Numele primit la botez şi dat de către părinţi al înalt Prea-sfinţitul Antonie a fost Leonida.

    Nu se ştie ce l-a determinat pe dascălul bisericesc Vasile Plămădeală din Stolnicenii Lăpuşnei să-l hărăzească pe primul său copil cu acest nume exotic si eterodox (celorlalţi copii le-a dat nume comune: Gheorghe, Mihai, Nicolae, Alexei, Valeriu). Pesemne a citit şi i-a plăcut vreo legendă despre viteazul erou grec de la Termopile...! Să mai amintim că acest antroponimic rar a fost preferat şi de marele I.L. Caragiale (în piesa sa Conu Leonida faţa cu reacţiunea). Dar a existat şi un martir creştin Leonidas - Leonida -, trecut în calendarul ortodox la 5 mai.

    Adevărat este că primogenetul de la 17 noiembrie 1926, Leonida Plămădeală, a văzut lumina zilei într-o zodie deosebit de prielnică. „Vistierul bunătăţilor şi Dătătorul de viaţă" l-a înzestrat cu daruri excepţionale, după cum s-a dovedit.

    Cu această onomastică şi-a trăit anii copilăriei şi a făcut şcolile- primară, Seminarul şi Institutul Teologic, menţionat şi publicistic (în „Luminătorul" nr. 7-8/1937-1939, şi „Gazeta B." nr. 1261/1939). In iulie 1949, Leonida Plămădeală a ţinut, din partea absolvenţilor Institutului Teologic Universitar din Cluj, o cuvântare remarcabilă, evidenţiind certe posibilităţi teologice, culturale şi literare („Renaşterea" nr. 27-28/1949, p. 4).

    In acelaşi an (1949), intrând în monahism, i s-a schimbat prenumele în Antonie. N-a renunţat însă nici la Leonida. L-a menţinut şi l-a folosit ca pseudonim literar când a publicat literatură, înalt Preasfinţitul Mitropolit Antonie cumulând fericit şi un talent viguros de scriitor.

    Leonida Plămădeală a debutat publicistic în cotidianul bucu-reştean „Munca", Organ central al Uniunii Generale a Sindicatelor (nr. 6269/1968, p. 2), cu o recenzie a cărţii Studii şi articole de literatură românească veche a profesorului universitar Dan Zamfirescu, iar în „Munca" nr. 6304/1968, p. 2, a prezentat volumul Mişcarea prozei a lui Alexandru Oprea, atestând lecturi literare temeinice şi opinii judicioase. în 1970 debutează editorial cu un roman consistent: Trei ceasuri în iad (Editura Mihai Eminescu, Bucureşti, 403 pag., cu portret). L-a gândit şi l-a scris în anii de claustru...

    Autorul ne-a destăinuit că la tipărirea romanului un rol hotărâtor l-a avut academicianul Geo Bogza. într-o lună din vara anului 1969 se aflau împreună într-o excursie pe Valea Prahovei. La înapoierea spre Bucureşti, i s-a spus acestuia că în grup se ana un tânăr care a scris un roman excepţional. I-a fost prezentat noul scriitor. La insistenţele covoiajorilor ca să citească manuscrisul, Geo Bogza a precizat răspicat: Primesc în fiecare an câteva sute de manuscrise literare - de nuvele, romane, poezii... - de a debutanţi... îmi este imposibil, ca timp fizic, să le citesc pe toa-e> altfel decât cu mari întârzieri şi aşteptări... încât nu promit să citesc romanul ce mi-l propuneţi şi să mă pronunţ asupra calităţii lui decât peste un an-doi. Totuşi trimiteţi-mi-l!

    Leonida Plămădeală i-a dus manuscrisul. A doua zi dimineaţă, Geo Bogza i-a spus la telefon: Domnule, ai scris un roman cu adevărat excepţional! Aseară am luat în mână manuscrisul, ca să-mi trec arunc peste el. M-a prins de la primele pagini şi nu l-am lăsat din mână până ce nu l-am citit, toată noaptea, în întregime. Trebuie tipărit. Te rog să treci pe la mine, ca să vedem ce se poate face.

    Leonida Plămădeală s-a dus la Geo Bogza, care i-a dat o scrisoare de recomandare către directorul Editurii Mihai Eminescu din Bucureşti, unde romanul Trei ceasuri în iad s-a tipărit în anul 1970, în lipsa autorului, plecat în Anglia, la studii teologice doctorale.

    Avea toată dreptatea academicianul Geo Bogza să fie încântat de romanul Trei ceasuri în iad şi să stăruie pentru tipărirea lui. Romancierul Leonida Plămădeală a urmărit în romanul său Trei ceasuri în iad o problemă care constituia o premieră în literatura română şi chiar în cea europeană şi mondială: efectele unui transplant de creier uman...

    Fabula, în sinteză, este următoarea: Pe front, în Războiul al Doilea Mondial, un chirurg, grăbit sau obosit, a luat creierul unui muribund (Anton Adam) şi l-a plantat în ţeasta altui rănit muribund (Peter Gast), care, supravieţuind, a trăit, în continuare, o viaţă dublă, de substituire şi identificare a două persoane diferite. Fizic, biologic, la înfăţişare şi biografic era Peter Gast, aşa revendica el că este şi se numeşte, dar mintal, psihologic, memorial şi social se comporta ca Anton Adam. Omul dublu, Gast-Adam, a creat o serie de situaţii complexe, contradictorii, incredibile şi intolerabile, ajungând să fie socotit şi tratat ca dement şi scos din societate.

    Romancierul Leonida Plămădeală a plasat povestea în Germania, într-un orăşel din landul Bavaria de Nord, referindu-se direct la fenomenul politic hitlerist, intuindu-i şi încercând să-i elice resorturile psihologice, sociale, ideologice şi etice si urmările umane şi sociale funeste. S-a referit, nominal, la Fuhrer" (Adolf Hitler), considerat şi declarat „Providenţa Germaniei şi a lumii", la Gestapou, la orbirea colectivă şi la supunerea pasivă totală.

    In Trei ceasuri în iad este prezent şi teologul Leonida Plămădeală, nu numai prin titlul romanului, preluat dintr-o apoftegmă de pateric athonit, ci mai ales prin ideatica cărţii, prin personajele principale clerici (preotul catolic Heiler şi pastorul evanghelic Sandor), prin numeroase referiri şi citate biblice - cum sunt mottourile capitolelor. Fiecare capitol are câte un motto semnificativ. Din 30 de capitole ale romanului, 18 au mottouri texte biblice. Este prezent însă în roman şi omul de cultură, şi cititorul poliglot Leonida Plămădeală - mottourile a zece capitole sunt din Arghezi, Nichita Stănescu, Rimbaud, Rilke, Pascal, Whitman, Welles, Mirabeau, Camus, Kafka (cei străini în texte originale). Pomeneşte pe filosofii existenţialişti Kierkega-ard, Heidegger, Bart, pe teologul ortodox Berdiaev, pe teologul indian Sandohn Sunder King ş.a. Este prezent, pe tot cuprinsul romanului, scriitorul Leonida Plămădeală, cu fantezie creatoare, cu forţă de reconstituire şi prezentare veridică a personajelor, cu stilul său elevat.

    Romanul Trei ceasuri în iad s-a bucurat de opinii favorabile, atât din partea cititorilor, cât şi a criticilor literari - au scris despre el „România literară" (Dana Dumitriu şi V. Vancea), ..Luceafărul" (Al. Ştefanescu), „Săptămâna culturală a Capitalei (Dan Mutaşcu), „România liberă" (Boris Buzilă), „Orizont" (C. Ungureanu) ş.a. „Este o carte extraordinară, aşa cum nu s-a scris în literatura noastră", a apreciat-o B.V. Anania („Noi") el însuşi poet, dramaturg, romancier şi memorialist literar de talent. In 1972 romanul s-a tradus şi la Sofia, în limba bulgară. Leonida Plămădeală ri-a mai scris literatură, trecând, în decembrie 1970, la binecuvântata-i şi prodigioasa-i vrednicie arhierească - Episcop-Vicar Patriarhal la Buzău (1981-1982), Mitropolit al Ardealului (1983), dar toate cărţile, studiile, articolele şi orice pagină scrisă de înalt Preasfinţitul dr. Antonie Plămădeală conţin certe carate literare. O atestă şi bibliofilul şi cititorul literar din rubrica personală „Semnalăm... Semnalăm...", din Telegraful Român. Exemplificăm afirmaţia cu un fragment din articolul „Patria", un veritabil poem în proză:
    „Despre Patrie trebuie să vorbim în fiecare clipă, aşa cum respirăm ca să întreţinem în noi focul vieţii. Patria trăieşte în noi şi noi trăim în ea numai dacă îi dăm viaţă iară şi iară, fără încetare.

