Problemele psihologice: obstacol pe calea vieţii duhovniceşti - Carti.Crestinortodox.ro

Problemele psihologice: obstacol pe calea vieţii duhovniceşti

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
12,00Lei
In stoc

Cartea este bazata pe experienţa vie a ajutorării omului care are de înfruntat o problemă cu anevoie de rezolvat, şi se poate dovedi utilă chiar şi celor care au o viaţă în Biserică, oferind o cunoaştere mai adâncă a esenţei acelor probleme care ...

Descriere

Problemele psihologice: obstacol pe calea vieţii duhovniceşti

Lucrarea de faţă se sprijină pe experienţa vie a ajutorării omului care are de înfruntat o problemă cu anevoie de rezolvat, şi se poate dovedi utilă chiar şi celor care au o viaţă în Biserică, oferind o cunoaştere mai adâncă a esenţei acelor probleme care îl împiedică să propăşească în anumite aspecte ale vieţii duhovniceşti. De un mare folos sunt observațiile care analizează temeinic realitățile comune spațiului duhovnicesc și psihologic, realizând distincția, printre altele, între dragoste şi dependenţa emoţională, dat fiind că adesea ne lovim de neputinţa de a deosebi între cele două, iar de aici provine o serie întreagă de urmări tragice.
Autorul a reuşit să îngemăneze experienţa Sfinţilor Părinţi cu cea a psihologilor ortodocşi contemporani într-o formă actuală și accesibilă tuturor. Aceste două abordări nu se substituie una celeilalte, ci se completează. Psihologul şi preotul nu ar trebui să se substituie unul celuilalt, ci fiecare ar trebui să-și asume lucrarea care i‑a fost încredinţată: rezultatul este cu totul uimitor atunci când împreună lucrează şi împreună îl ajută pe omul care stă înaintea lor să iasă din fundăturile duhovniceşti şi sufleteşti în care s‑a împotmolit. Lucrarea de faţă este tocmai rezultatul unei asemenea împreună‑lucrări, şi nădăjduim că nu puţini vor fi cei ce vor afla folos din ea.

Traducere din limba rusă de Monahia Mina

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731364902
  • An aparitie: 01 August 2015
  • Numar pagini: 136
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor
  • CrestinOrtodox 22-08-2016
    5 din 5 stele
    Schimbarea caracterului relatiilor noastre cu ceilalti

    Nu avem la dispoziţie de acum încolo ani de zile pentru ca, folosindu-ne de cele două metode pe care le-am amintit mai sus, să ne izbăvim de dependenţă şi astfel să începem de la zero să clădim relaţii sănătoase cu ceilalţi. Noi trăim astăzi, astăzi suntem implicaţi în diferite relaţii cu oamenii din jur, poate că suntem chiar căsătoriţi. De aceea este de trebuinţă ca din chiar ziua de astăzi să punem început schimbării caracterului relaţiilor noastre cu oamenii. Acele greutăţi pe care le vom întâmpina pe parcurs vor fi pentru noi un antrenament minunat şi un mijloc de a ne cerceta atât izbânzile pe care le vom înregistra, cât şi starea sufletului.

    Sfatul general valabil ar fi: să ne străduim să oferim celorlalţi oameni tocmai acea dragoste plină de acceptare, de a cărei lipsă pătimim noi înşine. Cu cât dependenţa omului este mai mare, mai adâncă, cu atât disponibilitatea lui spre ceilalţi oameni, deschiderea lui adevărată este mai mică. Când se află într-un grad mare de dependenţă, omului i se pare că este practic înconjurat de duşmani. Aşa încât, dacă observăm în noi duşmănie faţă şi de un singur om, să ne amintim că pricina acestei stări de fapt se află înlăuntrul nostru, că cei bolnavi suntem noi şi nimeni altcineva, că ne este de cea mai mare trebuinţă să ne vindecăm de aceasta şi că faţă de fiecare om, fără excepţie, trebuie să ne raportăm după principiul: „Păcatul să-l urăşti, pe păcătos iubeşte-l."

