Andrei 06-05-2015

Mântuirea noastră depinde de împrejurările exterioare?
Mântuirea noastră nu depinde de nici un factor exterior: nu contează dacă omul este vestit sau nu, dacă este bogat sau sărac, ci dacă este credincios, făcător de bine, se îngrijeşte de sporirea sa duhovnicească şi Îl iubeşte pe Dumnezeu. (Sfântul Clement Alexandrinul)
Cum să vieţuim ca să dobândim mântuirea?
Toate faptele evlaviei şi ale dragostei creştine – citirea cărţilor sfinte, gândurile bune, discuţiile folositoare, sfânta ascultare, mulţumirea în scârbe şi ispite, iertarea jignirilor – poartă pecetea rugăciunii şi sunt plăcute lui Dumnezeu. Totuşi trebuie să ne silim, să ne nevoim, să ne lăsăm încercaţi în toate şi să fugim de moleşeală. Astfel, sârguinţa şi evlavia se vor preschimba în obicei. (Stareţul Ioan din Troiţk)
Care sunt cele mai mari daruri dumnezeieşti?
Pocăinţa şi Sfânta Împărtăşanie sunt cele mai mari daruri dumnezeieşti. Chiar şi cărţile sfinte sunt considerate, în parte, daruri mari. (Cuviosul Varsanufie cel Mare)
Cum trebuie să se păzească omul duhovnicesc?
De fiecare dată, făcătorul faptelor bune trebuie să se ferească de slava deşartă şi de mulţumirea de sine. Satana ştie să născocească tot felul de viclenii. Atunci când vede că nu-i poate atrage pe credincioşi la o viaţă stricată, încearcă să-i biruie în alt fel. Întâi, le şopteşte că sunt fără păcat. Apoi, îi slăveşte ca pe nişte sfinţi şi-i determină să creadă că au devenit prietenii lui Dumnezeu, de vreme ce s-au desăvârşit în împlinirea tuturor faptelor bune. În acest fel, în oameni este aruncată sămânţa mândriei care-i face vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. În sfârşit, diavolul capătă putere asupra lor şi-i nimiceşte. De aceea, cum am spus, trebuie să fugim de slava deşartă şi de mulţumirea de sine care încearcă să ne stăpânească mintea şi inima. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Întâi de toate, ce trebuie să facă un creştin?
Datoria cea mai de seamă a creştinului este să cerceteze şi să înveţe dreapta credinţă. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Cum să dobândim dreapta cugetare?
Ascultarea şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi pun început bun dreptei cugetări. (Cuviosul Efrem Sirul)
Ce suntem datori să cunoaştem fiecare?
Trebuie să înţelegem voia lui Dumnezeu şi să facem diferenţa dintre bine şi rău, dintre fapte bune şi păcate. Cine nu face aceasta, acela greşeşte înaintea Domnului.
În concluzie, cine stă în întuneric şi neştiinţă, greşeşte îndoit. În primul rând, pentru că nu ştie voia lui Dumnezeu, iar apoi, pentru că nici nu se străduieşte să o cunoască, zăcând cu voia sa în întuneric. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Cum putem fi mai apropiaţi de Biserică?
Putem fi mai apropiaţi de Biserică prin poveţele şi călăuzirea duhovnicului, cu care vom păstra o legătură neîntreruptă. Să alergăm adesea, pregătiţi duhovniceşte, pentru primirea Sfintelor Taine. De asemenea, să venim mereu la slujba Sfintei Liturghii; să ne rugăm acasă; să citim zilnic din Evanghelie şi din alte cărţi cu conţinut religios; să respectăm sărbătorile şi să postim; să vorbim şi să ne împrietenim cu oamenii credincioşi.
Numai Dumnezeu îmi trimite oameni în cale?
Nu numai Dumnezeu ne scoate oameni în cale. Uneori, chiar diavolul îi trimite la noi.
Cum să ducem o viaţă duhovnicească?
În singurătate, în împlinirea poruncilor Domnului şi în cercetarea Sfintei Scripturi. Să cunoaştem tâlcuirea poruncilor şi predaniile Sfinţilor Apostoli; să citim vieţile şi învăţăturile sfinţilor, cărora să le dăm ascultare. Iar, ceea ce credem că este plăcut lui Dumnezeu şi de folos sufletului din cele citite, să le copiem undeva şi să le învăţăm. Aşa fac eu, şi în aceasta stă viaţa şi suflarea mea. De aceea, vă îndemn să faceţi la fel. Dacă mie îmi este spre zidire, nădăjduiesc că şi vouă vă va fi spre folos sufletesc. (Cuviosul Nil din Sorska)
Cum trebuie să citim Sfânta Scriptură?
Citirea Scripturii trebuie să se facă spre folosul nostru sufletesc.
De aceea, înainte de a citi, trebuie să chemi, în primul rând, harul Duhului Sfânt în ajutor. În al doilea rând, trebuie să citeşti din Scriptură cu luare-aminte, fără grabă, iar când nu ai înţeles, să o iei de la capăt. Apoi, să nu te sileşti a citi mult dintr-odată şi, în sfârşit, să te fereşti de lectura cărţilor vătămătoare de suflet.
Poţi duce un trai duhovnicesc fără să fi absolvit o şcoală teologică?
Cu toate că ascetul Ieronim nu a învăţat în nici una dintre şcolile teologice, aceasta nu l-a încurcat să se îndeletnicească cu lectura duhovnicească. De asemenea, el a purtat discuţii sfinte cu stareţi cuvioşi şi cu oameni încercaţi în credinţă.
De ce trebuie să fim înconjuraţi de lucruri ziditoare acasă şi oriunde mergem?
În această lume, orice obiect şi impresia care o lasă asupra noastră ne provoacă, în consecinţă, anumite gânduri, dorinţe, aspiraţii etc. Iată de ce toate lucrurile care ne înconjoară trebuie să ne zidească. Sunt lucruri care nu trezesc în noi gânduri şi simţiri pătimaşe, însă ne pot distrage de la mântuire şi ne îndepărtează de Dumnezeu.
Pe vremuri, de pildă, casa unui creştin te folosea mult duhovniceşte, căci în interiorul ei erau lipite peste tot foi cu versete din Biblie şi rugăciuni, o mulţime de icoane, imaginea Înfricoşătoarei Judecăţi, fotografii ale stareţilor, duhovnicilor, schimnicilor, nevoitorilor din mănăstiri şi biserici.
În vremurile noastre, ce ne poate călăuzi pe drumul vieţii duhovniceşti?
Părinţii contemporani ne îndeamnă să avem călăuză îndeosebi Sfânta Scriptură şi scrierile părinţilor. Ei nu ne opresc să cerem cu multă atenţie sfaturi de la părinţii şi fraţii vremurilor de astăzi, dar ne îndeamnă să ne înfăţişăm înaintea lor cu gânduri curate, fără de ispită, cu duh umilit şi inimă zdrobită. Acesta este darul lui Dumnezeu care aparţine timpului nostru şi care ne-a fost dat spre mântuire. De aceea, trebuie să ne folosim cu evlavie de el.(Sfântul Ignatie Briancianinov)
Cum trebuie să-şi cârmuiască viaţa un creştin?
Creştinul trebuie să-şi cârmuiască viaţa după conştiinţă, minte sau judecata cea dreaptă şi să urmeze sfatul celor înaintaţi duhovniceşte. Diavolul are putere asupra oamenilor care se încred în cugetul lor şi nu cer sfatul duhovnicului.
Cum trebuie să ne purtăm în timpul postului?
În timpul postului este bine să ne îndepărtăm de grijile lumeşti, ca să putem cugeta cu umilinţă la păcatele săvârşite, să plângem înaintea lui Dumnezeu şi să ne pregătim de spovedanie curată. Aceste zile să le închinăm postirii trupeşti şi sufleteşti: să mergem la biserică, să citim din sfintele cărţi, să facem faptele milosteniei, adică vizitarea bolnavilor, încurajarea scârbiţilor, ajutorarea săracilor ş.a.
Ce ne cere nouă Dumnezeu?
Din cuvintele Scripturii vedem că Domnul vrea ca omul să se smerească înaintea aproapelui, să-şi stârpească orice dorinţă păcătoasă, să se roage înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale şi să-I ceară ajutorul. (Cuviosul Simeon Noul Teolog)
Ce înseamnă expresia „a te lepăda de lume”?
„A te lepăda de lume” înseamnă a te lăsa de obiceiurile, pornirile, deprinderile, legile, cerinţele care sunt întru totul potrivnice lui Hristos.
Când putem spune că un om este împătimit de lucruri?
Când omul este împătimit de un lucru sau de mai multe se manifestă astfel: îşi admiră lucrul sau obiectul, se supără şi se contrazice cu ceilalţi pentru el, iar când îl pierde, se mâhneşte şi se zbuciumă.
De ce ne apar uneori gânduri de hulă asupra lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfintelor icoane şi a Sfintelor Taine?
Să încetăm a-l judeca pe aproapele nostru şi, astfel, gândurile de hulă vor înceta să ne bântuiască. Să nu cugete nimeni la faptul că poartă vreo vină pentru apariţia lor. Este bine când omul nu le primeşte şi nu le ascultă, căci aceste gânduri sunt de la diavol. De aceea, sileşte-te să nu le iei în seamă. (Cuviosul Ioan Scărarul)
Cum putem dobândi bunăvoinţa lui Dumnezeu?
Sunt cinci lucrări mântuitoare cu care putem câştiga bunăvoinţa Domnului. Prima, este rugăciunea curată; a doua – citirea din Psaltire; a treia – citirea Sfintei Scripturi; a patra – amintirea cu zdrobire de inimă a păcatelor săvârşite, a morţii şi a Judecăţii Înfricoşătoare; şi a cincea – lucrul mâinilor. (Monahul Evagrie)
Cum să ne ferim de ispite?
a) Oricum ar fi oamenii, nu vă uitaţi şi nu urmaţi cele ce fac ei, ci mai degrabă ascultaţi şi călăuziţi-vă după Cuvântul lui Dumnezeu.
b) Să imităm viaţa Mântuitorului şi faptele sfinţilor săi preaplăcuţi.
c) Să ne ferim privirea şi auzul de la cei netrebnici, căci, prin ei, ca prin nişte uşi, ne intră tot răul în inimă.
d) Să stăm mai mult în casa noastră (pentru cine nu are ispite în ea) şi în singurătate.
Cum să-l învăţăm pe copil frica de Dumnezeu?
a) Să-l obişnuiţi pe copil să facă metanii, să se închine înaintea sfintei Cruci, înaintea icoanelor şi să le sărute.
b) Să-l aduceţi mai des la biserică.
c) Cu mânuţa lui, să aprindeţi lumânări şi să le puneţi în sfeşnice, să lăsaţi pomelnicele, să daţi milostenie, să puneţi un bănuţ în cutia milei.
d) Să-l împărtăşiţi des cu Sfintele Taine.
e) Să-i daţi prescură şi aghiasmă înainte de masă.
f) Să-l învăţaţi rugăciuni.
g) Să-l aduceţi la preot pentru binecuvântare.
h) Învăţaţi-l să citească rugăciuni şi, în timpul slujbelor, îndemnaţi-l să intoneze după cântările bisericeşti.
i) În prezenţa copilului, vorbiţi mai des despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletului.
î) Deprindeţi-l să fie darnic: să ofere fraţilor, surorilor, apropiaţilor din dulciurile sale, din jucăriile sale şi chiar din bucăţica sa de pâine.
Cum ar trebui să-i pedepsim pe copiii noştri cu înţelepciune?
La mânie să nu-i supunem ocărilor, pedepselor şi să nu aruncăm vorbe urâte la adresa copiilor. Aceste metode îi vor face să creadă că suferă pedeapsa, numai pentru că părinţii lor trec printr-o stare de nelinişte.
Cum se cuvine să-i învăţăm pe copii Cuvântul lui Dumnezeu?
Trebuie să-i învăţăm din Sfânta Evanghelie cu multă blândeţe.
În formă de istorioare, să le semănăm copiilor în inimi Cuvântul lui Dumnezeu.
Cum să folosim timpul în folosul mântuirii sufletului nostru?
Timpul este un dar preţios de la Dumnezeu, pentru care vom da socoteală în vremea Judecăţii de Apoi.
Omul foloseşte timpul spre mântuire când: vorbeşte cu Dumnezeu în rugăciuni, citeşte din Sfânta Scriptură, merge la sfintele slujbe bisericeşti, petrece în discuţii ziditoare de suflet, cugetă la viaţa Domnului Iisus Hristos, la moarte, la Înfricoşătoarea Judecată, la muncile veşnice şi la odihna veşnică; săvârşeşte fapte bune şi munceşte. Omul pierde timpul spre osânda sufletului în discuţii şi ocupaţii deşarte, în jocuri (de cărţi, loto, şah etc.) şi distracţii, în beţii, în citirea cărţilor nefolositoare, în îmbuibarea pântecelui, în petreceri, în privelişti şi plăceri păcătoase.
Cum să ne luptăm cu gândurile pătimaşe?
Cea mai puternică armă împotriva gândurilor pătimaşe este rugăciunea şi mai ales Rugăciunea lui Iisus. Totuşi există şi alte modalităţi de luptă. Împotriva gândurilor de îngâmfare şi slavă deşartă – să ne aducem aminte de putreziciunea trupului nostru; împotriva mândriei – să înţelegem că ea risipeşte faptele bune; împotriva urii – să ne rugăm pentru vrăjmaşul nostru; împotriva osândirii aproapelui – să ne mustrăm pe noi înşine, să ne amintim de păcatele noastre, să ne rugăm ca Dumnezeu să-l îndrepte şi să-l miluiască pe cel căzut în păcat; împotriva gândurilor de hulă – să nu le luăm în seamă şi să le atribuim demonilor, să mărturisim aceste gânduri duhovnicului, să citim rugăciunea aceluia împotriva căruia este îndreptată hula (fie sfânt sau sfântă etc.); împotriva gândurilor deşarte – să ne închipuim că suntem la Înfricoşătoarea Judecată şi în muncile cele veşnice.
Ce înseamnă atenţia, vegherea şi trezvia?
Cine petrece în inimă, acela este aşezat, iar cine este aşezat petrece în inimă. Pe lângă conştiinţă, în inimă trebuie aduse cu toată puterea: mintea, voinţa şi simţirea. Coborârea minţii în inimă este atenţia, a voinţei – vegherea, a simţirii – trezvia. Atenţia, vegherea şi trezvia sunt trei lucrări cu care se săvârşeşte petrecerea lăuntrică a omului. Cine le are pe toate, acela este înlăuntrul său (Sfântul Teofan Zăvorâtul). Când suntem aşezaţi, putem vedea gândurile, dorinţele, patimile şi simţirile din inima noastră.
Cum să citim cărţile duhovniceşti cu înţelepciune?
Ne este de folos să ascultăm şi să citim toate cele duhovniceşti; sunt bune şi discuţiile ziditoare, dar mult mai folositor este cuvântul celor încercaţi.
Cuvântul lui Dumnezeu, scrierile Sfinţilor Părinţi şi Vieţile Sfinţilor sunt aducătoare de roade. Vieţile Sfinţilor le recomand celor începători, scrierile părinţilor –celor mai puţin înaintaţi, iar Cuvântul lui Dumnezeu – celor sporiţi duhovniceşte. Înainte de lectură, îngrădeşte-ţi sufletul de toate cele lumeşti şi vorbeşte-i lui Dumnezeu prin rugăciune. Citeşte cu multă atenţie şi păstrează în inimă învăţăturile. Dacă inima nu ţi-a fost atinsă de cuvânt, nu citi mai departe. Rămâi acolo şi repetă până cuvântul îţi atinge sufletul. Citeşte fără grabă şi opreşte-te când sufletul nu mai doreşte să se hrănească. Înseamnă că este îndestulat. Când inima îţi este atinsă de vreun cuvânt, zăboveşte în acel loc. Dimineaţa este timpul cel mai potrivit pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu; după prânz – a vieţilor de sfinţi; înainte de somn – a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
În Sfânta Scriptură sunt texte care încălzesc duhul, lucrează binefăcător asupra inimii, nasc umilinţa şi lacrimile. De aceea, este indicat să copiem aceste texte şi să le păstrăm pentru întărirea duhului.

CrestinOrtodox.ro 26-04-2015

Odată, un stareţ a spus: „Sunt mulţi preoţi buni şi evlavioşi, însă doar unul dintr-o mie este în stare să călăuzească viaţa duhovnicească a omului. Acesta este un mare dar dumnezeiesc."

Sfaturile şi îndemnurile culese în cartea de faţă sunt ale părintelui Valentin Mordasov (f 1998), care era înzestrat cu un asemenea dar.

Când nu slujea, el se dedica întru totul păstoririi turmei sale. Suferinzii, bolnavii sau cei care doreau un sfat veneau la el ca la un izvor nesecat.

Odată cu mărturisirea problemelor personale, enoriaşii sau pelerinii erau interesaţi, de asemenea, de mântuirea sufletului. Adesea îl întrebau pe părinte: „Cum să vieţuim creştineşte?", „Cum să ne mântuim?", „Ce trebuie să cunoască un creştin?" şi aşa mai departe. Părintele Valentin a binecuvântat ca răspunsurile la întrebările interesante şi folositoare să fie păstrate în scris. Rareori vorbea de la sine, căci sfaturile lui erau culese din învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Desigur, multe tâlcuiri sau explicări nu le găsea în sfintele cărţi bisericeşti. Din această cauză părintele încerca rezolvarea lor cu mare atenţie: prin rugăciune sau se inspira din experienţa sa duhovnicească.

Cu toate că era un mare iubitor de oameni, se străduia să placă doar lui Dumnezeu. El considera că a-i face omului pe plac adesea înseamnă a greşi împotriva Adevărului. De aceea să nu ne tulburăm dacă unele sfaturi din această carte par a fi greu de împlinit sau nelămuritoare. Uneori, deşi primim un răspuns clar, mândria ne provoacă să întrebăm din nou. Dacă vom merge pe această cale, atunci cel mai ziditor sfat poate să nu ne folosească.

Mai bine să înţelegem că, de cele mai multe ori, adevărul dumnezeiesc este neplăcut pentru omul împătimit şi neputincios. Totuşi trebuie să administrăm leacul amar, pentru a ne recunoaşte firea căzută şi a ne căi cu smerenie. Neştiinţa păcatului nu ne scuteşte de responsabilitate, iar recunoaşterea lui ne cheamă să luptăm şi să-l stârpim.

Bogata experienţă pastorală a părintelui Valentin, conştiinciozitatea şi responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu pentru orice cuvânt rostit, rugăciunea lui neîncetată, ne îndeamnă să credem că sfaturile oferite enoriaşilor şi adunate în această carte vor fi de un real folos multor credincioşi.
Editorul