In activitatea pastorală, preotul se întâlneşte uneori cu manifestări ale tulburărilor psihice, trebuie uneori să îndrume duhovniceşte bolnavi nervos şi psihic. Se pune problema: cum să-i ajute sufleteşte bolnavului, cum să aprecieze corect starea şi trăirile lui? Cu asemenea întrebări i se adresau lui Dmitri Evghenievici numeroşi preoţi şi îşi trimiteau fiii duhovniceşti la el, cel mai important psihiatru sovietic şi om profund credincios, pentru consult şi tratament.
Fiind creştin ortodox, familiarizat îndeaproape cu scrierile Sfinţilor Părinţi, şi specialist psihiatru, Dmitri Evghenievici a meditat mult asupra corelaţiei dintre principiul trupesc, cel sufletesc şi cel duhovnicesc în om, asupra bolilor sufleteşti şi a celor duhovniceşti. Problemele acestea au început să îl preocupe încă de pe băncile facultăţii. Stareţul arhimandrit Gheorghe din mănăstirea Danilovskii, pe care Dmitri Evghenievici l-a cunoscut în tinereţe, făcea o foarte clară deosebire între aceste tipuri de boli, şi unora le spunea: „Tu, puiule, mergi la doctor!", iar altora: „Tu la doctor n-ai ce să cauţi!" Existau cazuri când Stareţul, după ce îi punea omului în regulă viaţa duhovnicească, îi recomanda să treacă pe la psihiatru, sau, dimpotrivă, lua de la psihiatru oameni ca să îi trateze duhovniceşte. Amândoi - Stareţul cu puţină şcoală, rugător şi ascet, şi importantul savant contemporan de renume mondial - vedeau la fel de limpede atât strânsa îmbinare a principiilor sufletesc şi duhovnicesc în om, precum şi deosebirile dintre ele. Unul pleca de la experienţa sa de păstor duhovnicesc, iar celălalt de la vasta sa practică psihiatrică, unită cu credinţa ortodoxă şi cunoaşterea Sfintei Scripturi şi a literaturii patristice. In cursul mai multor discuţii, Dmitri Evghenievici a subliniat că nu are experienţa duhovniciei şi că lucrarea sa Psihiatria şi problemele vieţii duhovniceşti este scrisă în primul rând din perspectiva medicului psihiatru, ea fiind destinată de către autor studenţilor din facultăţile de teologie şi preoţilor.
In momentul când Dmitri Evghenievici a început să adune material pentru această lucrare a sa, manuale de genul acesta nu existau. Mai târziu, peste hotare au început să apară cărţi de tipul Psihiatria pastorală. Totuşi, acestea reprezintă nişte manuale de psihiatrie simplificate, asemănătoare cu cele care există în Rusia pentru instituţiile de învăţământ medical mediu. Profesorul D.E. Melehov vedea sarcina sa în altceva, şi anume în abordarea bolilor duhovniceşti pe calea îmbinării înţelegerii ştiinţific-medicale şi celei religioase a personalităţii. Aceasta era o abordare originală, de care păstorii duhovniceşti contemporani au nevoie. în ultimii ani de viaţă, Dmitri Evghenievici visa să se dedice cu totul cărţii Psihiatria şi viaţa duhovnicească, dar nu a reuşit să se sustragă numeroaselor treburi şi îndatoriri medicale.
Doctor în ştiinţe medicale, profesorul Melehov (1899-1979), fiu de preot din eparhia Riazanului, a fost elev şi coleg al întemeietorilor psihiatriei sovietice, S. S. Korsakov şi P. N. Gannuşkin. El reprezintă unul dintre fondatorii psihiatriei sociale contemporane, adică ai acelui domeniu al psihiatriei care elaborează principiile recuperării bolnavilor psihic. Savant de talie, autor a peste 170 lucrări ştiinţifice privitoare la diverse probleme ale psihiatriei clinice şi sociale, recuperării bolnavilor psihic şi problemelor de metodică psihiatrică generală, unul dintre organizatorii medicinei sovietice (a devenit unul dintre fondatorii Institutului central pentru ştiinţă şi cercetare în domeniul expertizei şi organizării muncii invalizilor, vreme de câţiva ani a fost director al Institutului de neuropsihiatrie „P. N. Gannuşkin"), pedagog talentat şi fin clinician, Dmitri Evghenievici se bucura de o imensă autoritate în faţa colegilor săi din Uniunea Sovietică şi de peste hotare - însă în amintirea miilor de suferinzi şi de bolnavi psihic, precum şi a celor apropiaţi acestora, în rândul cărora erau destui credincioşi, profesorul D.E. Melehov a rămas ca un medic excepţional, care niciodată nu refuza să ajute, ca un om plin de dragoste practică faţă de semenii săi, cu care era întotdeauna o bucurie să discuţi şi să te întâlneşti. El vedea creştinismul ca pe plinătate aducătoare de bucurie a vieţii în Hristos, rugăciunile lui îndrăgite erau rugăciuni de mulţumire. Pe 13 mai 1979, la vârsta de optzeci de ani, şi-a dat creştineşte obştescul sfârşit. Până în ultimele clipe ale vieţii şi-a păstrat limpezimea intelectuală, receptarea plină de lumină şi bucurie a vieţii.
In capitolele existente din cartea neterminată a lui D.E. Melehov, preoţii, studenţii Facultăţilor de teologie şi toţi cei interesaţi de viaţa duhovnicească vor găsi, fără îndoială, numeroase lucruri folositoare şi motive de profundă reflecţie. Şi vrem să nădăjduim că această lucrare începută de Dmitri Evghenievici va fi, cu timpul, continuată.
Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti
Prof Dmitri Melehov
Cuprins
Cuvânt înainte
I. In căutarea unei învăţături holistice despre om (a unei teorii sintetice a personalităţii)
II. Concepţia trihotomică a structurii personalităţii în antropologia creştină
III. O încercare de înţelegere obiectivă a experienţei religioase în psihologia contemporană
IV. Raportarea medicului psihiatru la trăirile religioase ale bolnavului şi atitudinea preotului faţă de manifestările patologice ale psihicului (teze de ordin general)
V. Boala şi sănătatea în psihicul omenesc
VI. Corelaţia şi influenţa reciprocă dintre trăirile duhovniceşti şi cele sufleteşti în psihozele afective
VII. Epilepsia
Notă biografică
Newsletter
×
Aboneaza-te la newsletter
Setari Cookie-uri
Despre Cookie-uri
Cookie-uri Necesare
Cookie-uri Statistici
Cookie-uri Publicitate
Cookie-uri Preferinte
CrestinOrtodox.ro foloseste fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta de navigare,
pentru a se integra cu retele de socializare si a afisa reclame relevante intereselor tale. Te informam ca ne-am actualizat politicile de
confidentialitate, pentru a implementa cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice
în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Protectia datelor tale este importanta pentru noi si iti oferim posibilitatea de
a personaliza modulele cookie pe care le doresti
.
De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si
de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate.
Termeni si Conditii
Pentru a continua utilizarea serviciilor oferite de site-ul CrestinOrtodox.ro, avem nevoie de acordul dumneavoastra la modificarile aduse la Termeni si conditii (versiunea din ).
In activitatea pastorală, preotul se întâlneşte uneori cu manifestări ale tulburărilor psihice, trebuie uneori să îndrume duhovniceşte bolnavi nervos şi psihic. Se pune problema: cum să-i ajute sufleteşte bolnavului, cum să aprecieze corect starea şi trăirile lui? Cu asemenea întrebări i se adresau lui Dmitri Evghenievici numeroşi preoţi şi îşi trimiteau fiii duhovniceşti la el, cel mai important psihiatru sovietic şi om profund credincios, pentru consult şi tratament.
Fiind creştin ortodox, familiarizat îndeaproape cu scrierile Sfinţilor Părinţi, şi specialist psihiatru, Dmitri Evghenievici a meditat mult asupra corelaţiei dintre principiul trupesc, cel sufletesc şi cel duhovnicesc în om, asupra bolilor sufleteşti şi a celor duhovniceşti. Problemele acestea au început să îl preocupe încă de pe băncile facultăţii. Stareţul arhimandrit Gheorghe din mănăstirea Danilovskii, pe care Dmitri Evghenievici l-a cunoscut în tinereţe, făcea o foarte clară deosebire între aceste tipuri de boli, şi unora le spunea: „Tu, puiule, mergi la doctor!", iar altora: „Tu la doctor n-ai ce să cauţi!" Existau cazuri când Stareţul, după ce îi punea omului în regulă viaţa duhovnicească, îi recomanda să treacă pe la psihiatru, sau, dimpotrivă, lua de la psihiatru oameni ca să îi trateze duhovniceşte. Amândoi - Stareţul cu puţină şcoală, rugător şi ascet, şi importantul savant contemporan de renume mondial - vedeau la fel de limpede atât strânsa îmbinare a principiilor sufletesc şi duhovnicesc în om, precum şi deosebirile dintre ele. Unul pleca de la experienţa sa de păstor duhovnicesc, iar celălalt de la vasta sa practică psihiatrică, unită cu credinţa ortodoxă şi cunoaşterea Sfintei Scripturi şi a literaturii patristice. In cursul mai multor discuţii, Dmitri Evghenievici a subliniat că nu are experienţa duhovniciei şi că lucrarea sa Psihiatria şi problemele vieţii duhovniceşti este scrisă în primul rând din perspectiva medicului psihiatru, ea fiind destinată de către autor studenţilor din facultăţile de teologie şi preoţilor.
In momentul când Dmitri Evghenievici a început să adune material pentru această lucrare a sa, manuale de genul acesta nu existau. Mai târziu, peste hotare au început să apară cărţi de tipul Psihiatria pastorală. Totuşi, acestea reprezintă nişte manuale de psihiatrie simplificate, asemănătoare cu cele care există în Rusia pentru instituţiile de învăţământ medical mediu. Profesorul D.E. Melehov vedea sarcina sa în altceva, şi anume în abordarea bolilor duhovniceşti pe calea îmbinării înţelegerii ştiinţific-medicale şi celei religioase a personalităţii. Aceasta era o abordare originală, de care păstorii duhovniceşti contemporani au nevoie. în ultimii ani de viaţă, Dmitri Evghenievici visa să se dedice cu totul cărţii Psihiatria şi viaţa duhovnicească, dar nu a reuşit să se sustragă numeroaselor treburi şi îndatoriri medicale.
Doctor în ştiinţe medicale, profesorul Melehov (1899-1979), fiu de preot din eparhia Riazanului, a fost elev şi coleg al întemeietorilor psihiatriei sovietice, S. S. Korsakov şi P. N. Gannuşkin. El reprezintă unul dintre fondatorii psihiatriei sociale contemporane, adică ai acelui domeniu al psihiatriei care elaborează principiile recuperării bolnavilor psihic. Savant de talie, autor a peste 170 lucrări ştiinţifice privitoare la diverse probleme ale psihiatriei clinice şi sociale, recuperării bolnavilor psihic şi problemelor de metodică psihiatrică generală, unul dintre organizatorii medicinei sovietice (a devenit unul dintre fondatorii Institutului central pentru ştiinţă şi cercetare în domeniul expertizei şi organizării muncii invalizilor, vreme de câţiva ani a fost director al Institutului de neuropsihiatrie „P. N. Gannuşkin"), pedagog talentat şi fin clinician, Dmitri Evghenievici se bucura de o imensă autoritate în faţa colegilor săi din Uniunea Sovietică şi de peste hotare - însă în amintirea miilor de suferinzi şi de bolnavi psihic, precum şi a celor apropiaţi acestora, în rândul cărora erau destui credincioşi, profesorul D.E. Melehov a rămas ca un medic excepţional, care niciodată nu refuza să ajute, ca un om plin de dragoste practică faţă de semenii săi, cu care era întotdeauna o bucurie să discuţi şi să te întâlneşti. El vedea creştinismul ca pe plinătate aducătoare de bucurie a vieţii în Hristos, rugăciunile lui îndrăgite erau rugăciuni de mulţumire. Pe 13 mai 1979, la vârsta de optzeci de ani, şi-a dat creştineşte obştescul sfârşit. Până în ultimele clipe ale vieţii şi-a păstrat limpezimea intelectuală, receptarea plină de lumină şi bucurie a vieţii.
In capitolele existente din cartea neterminată a lui D.E. Melehov, preoţii, studenţii Facultăţilor de teologie şi toţi cei interesaţi de viaţa duhovnicească vor găsi, fără îndoială, numeroase lucruri folositoare şi motive de profundă reflecţie. Şi vrem să nădăjduim că această lucrare începută de Dmitri Evghenievici va fi, cu timpul, continuată.
Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti
Prof Dmitri Melehov
Cuprins
Cuvânt înainte
I. In căutarea unei învăţături holistice despre om (a unei teorii sintetice a personalităţii)
II. Concepţia trihotomică a structurii personalităţii în antropologia creştină
III. O încercare de înţelegere obiectivă a experienţei religioase în psihologia contemporană
IV. Raportarea medicului psihiatru la trăirile religioase ale bolnavului şi atitudinea preotului faţă de manifestările patologice ale psihicului (teze de ordin general)
V. Boala şi sănătatea în psihicul omenesc
VI. Corelaţia şi influenţa reciprocă dintre trăirile duhovniceşti şi cele sufleteşti în psihozele afective
VII. Epilepsia
Notă biografică