CrestinOrtodox 06-11-2014

Catehismul ortodox

Intrebare: Ce este „Catehismul ortodox" ?
Răspuns: „Catehismul ortodox" este povăţuirea în credinţa creştin-ortodoxă, propovăduită fiecărui creştin pentru a bineplacea lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului.

Ce înseamnă cuvântul „catehism" ?
„Catehism", în traducere din limba greacă, înseamnă expunere, povăţuire prin viu grai; iar prin întrebuinţare, încă din vremea apostolilor, acesta denumeşte prima învăţătură de credinţă creştin-ortodoxă, spre folosul fiecărui creştin (Luca 1, 4; Fapte 18, 25).

Ce este de trebuinţă pentru a bineplacea lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului ?

In primul rând, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi dreapta credinţă în El; în al doilea rând, viaţa în credinţă şi faptele bune.

De ce credinţa este de trebuinţă înainte de toate ?

Pentru că, după cuvântul lui Dumnezeu, „fără credinţă... nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu..." (Evrei 11, 6).

De ce viaţa după credinţă şi faptele bune trebuie să fie nedespărţite ?

Deoarece, după cuvântul lui Dumnezeu, „...credinţa fără de fapte moartă este" (Iacov 2,20).

Ce este credinţa ?

După spusele Sfântului Apostol Pavel, credinţa este „încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evrei 11, 1). Astfel, este încredinţarea de cele nevăzute ca şi cum ar fi văzute, şi dorirea şi nădejdea celor aşteptate ca şi cum ar fi de faţă.

Care este diferenţa dintre ştiinţă şi credinţă ?

Ştiinţa se ocupă cu lucrurile văzute şi supuse raţiunii, iar credinţa, cu lucrurile nevăzute şi deci necuprinse cu mintea.

Ştiinţa se bazează, pe experienţă ori pe cercetarea lucrurilor, iar credinţa pe încrederea într-o mărturie adevărată.

Ştiinţa aparţine propriu-zis minţii, chiar dacă poate acţiona şi asupra inimii, iar credinţa ţine cu precădere de inimă, deşi îşi are începutul în raţiune.

De ce, în învăţătura de credinţă, este nevoie nu numai de ştiinţă, ci şi de credinţă ?

Deoarece ideea principală a acestei învăţături este Dumnezeu Cel Nevăzut şi Necuprins şi înţelepciunea Lui care este ascunsă în taină. De aceea, multe părţi ale acestei învăţături nu pot fi înţelese prin ştiinţă, însă pot fi cuprinse prin credinţă. „Credinţa", afirmă Sfântul Chiril al Ierusalimului, „este ochiul care luminează orice conştiinţă; ea împărtăşeşte omului cunoştinţa, căci, spune prorocul: «Dacă nu credeţi, nu veţi înţelege !»" (Isaia 7, 9; Sfântul Chiril, Cateheze).

Cum mai poate fi explicată necesitatea credinţei ?

Sfântul Chiril lămureşte aceasta astfel: „Nu numai pentru noi, care purtăm numele lui Hristos, este mare vrednicia aceasta a credinţei, dar şi toate cele ce se săvârşesc în lume, chiar şi cele pe care le săvârşesc cei depărtaţi de Biserică, se fac cu credinţă. Astfel, cultivarea pământului se întemeiază pe credinţă, căci cel ce nu crede că pământul va rodi, n-ar putea să se ostenească atâta; cei care călătoresc pe mare, cu credinţă în limanul cel mântuitor, schimbă stihia cea tare cu valurile cele nestatornice, predându-se unor nădejdi nevăzute, întemeindu-se doar pe credinţă, care este pentru ei mai sigură decât orice ancoră" (Cateheze).