    Există un cuvânt tare frumos care ajută foarte mult în raportarea corectă la oameni: îngăduinţă. Şi nu în sensul că cel care e mai sus condescinde către cel aflat mai jos, nicidecum! Ci în sensul că noi pururi păstrăm înaintea ochilor noştri amintirea propriilor păcate, fără să le punem celorlalţi înainte zapisul slăbiciunilor lor. Să ne străduim să îi primim pe toţi, să fim îngăduitori faţă de toţi. Iar atunci când te străduieşti să fii îngăduitor cu oamenii, bagi de seamă repede că de fapt nici nu ai de ce să priveşti spre ei în jos, ci că a privi cu adevărat un om se face întotdeauna înălţând privirea, ridicând ochii.

    Izbăvirea de sentimentul de vrăjmăşie - acesta este primul nivel. Nu ne oprim aici, mergem mai departe: străduindu-ne să arătăm o dragoste plină de îngăduinţă. Noi, creştinii, avem o armă nepreţuită, de neînfrânt, care asigură biruinţa dragostei în sufletele noastre. Nouă ne este poruncit să facem tuturor bine, mai ales celor care ne supără. Iar aceasta şi este acea armă pe care nu o poate înfrânge nici un vrăjmaş - demonii. Noi înţelegem că de fapt nimeni nu ne supără, că Domnul îngăduie toate aceste „necazuri" pentru tămăduirea noastră. Ca atare şi sfatul de a ne ruga pentru cei ce ne fac supărări şi de a le mulţumi are un sens anume, mai întâi de toate, pe acela de a ne izbăvi noi înşine de supărarea şi de răutatea pe care le simţim faţă de oameni, şi apoi de a aduce biruinţa dragostei în sufletul nostru.

    Astfel, trebuie să ne străduim să ne readucem la normal (pe care poate nici nu ne amintim să-l fi trăit vreodată, dar care este totuşi firescul nostru cel mai firesc), astfel încât fie că mergem pe stradă, prin mulţime, fie că ne aflăm la serviciu sau cu prietenii, să nu simţim vrăjmăşie faţă de nici un om, ci către toţi să avem deschidere şi să fim gata a veni oricui în ajutor, sau măcar să spunem un cuvânt bun, un cuvânt prietenesc.

    O atenţie deosebită trebuie să o acordăm relaţiilor de prietenie şi celor de iubire în care suntem implicaţi. Să ne străduim să ne concentrăm luarea-aminte la a le dori celor pe care îi iubim, ca şi prietenilor noştri, toate cele bune (ca, de pildă, mântuirea sufletului, dar şi simpla fericire pământească). Să ne străduim să avem în noi pace şi bucurie, indiferent de felul în care decurge relaţia noastră, şi să luăm asupră-ne întreaga răspundere a stării în care se află sufletul nostru. Să ne străduim să stingem în noi înşine gândurile de gelozie care vor veni. In toate să fim mai aspri în a cere de la noi înşine mai mult decât de la ceilalţi, să ne îndreptăm mai mult spre a da decât spre a primi, dăruind ceea ce este mai greu - dragostea, iar nu încercând să scăpăm cu mai puţin, să „mituim" cu lucruri mărunte, materiale.

    Nu trebuie însă să ne agăţăm de orice fel de relaţie. Să aruncăm o privire critică la cele în care ne aflăm. Au oare ele în sine măcar un sâmbure de ceva sănătos sau nu sunt decât nişte încercări de compensaţie ale dependenţelor noastre ? Ne putem imagina pe noi înşine într-o relaţie sănătoasă cu omul cu pricina, este un pământ bun unde să poată fi cultivată o prietenie, o iubire?

    De regulă, omul cu dependenţă îşi alege drept obiect al dependenţei, fie în relaţiile de prietenie, fie în cele de dragoste, un cu totul alt om decât alege atunci când se mai însănătoşeşte puţin. De aceea, este firesc ca, pe măsură ce omul se însănătoşeşte, cercul de legături pe care l-a avut să se schimbe. în cazul unei înclinaţii puternice spre dependenţă, nu se recomandă formarea de noi relaţii de iubire, căci probabilitatea de a ne înşela în alegerea partenerului este destul de mare. E de la sine înţeles că prin relaţii de dragoste subînţelegem acea stare de îndrăgostire în care cei doi trăiesc în curăţie, ca stadiu premergător de cunoaştere a celuilalt, înainte de o posibilă căsătorie.

Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor