Un om vâna fiare sălbatice în pustie şi a văzut cum un bătrân glumea cu fraţii. Smintindu-se, a zis: „Cum aşa, sunteţi călugări, şi vă hliziţi?"
Atunci, bătrânul a răspuns:
- Pune săgeata în arc şi întinde coarda. Vânătorul a făcut cum i se spusese, însă bătrânul a stăruit:
- Intinde-o şi mai tare.
Omul a întins, însă bătrânul i-a zis din nou:
- Nu e de ajuns, întinde!
- Mai mult nu se poate - a întors vorba vânătorul. Dacă o să întind arcul peste măsură, o să se rupă.
- Vezi, aşa e şi cu lucrarea lui Dumnezeu: dacă vom încorda peste măsură puterile fraţilor, s-ar putea ca unii să nu îndure - i-a zis bătrânul. De aceea, trebuie neapărat să fim mai îngăduitori câteodată.
Un bătrân spunea: - Oricine crede că poate cunoaşte tainele lui Dumnezeu cu ajutorul teoriilor ştiinţifice seamănă cu un nerod care vrea să vadă Raiul cu telescopul. Deopotrivă, este cu neputinţă să punem în aceeaşi oală Evanghelia şi „judecata sănătoasă" omenească. La baza „judecăţii sănătoase" stă interesul, pe când la baza Evangheliei - dragostea.
Doi păstori se sfădeau cu privire la treburile de stat. Unul îl osândea cu spume la gură pe domnitor, celălalt apăra din răsputeri cârmuirea acestuia. Au răguşit de atâta ţipat şi chiar s-au bătut, însă nici unul nu a cedat. Atunci, au hotărât să meargă pe drum până când vor găsi pe cineva care să judece între ei - şi aşa, ocărându-se unul pe altul, au plecat nu se ştie încotro, lăsând de izbelişte turma. Nu după multă vreme, au întâlnit un preot de ţară, care mergea la slujbă. Păstorii i-au povestit de sfada lor şi l-au rugat să judece care dintre ei are dreptate. Preotul le-a zis:
- Copiii mei! Ştiţi cum sunteţi voi? Ca doi oameni dintre care unul mulge un ţap, iar celălalt îi ţine dedesubt o sită. Dar ia spuneţi, văcuţele voastre unde sunt?
Incremeniţi de aşa răspuns, păstorii şi-au amintit îndată de turma părăsită şi s-au grăbit să se întoarcă la treburile lor.
Doi călugări se duceau la un bătrân vestit. Suindu-se pe corabie, au dat acolo de un pustnic. Pustnicul a tăcut tot timpul, pe când călugării spuneau cu voce tare cuvinte din Părinţi şi din Scripturi sau îşi povesteau unul altuia despre lucrul lor de mână. Când corabia a ajuns la ţărm, s-a dovedit că pustnicul mergea la acelaşi bătrân.
Când au ajuns, bătrânul le-a zis călugărilor:
- Bun tovarăş de drum v-aţi găsit în acest pustnic!
Pe urmă s-a întors către pustnic:
- Buni fraţi ai găsit şi tu, avo! La care pustnicul a răspuns:
- De buni sunt buni, dar curtea lor nu are poartă. Oricine vrea se apropie de iesle îşi dezleagă asinul.
Prin aceasta voia să spună că vorbeau despre tot ce le trecea prin cap.
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
Un om vâna fiare sălbatice în pustie şi a văzut cum un bătrân glumea cu fraţii. Smintindu-se, a zis: „Cum aşa, sunteţi călugări, şi vă hliziţi?"
Atunci, bătrânul a răspuns:
- Pune săgeata în arc şi întinde coarda. Vânătorul a făcut cum i se spusese, însă bătrânul a stăruit:
- Intinde-o şi mai tare.
Omul a întins, însă bătrânul i-a zis din nou:
- Nu e de ajuns, întinde!
- Mai mult nu se poate - a întors vorba vânătorul. Dacă o să întind arcul peste măsură, o să se rupă.
- Vezi, aşa e şi cu lucrarea lui Dumnezeu: dacă vom încorda peste măsură puterile fraţilor, s-ar putea ca unii să nu îndure - i-a zis bătrânul. De aceea, trebuie neapărat să fim mai îngăduitori câteodată.
Un bătrân spunea: - Oricine crede că poate cunoaşte tainele lui Dumnezeu cu ajutorul teoriilor ştiinţifice seamănă cu un nerod care vrea să vadă Raiul cu telescopul. Deopotrivă, este cu neputinţă să punem în aceeaşi oală Evanghelia şi „judecata sănătoasă" omenească. La baza „judecăţii sănătoase" stă interesul, pe când la baza Evangheliei - dragostea.
Doi păstori se sfădeau cu privire la treburile de stat. Unul îl osândea cu spume la gură pe domnitor, celălalt apăra din răsputeri cârmuirea acestuia. Au răguşit de atâta ţipat şi chiar s-au bătut, însă nici unul nu a cedat. Atunci, au hotărât să meargă pe drum până când vor găsi pe cineva care să judece între ei - şi aşa, ocărându-se unul pe altul, au plecat nu se ştie încotro, lăsând de izbelişte turma. Nu după multă vreme, au întâlnit un preot de ţară, care mergea la slujbă. Păstorii i-au povestit de sfada lor şi l-au rugat să judece care dintre ei are dreptate. Preotul le-a zis:
- Copiii mei! Ştiţi cum sunteţi voi? Ca doi oameni dintre care unul mulge un ţap, iar celălalt îi ţine dedesubt o sită. Dar ia spuneţi, văcuţele voastre unde sunt?
Incremeniţi de aşa răspuns, păstorii şi-au amintit îndată de turma părăsită şi s-au grăbit să se întoarcă la treburile lor.
Doi călugări se duceau la un bătrân vestit. Suindu-se pe corabie, au dat acolo de un pustnic. Pustnicul a tăcut tot timpul, pe când călugării spuneau cu voce tare cuvinte din Părinţi şi din Scripturi sau îşi povesteau unul altuia despre lucrul lor de mână. Când corabia a ajuns la ţărm, s-a dovedit că pustnicul mergea la acelaşi bătrân.
Când au ajuns, bătrânul le-a zis călugărilor:
- Bun tovarăş de drum v-aţi găsit în acest pustnic!
Pe urmă s-a întors către pustnic:
- Buni fraţi ai găsit şi tu, avo! La care pustnicul a răspuns:
- De buni sunt buni, dar curtea lor nu are poartă. Oricine vrea se apropie de iesle îşi dezleagă asinul.
Prin aceasta voia să spună că vorbeau despre tot ce le trecea prin cap.