Vulpescu Ciprian 06-04-2014

Fraţilor!
Ascultaţi. Să vă grăiesc ce s-a întâmplat în această zi. In această zi, fraţilor, Domnul nostru
Iisus Hristos a descoperit ucenicilor Săi slava Sa cea dumnezeiască şi le-a arătat puterea pe care El o are asupra celor vii şi a celor morţi; dar, în ciuda multor minuni săvârşite de El, inima împietrită a poporului evreu nu credea în El, ci spunea: „Dacă El ar fi Dumnezeu ori Fiul lui Dumnezeu nu ar fi stricat şi nu ar fi încălcat Legea lui Moise, pe care noi am primit-o de la Dumnezeu; El este dar potrivnic al Legii." Văzând însă minunile Lui, unii spuneau că este Ilie, iar alţii - că e Moise ori unul din prorocii cei de demult. Pentru aceasta, ucenicii lui Hristos se tulburau în cugetele lor. Ei ştiau că Ilie fusese înălţat la cer, însă nu ştiau dacă el va mai coborî ca să mai ia un alt chip. Mai ştiau şi că legiuitorul Moise murise demult.
Pentru că era atâta necredinţă şi dispută între ei, a fost de trebuinţă ca Domnul să le arate ucenicilor Săi slava dumnezeieştii Sale firi, ca să nu se tulbure şi ei. Pentru aceasta, luând cu sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, i-a dus pe ei pe Muntele Tabor şi acolo le-a arătat că El este Fiul lui Dumnezeu şi că nu trebuie să cadă întru tulburare şi să nu cugete în zadar.
Şi când a urcat Iisus pe munte, faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele Lui s-au făcut albe ca zăpada. Şi, iată, li s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind cu Hristos: unul prevestind pătimirile pe care Hristos le va răbda pentru noi, iar celălalt vorbind despre legea pe care le-o dăduse şi pe care însuşi Domnul, prin întruparea Sa, o scrisese cu mâna.
Insă evreii nu au ţinut-o şi au vrut să-L omoare chiar pe legiuitor. Ucenicii, văzând dumnezeiasca Lui slavă, au căzut cu faţa la pământ, căci nu puteau să privească strălucirea feţei Lui. Şi s-a auzit glas din cer, care spunea: Acesta este Fiul Meu Cel iubit...pe Acesta ascultaţi-L! (Mt. 17, 5).
Fraţilor, auzind şi noi acest glas, să nu ne lenevim în a păzi poruncile Lui. Domnul spune: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu (In 15, 12) şi pentru voi M-am întrupat. Flămând am fost şi însetat şi gol, însetând de mântuirea voastră. Pentru hrana dată de voi Eu vă voi sătura cu hrană veşnică, cerească.
Şi în locul hainei simple pe care aţi dat-o celor sărmani Eu vă voi îmbrăca cu haine nestricăcioase."
Fraţilor, auzind unele ca acestea, nu faceţi inimile voastre nesimţitoare către cei săraci; căci nu acestora le dăm, ci lui Hristos însuşi, Dumnezeului nostru. Aşteptând milă de la El, să ne grăbim către pocăinţă, căci nu ştim când va veni ceasul morţii noastre.
Şi, dacă acesta ne va afla întru rău şi nepocăiţi, atunci în ce chip vom fi curăţiţi de păcate? Căci după moarte nu vom mai putea nici să ne căim, nici să ajutăm celor sărmani, nici să păzim poruncile. Pentru aceasta să ne grăbim şi să fim gata înaintea ceasului morţii ca să aflăm cinste şi îndura- re şi să ne spună Domnul nouă: „Robi buni şi credincioşi, întru puţine aţi fost credincioşi, peste multe vă voi aşeza; intraţi în bucuria Domnului vostru!" (v. Mt. 25,21), a lui lisus Hristos,
Domnul nostru, Căruia fie slava. (Sfantul Clement de Ohrida)