Recenzia clientului pentru
Tine candela inimii aprinsa. Invatatura parintelui Serghie
Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor

Telul vieţii omeneşti
Sfinţii n-au chipuri îngereşti. Sfinţenia le e adeseori ascunsă. Duhovnicia nu se arată ochilor trupeşti, ci numai „ochiul inimii" curate, iubitoare şi smerite o vede desluşit.
După înfăţişare, sfântul e om ca toţi oamenii. Uşor poţi trece pe lângă unul, fără măcar s-o ştii. Sau chiar să ţi se pară că nu-i mai bun ca alţii, prea iute, prea aspru, prea încet ori cu vreun cusur trupesc. Asta pentru că sfântul a biruit lăuntric omul vechi, dar după chip tot om se vede. Schimbarea sa la faţă nu se petrece încă de pe acest pământ, de aceea sfinţenia nu-i este întotdeauna cunoscută.
Sfântul nu-i om desăvârşit, ci om ce are desăvârşirea lui Dumnezeu în el. Sfinţenia lui e întotdeauna chipul sfinţeniei lui Dumnezeu, singurul „Sfânt şi Preasfânt" şi „Izvorul sfinţeniei"] cum rosteşte în taină preotul la Liturghie. Şi noi toţi mărturisim aşa când, auzind chemarea: „Sfintele, sfinţilor", răspundem: „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos".