Un creştin desăvârşit are tendinţa de a împlini poruncile lui Dumnezeu şi setea de a fi îndreptat prin credinţa în Mântuitorul, căci ştie că, după firea noastră, nu putem împlini toate poruncile, iar dacă le împlinim, nu facem aceasta întotdeauna cu convingere.
Dar în mine este o tendinţă continuă de a încălca poruncile lui Dumnezeu şi dacă aştept îndreptare, aceasta se întâmplă doar atunci când mă pregătesc de spovedanie, iar în celelalte zile păcătuiesc din nou. O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi primeşte-mi pocăinţa, ajutându-mă să pun început bun prin împlinirea a trei, două, sau măcar a uneia dintre poruncile Tale, iar credinţa în Mântuitorul mi-o întăreşte, ca să rămână măcar aceasta în mine, ca un vlăstar al vieţii creştine care, cu timpul, să aducă roadele sale.
Creştinul desăvârşit are o lumină interioară care arată toate ascunzişurile inimii lui, ajutându-l să-şi cunoască starea sufletului pentru desăvârşirea continuă. Aceasta este chibzuinţă duhovnicească care testează conformitatea cu poruncile divine şi probează curăţia gândurilor, a dorinţelor, a înclinaţiilor şi a acţiunilor şi dă o direcţie cât mai bună în viaţa creştinului. Cu ajutorul acestei lumini, creştinul vede şi ştie dacă, pe lângă cele duhovniceşti, în el se adună şi cele trupeşti sau nu, de exemplu: dacă alături de milostivire sau prietenie se adaugă şi dragostea necurată; dacă pe lângă ospitalitate se adaugă şi dorinţa proprie de a se înveseli; dacă pe lângă chibzuinţă se adaugă viclenia; pe lângă dreptate, cruzimea; pe lângă smerenie, lipsa de dorinţă în a sluji aproapelui; pe lângă speranţă, lenevia; pe neprihanire, egoismul sau mania, pe langa toate, vanitatea.
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Un creştin desăvârşit are tendinţa de a împlini poruncile lui Dumnezeu şi setea de a fi îndreptat prin credinţa în Mântuitorul, căci ştie că, după firea noastră, nu putem împlini toate poruncile, iar dacă le împlinim, nu facem aceasta întotdeauna cu convingere.
Dar în mine este o tendinţă continuă de a încălca poruncile lui Dumnezeu şi dacă aştept îndreptare, aceasta se întâmplă doar atunci când mă pregătesc de spovedanie, iar în celelalte zile păcătuiesc din nou. O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi primeşte-mi pocăinţa, ajutându-mă să pun început bun prin împlinirea a trei, două, sau măcar a uneia dintre poruncile Tale, iar credinţa în Mântuitorul mi-o întăreşte, ca să rămână măcar aceasta în mine, ca un vlăstar al vieţii creştine care, cu timpul, să aducă roadele sale.
Creştinul desăvârşit are o lumină interioară care arată toate ascunzişurile inimii lui, ajutându-l să-şi cunoască starea sufletului pentru desăvârşirea continuă. Aceasta este chibzuinţă duhovnicească care testează conformitatea cu poruncile divine şi probează curăţia gândurilor, a dorinţelor, a înclinaţiilor şi a acţiunilor şi dă o direcţie cât mai bună în viaţa creştinului. Cu ajutorul acestei lumini, creştinul vede şi ştie dacă, pe lângă cele duhovniceşti, în el se adună şi cele trupeşti sau nu, de exemplu: dacă alături de milostivire sau prietenie se adaugă şi dragostea necurată; dacă pe lângă ospitalitate se adaugă şi dorinţa proprie de a se înveseli; dacă pe lângă chibzuinţă se adaugă viclenia; pe lângă dreptate, cruzimea; pe lângă smerenie, lipsa de dorinţă în a sluji aproapelui; pe lângă speranţă, lenevia; pe neprihanire, egoismul sau mania, pe langa toate, vanitatea.