    Patria ne dă identitate, ne scoate din starea de nimeni şi de niciunde. Ce eşti? - Român!; De unde eşti? - Din România!

    Patria ne transformă în mulţi, în toţi ca unul şi unul ca toţi, conectându-ne la nişte rădăcini din care, trăgându-ne seva, ne simţim fraţi cu toţi cei care îşi trag viaţa din aceeaşi sursă...

    Sentimentul Patriei e firul nevăzut care-i leagă pe toţi cei dintr-o mamă, cei dintr-un pământ, dintr-o istorie, dintr-o suferinţă, dintr-un ideal, dintr-o hotărâre, dintr-o jertfa, dintr-o biruinţă, dintr-o suflare şi dintr-un sânge, dintr-o inimă a strămoşilor şi a pământului. De aceea, nu poţi ieşi din Patrie fără să ieşi din tine însuţi, fără să-ţi tai toate firele care te leagă de rădăcina unică, fără să-ţi trădezi sângele, fără să te pui în contradicţie cu toţi cei din tine şi cu tine însuţi. Fiecare îşi poartă Patria în sine. Cine s-ar răzvrăti împotriva Patriei s-ar răzvrăti împotriva lui însuşi. Românul s-a lăsat greu dus din Patrie, scos din acest sine mai larg decât şinele său, dar tot atât de al său: «Fie pâinea cât de rea / Tot mai bine-n ţara mea!»" („Telegraful Român", nr. 13-14 1986). Adevărat şi frumos scris! De scriitor!

    Pr. Gh. Cunescu

  • Ioana 25-04-2014
    5 din 5 stele
    O carte remarcabila ...

    Este cartea de debuta in roman al lui Antonie Plămădeală, fost Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului.

    "Romanul Trei ceasuri în iad reprezintă o parabolă a fenomenului totalitar; dar acestei elogioase aprecieri trebuie să i se adauge, de îndată arătarea importanţei planului pe care se joacă, în această carte, drama puterii discreţionare. Pentru că, înainte de a fi o carte despre dictatură, acest roman ni se pare a fi una despre conştiinţă şi valorile ei. Omul, în esenţialitatea sa de suflet şi conştiinţă, evaluat în preţul său de pasiuni, sentimente, afecte, aspiraţii şi, împreună cu toate şi deasupra tuturor, de iubire, este miza lui centrală, cota finală pentru care se încinge bătălia forţelor lui interne."
    Autor: Mircea Tomuş

    "Am spune numai jumătate de adevăr, despre această carte, dacă ne-am limita numai la bogata ei încărcătură ideatică şi problematică; gânditor profund şi vizionar inspirat în orizontul determinantelor de acest fel, autorul ei probează din plin şi înzestrarea de a le deosebi şi chiar de a le contura el însuşi formele şi figurile prin care sunt chemate să populeze universul imaginar. Harul lui de romancier-demiurg se probează în arhitectura imaginativ vizibilă a romanului, în care drama agresiunii împotriva conştiinţei de sine este întruchipată într-un sugestiv şi pasionant joc de măşti; roman de probleme şi idei, Trei ceasuri în iad nu se consumă exclusiv la nivelul dezbaterii teoretice, deşi, adesea, ciocnirea punctelor de vedere încălzeşte pagina până la incandescenţă. O tramă narativă sigură, bine întemeiată în simplitatea ei, desprinsă, desigur, din simplitatea de granit a marilor texte tradiţionale, dar şi în iscusita "intrigă" de natură cvasi-poliţistă, care captivează atenţia şi o face prizoniera lecturii până în finalul care se aşază pe mai multe trepte de imprevizibilitate, îmbogăţesc şi probează acest har; încât a numi romanul Părintelui Antonie unul din puternicele romane ale literaturii române nu este decât a-i recunoaşte dreapta măsură."
    Autor: Mircea Tomuş

Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor