Probleme si dificultati in educarea copiilor. Indrumar pentru parinti - Carti.Crestinortodox.ro

Probleme si dificultati in educarea copiilor. Indrumar pentru parinti

Evaluat la 4.4 din 5 pe baza a 7 recenzii ale clientilor
30,00Lei
In stoc

Autoarea cartii de fata, Tatiana Sisova, este psiholog, membru al Uniunii Scriitorilor Rusiei, autor a numeroase articole si carti de psihologie si pedagogie, povesti si piese de teatru pentru copii.

Descriere

Probleme si dificultati in educarea copiilor. Indrumar pentru parinti

Probleme si dificultati in educarea copiilor. Indrumar pentru parinti

Merita sa facem cu forta din copil un lider ?

- Ce fel de intrebare mai e si aceasta?! vor exclama multi adulti (in primul rand barbati).Sigur ca merita! Dar pentru aceasta este necesar sa-i fie sti­ mulata competitivitatea. Viata noastra este o lupta continua. Lasa-l sa se deprinda cu asta, altfel il vor impiedica mereu altii.

Tineti seama de caracterul copilului

Pentru a orienta copilul spre a fi lider, intai de toate trebuie sa tineti seama de specificul caracterului sau. O multime de co­pii, care sunt educati in spiritul competitivitatii, nu implinesc asteptarile adultilor, indeosebi baietii linistiti, modesti, sau fetele. Daca sunt facuti lideri cu forta, iti e si mila sa te uiti la ei. Din fire nu sunt competitivi, nu pretind nici pe departe primul loc. Ei incep repede sa-si simta deficienta, pentru ca nu reusesc sa justifice asteptarile parintilor. Caracterul nu le permite unor asemenea copii sa-si faca loc dand cu putere din coate, iar parintii in loc sa aprecieze modestia copilului, il considera fricos, il compara cu baietii mult mai curajosi (in folosul celor din urma). Drept urmare, copiii modesti inceteaza sa mai creada in fortele lor, devin timorati, complexati.

Un medic american relateaza un astfel de caz intr-o carte de-a muncii psihoterapeutului. Pe o fata de 14 ani, mama o orienta din copilarie spre cariera de campioana la patinaj artistic.

- Daca vei ajunge pe culmi, daca vei fi remarcata, vei patina ca un cascaval in unt, ii insufla ea fetei.Si nu cruta pentru aceasta nici timp, nici bani, desi familia o ducea greu. Mama si-a crescut fata singura si se priva de multe ca sa-i cumpere patine de firma si multe alte articole sportive. Insa toate eforturile ei au fost zadarnice. Fata nu s-a incapatanat, ci se antrena mult timp, indeplinind toate indicatiile antrenorului. Dar la competitii iesea intotdeauna pe locul trei, cateodata chiar si pe patru. Mama era pur si simplu ingrozita.- Tu poti sa fii prima! Tu poti sa depasesti la punctaj pe ori­ care dintre adversare! se revolta ea dupa un nou esec al fiicei. Ei, de ce ? De ce nu vrei sa te mobilizezi ? Uita-te la fete. Ele smulg victoria cu dintii. Pentru ele nu exista nimic, totul este subordo­ nat unui singur scop. Iar tu, in momentul decisiv, devii timora­ ta. Nu, te rog, promite-mi ca data viitoare vei castiga competi­ tiile! Doar vezi ca eu lupt din toate puterile pentru tine, pentru viitorul tau.

Fata promitea supusa, dar data urmatoare situatia se repeta intru totul. Cu fiecare nereusita de acest fel, mama devenea tot mai nervoasa, dezechilibrata, iar fiica - strivita si incordata. Fa­ ta nu avea cui sa-si impartaseasca trairile, iar incordarea, se pare, a atins punctul critic. Si atunci ea... si-a taiat putin pielea la in­cheietura mainii. In clipa in care a inceput sa curga sangele, incordarea ei a scazut, de parca se deschisese o supapa. Fata a stat putin cu ochii inchisi, apoi a sters podeaua murdara si a mers in camera ei. Dorea sa se culce. Putin cate putin, astfel de scurgeri de sange au devenit pentru ea un mod obisnuit de a scapa de incordare. La inceput reusea sa-si ascunda obiceiul de cei straini, dar apoi i-a slabit autocontrolul si uneori uita sa inchida usa si zavorul. Prinzand-o pe fata in timpul acestei ocupatii sinistre mama s-a alarmat si a fugit la psihiatru. In discutia cu acesta, fata a recunoscut ca, in asemenea momente, nu realizeaza nimc. Este gata sa nimiceasca tot ce-i sta in cale spre lama "salvatoare", in plus, necesitatea descarcarii ii aparea tot mai des, urmata de sentimentul de vid, care dura tot mai mult. Era ceva inrudit cu narcomania. Desigur, cazul descris este destul de rar, neobisnuit. Dar oare alti adolescenti, care cauta descarcarea in narcotice mult mai "traditionale", fac in principiu ceva bun? Nu. Neputand sa faca fata la presiunea imprejurarilor, cu sentimentul propriei inferio­ritati, nereusite, ei recurg la modul patologic de "a scoate aburii". Si-a introdus o doza si s-a deconectat."Dar daca nu era mama, care voia neaparat sa aiba o fiica campioana, nu s-ar fi intamplat nimic din toate acestea, concluzio na cu amaraciune medicul in cartea sa. Fata era perfect normala, dar pur si simplu nu avea un caracter competitiv."

Insa exista si situatia inversa. Copilul inseteaza sa fie lider. El vrea sa fie primul in toate, dar, pentru ca nu reuseste, in sufletul lui se aduna suparari. Se considera trecut cu vederea pe nedrept si, daca parintii lui continua sa-l orienteze spre competitivitate, in copil se pot dez­volta invidia, agresivitatea, tendinta spre iesiri ostentative. Nu in acest fel se educa un lider, pentru ca un lider nu trebuie numai sa ajunga in centrul atentiei, ci si sa se impace cu oamenii.

Particularitatile culturii

Trebuie sa tinem seama si de urmatoarea imprejurare: in cultura rusa ideea succesului personal nu a primat niciodata. Dim­potriva, oamenii care isi urmareau scopul "calcand peste cadavre" erau prieteneste judecati. Iar cuvantul "carierist" are pana in prezent o nuanta negativa. Caracterul oamenilor de aici nu este competitiv. Urmarirea succesului deseori nu stimuleaza, ci, dimpotriva, deceptioneaza, incordeaza si chiar enerveaza. De cate ori am avut ocazia sa aud:- Eu de fapt inot (alerg, tehnoredactez la calculator si altele) bine, dar nu ma pot lua la intrecere. Mainile si picioarele imi in­ lemnesc brusc si devin ca o musca somnoroasa.Temandu-se ca nu vor putea corespunde cerintelor cerute multi prefera sa renunte din timp la competitie. Cum s-ar spune: de ce sa particip, din moment ce nu voi reusi ? Si una dintre cele mai raspandite doleante ale parintilor se refera tocmai la aceasta problema: daca copilului nu-i reuseste ceva, el abandoneaza sar­ cina dificila si nu-l poti determina nicicum sa se ocupe din nou de ea. In plus, aceasta trasatura se exprima destul de accentuat la copiii competitivi, ambitiosi. Desi ar parea ca ar trebui sa fie in­ vers: teoretic, la copilul competitiv esecurile sunt chemate doar sa nu stinga spiritul competitivitatii, sa-l stimuleze spre depasi­ rea dificultatilor. Dar nu! Cu cat este mai competitiv, cu atat mai repede se da batut, ciocnindu-se cu infrangerea.

 

Cuprinsul cartii Probleme si dificultati in educarea copiilor
Nota asupra editiei ... 5
Introducere ... 7

Partea I Probleme de comunicare si de comportament
Teama de intuneric ... 15
Cosmarurile nocturne ... 25
Teama de singuratate ... 35
Incapatanarea ... 44
Cate ceva despre grosolania copiilor ... 56
Tendinta de a fi „dur" sau inca putin despre viitorul badaran ... 66
Copilul hiperactiv ... 75
Incetineala copilareasca ... 91|
Merita sa facem cu forta din copil un lider? ... 103
Cum sa inveti copilul sa se apere ... 112
Dezvoltarea simtului umorului la copii ... 125
Cautarile caii de mijloc sau problemele cu disciplina ... 137

Partea a II-a Relatiile familiale
Daca mama este mai implinita in cariera decat tata sau ratatul ereditar ... 151
Imaginea tatalui sau „ce lucreaza tatal tau?" ... 161
Inca putin despre formarea modelului tatalui sau sotia in rolul lui Pygmalion ... 167
„Tatal de duminica" ... 180

Partea a IIl-a Educatia sexuala
Miturile si realitatea educatiei sexuale ... 193
Educatia baietilor ... 207
Educatia fetelor ... 222
Cum sa pregatesti copilul pentru nasterea fratelui mai mic ... 232
Este oare chiar atât de bine sa fii unicul copil in familie? ... 242

Partea a IV-a Copiii si societatea
Barfa: atitudinea fata de oameni si discutiile despre ei ... 253
Cand ai ajuns „la fundul sacului" sau niciodata nu spune „niciodata" ... 261
Despre printi si printese: copiii din familiile bogate ... 273

Partea a V-a Copiii si institutiile publice
Gradinita ... 283
Despre pericolul dezvoltarii intelectuale timpurii ... 294
Pregatirea de scoala: dezvoltarea independentei ... 303
Ca lectiile sa nu fie o povara ... 314
Copilul in spital ... 326

Partea a VI - a Timpul liber
Cum sa ne imprietenim fiii cu lectura ... 339
Cercul de lectura al copiilor ... 348

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731363127
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2012
  • Numar pagini: 424
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 4.4 din 5 pe baza a 7 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
6
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
1
Scrie o recenzie
Afiseaza 7 din 7 recenzii ale clientilor
  • Goras alina 29-07-2016
    5 din 5 stele
    Probleme si dificultati in educarea copiilor

    Cumpar

  • maria bilan 25-01-2016
    1 din 5 stele
    probleme si dificultăți

    Dar cum e sa te închini la idoli (icoane)? Dumnezeu va pedepsi pe cei care fac chip cioplit vai de voi fatarnicilor care va place sa umblati in haine lungi ca sa va vadă lumea ca sa va laudă Domnul Iisus a zis ca adevarat ca ti-au luat răsplată Domnul Dumnezeu a zis ca lui sa inchinî si numai lui este o uraciune înaintea lui Dumnezeu sa pupî mana la preot parca ar fi el in locul lui Dumnezeu

  • Schmegner Marieta 03-12-2015
    5 din 5 stele
    Probleme si dificultati in educarea copiilor

  • CrestinOrtodox 17-11-2014
    5 din 5 stele
    Prefata cartii Probleme si dificultati in educarea copiilor

    Această carte a luat naştere în procesul supravegherii copililor, atât alor mei, cât şi a celor cu care am lucrat. Ea nu cuprinde nici un exemplu imaginar, cu toate că numele, bineînţeles, sunt modificate.

    De regulă, copiii sunt aduşi spre a fi consultaţi de psihologi şi de medici în momentul în care situaţia a scăpat de sub conltrol. Se acumulează o mulţime de probleme pe care părinţii nu le mai pot rezolva singuri. Sistemul nervos al copilului este afecltat, ceea ce îi influenţează negativ sănătatea, comportamentul şi reuşita. Când se întrevede exmatricularea din şcoală sau pericollul de a deveni dependent de droguri, cu perspectiva apelării la un psihiatru, majoritatea părinţilor este gata să jertfească până la ultimul bănuţ, doar pentru a scoate copilul din impas.

    Desigur, a ajuta copiii „dificili" este nu doar posibil, ci şi oblilgatoriu. Nu există copil al cărui comportament să nu poată fi colrectat măcar parţial. însă nu oricine este în măsură să facă acest lucru, deoarece a repara ceva defect sau a lipi ceva stricat nu este deloc o sarcină uşoară. Mai ales când e vorba de psihicul uman, de suflet.

    Cel mai bine ar fi să ne străduim să nu ajungem până la catasltrofă, până la punctul critic, după care au loc denaturări serioalse, uneori incorigibile, ale personalităţii copilului şi ale relaţiilor din sânul familiei. S-ar părea că toate acestea au un punct colmun. Ştim cu toţii că este mai bine să previi decât să tratezi, dar puţini sunt cei care aplică acest principiu în practică. Majoritaltea aşteaptă până când situaţia devine gravă.

    Una este când vorbim despre sănătatea personală - fiecare cullegând ceea ce a semănat - şi altceva e când suferă copilul, ale călrui interese avem obligaţia să le apărăm. în cazul de faţă, consider că este necesar să depunem eforturi maxime tocmai pentru prolfilaxie, pentru preîntâmpinarea dificultăţilor care pot apărea în comportamentul copilului. Această carte, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor, este o carte profilactică.

    Desigur, nu trebuie să ne asemănăm mamelor exagerat de grijulii, care nu-şi scapă copilul din ochi nici o clipă, analizân-du-i orice mişcare şi încercând să priceapă unde au greşit. Acest lucru nu face decât să-i enerveze pe copii, precum şi pe adulţi. Pe când a ne situa în locul copilului, a înţelege ce simte, a preîntâmlpina urmările anumitor situaţii şi, ceea ce este cel mai imporltant, a reacţiona la timp atunci când comportamentul lui începe să se schimbe spre rău, este absolut necesar. E adevărat, o asemelnea tactică necesită anumite eforturi sufleteşti, dar în final ele se soldează cu o economie simţitoare, întrucât „reparaţia" psihicullui dezorganizat al copilului este de obicei mult mai costisitoare. Credeţi-mă, aceasta nu este o simplă teorie.

    Fiul meu mai mic a fost internat în spital de cinci ori, ultima dată în urma unui accident de maşină. Şi, cu toate acestea, nu a ajuns nici la enurezis, nici la bâlbâială, nici la panică din cauza fricii de medici. Nu pentru că n-ar fi fost un copil sensibil, dimlpotrivă. Pentru că noi la acea vreme am devenit mai înţelepţi şi, urmărind cu atenţie orice schimbare, cât de mică, în sufletul colpilului, am reuşit să-i acordăm la timpul cuvenit susţinere psihollogică, în ceea ce priveşte educaţia celui mai mare, lucrurile stau diferit: nu aveam experienţă şi, amintindu-mi de copilăria lui, nu mă părăseşte sentimentul de vinovăţie, deoarece aş fi putut evita multe greşeli, dacă aş fi avut mai multă răbdare şi dacă aş fi fost mai puţin orgolioasă.

    Cei care mi-au citit cărţile scrise împreună cu Irina I. Medve-deva ştiu că noi acordăm o mare importanţă educării copiilor pe baza tradiţiilor naţional-culturale. Am ajuns la această concluzie treptat, mai degrabă în ordine inversă. Părerea noastră referitor la educarea copiilor era la început destul de liberală. Mai apoi, observând instabilitatea psihicului copiilor atunci când părinlţii se înarmează cu principii străine culturii noastre, am analilzat şi am cântărit mai mult lucrurile. Acum avem convingerea fermă că educarea unui copil sănătos şi armonios dezvoltat este imposibilă dacă nu ne bazăm pe tradiţia etică a poporului nosltru. Pe scurt, explicaţia este următoarea: psihicul omului are mai multe straturi. Aici se încadrează şi stratul numit actualmente în psihologie „subconştient colectiv".

    Altfel spus, acesta presupune memoria strămoşilor, care trăieşte în fiecare om din momentul naşterii. Şi, în mare, tocmai datorită subconştientului colectiv, în orice ţară apare atmosfera culturală specifică, irepetabilă şi inldependentă de gusturile noastre sau de pasiunile politice. A inltroduce o schimbare în acest sens este foarte dificil, fapt confirlmat de nenumărate ori de istoria noastră.

    De exemplu, după revoluţia din anul 1917 s-a depus un efort imens pentru educarea copiilor în spirit ateist. Sub ochii lor se dărâmau biserici, se pângăreau obiectele sfinte, credinţa şi traldiţiile religioase erau luate în râs. însă când a început al Doilea Război Mondial, Stalin, în memorabilul său discurs către popor, chemând la luptă împotriva ocupanţilor fascişti, n-a făcut deloc apel la noile metode. El a ales cu totul alte cuvinte, adresându-se compatrioţilor săi aşa cum n-a făcut-o niciodată un conducător sovietic şi cum, în principiu, nici nu avea dreptul să se adreseze. De ce? Fiindcă Stalin i-a numit „fraţi şi surori" adresare obiş nuită doar printre „duşmanii poporului", cum erau consideraţi creştinii ortodocşi. După rapiditatea cu care poporul a răspuns acestei chemări, a devenit limpede că în interiorul său a răbufnit memoria genetică. Formularea a avut efect chiar şi asupra celor care nu călcaseră niciodată pragul bisericii, întrucât crescuseră în atmosfera ateismului.

    Astfel, referindu-ne la educarea copiilor, trebuie să menţiolnăm următoarele: atunci când părinţii se înarmează cu metolde noi, netradiţionale, micuţul se simte constrâns. Tata şi mama devin pentru el oamenii cu cea mai mare autoritate din lume. Micuţul îi imită, considerând cuvântul lor drept adevăr absolut. Insă, din alt punct de vedere, în mintea lui este vie şi memoria strămoşilor. Şi, în cazul în care părinţii se îndepărtează de tradilţii, aceasta îi va sugera copilului că părinţii n-au dreptate. Toată moştenirea culturală pe care el va începe să o cunoască, asculltând poezii, muzică, va fi de asemenea în contradicţie cu direcltivele părinţilor. Mai mult, şi cei din jur vor începe să-l respingă. Căci oamenii în marea lor masă sunt conservatori şi nu se grălbesc atât de tare să adopte o nouă modă. Comportamentul său va fi considerat drept unul ce se abate de la normal, drept neau-tentic, şi copilul se va simţi un ciudat.

    Ce-l aşteaptă în viitor? Copilul nu este în stare să respingă autoritatea părinţilor (dacă ar face-o, ar fi mult mai cumplit!). Nu poate nici să estompeze semnalele de alarmă ce vin din lulmea înconjurătoare şi din subconştient. Situaţia în care se află îl aruncă pradă neliniştii, care apoi se transformă în haos. Iar haolsul lăuntric poate duce la o gravă depresie.

    Dacă vi se pare că exagerez, nu ezitaţi să urmăriţi comportalmentul alienaţilor mintal, al căror număr, din păcate, a crescut considerabil în ultimii ani. Cu cât este mai gravă starea bolnalvului, cu atât este mai vizibilă diferenţa dintre comportamentul său şi cel al unui om normal. într-o altă ambianţă culturală, în
    care oamenii au o cu totul altă părere despre cele ce sunt permilse şi cele nepermise, această diferenţă s-ar putea să nu fie atât de evidentă.

    In cultura noastră este ceva obişnuit ca în relaţia dintre copiii si adulţii care nu fac parte din familie să se respecte o anumită barieră: de foarte timpuriu ne obişnuim copiii să se adreseze cu „dumneavoastră", deprinzându-i cu o atitudine plină de respect faţă de cei mai mari şi îi învăţăm că nu se cade ca un copil să înltrerupă un adult şi, cu atât mai puţin, să-l contrazică. De aceea, dacă un copil de 6-7 ani se comportă, aşa cum se spune acum, „fără complexe", dacă nu există o anumită barieră în comunicalrea cu cei maturi, dacă începe să se comporte cu aceştia de parcă ar fi din „gaşca" sa şi se apucă imediat să înşire toate intimităţile familiei sale, ba îşi permite să le mai şi vorbească obraznic sau să folosească anumite replici răutăcioase la adresa noii cunoştinlţe („Ce prostii îndruga?" „Eu nu răspund la întrebări prosteşti", „Ce?... Nu-mi place nimic, lăsaţi-mă în pace"), psihologul sau psihiatrul are destule motive pentru a-şi pune anumite semne de întrebare, deoarece un astfel de comportament nu este adecvat.

    Transferaţi însă copilul într-un mediu în care din copilărie îi sunt permise „atitudinea degajată", „naturaleţea emoţiilor", în care obrăznicia este considerată drept o manifestare a libertăţii lăuntrice, şi el va părea acolo mult mai normal. (Desigur, chiar şi acolo, în cele din urmă va fi necesară intervenţia oamenilor legii sau transferul într-un centru psihiatric. Cum se întâmplă, de pilldă, în SUA sau în Franţa, unde elevii „degajaţi" îşi pot permite să bată învăţătorul sau profesorul, ba chiar să folosească arme de foc împotriva colegilor de clasă.)

    O mare importanţă o acordăm jocului copilăresc. Ceea ce multor adulţi, în special taţilor, le pare doar o distracţie, constiltuie de fapt un puternic instrument de influenţare a copilului. Jocul reprezintă mediul lui, lumea lui, limba lui. Prin joc copiii asimilează mult mai rapid diverse cunoştinţe, modele de comlportament, metode ce-i ajută să iasă cu succes din situaţii comlplicate. De aceea, în cartea mea vă recomand foarte multe jocuri. Veţi găsi în ea şi multe sfaturi practice, referitoare la diverse prolbleme care-i preocupă pe părinţi: începând cu lupta împotriva obrăzniciei sau a mofturilor copilului, până la alegerea unui caldou „corect" sau deprinderea copilului cu lectura.

    Cel mai mult însă aş fi vrut, dragi părinţi, să vă provoc la melditaţie. Fiindcă este imposibil să poţi oferi sfaturi pentru toate situaţiile care ar putea să apară în viaţă. Ba chiar, uneori, este imlposibil să aplici un anumit sfat în practică fără a-l vedea în amlploarea lui şi fără a pătrunde în esenţa problemei.

    Desigur, această carte va fi de un real folos tinerilor - viitori taţi şi mame. Totuşi sper că şi părinţii cu experienţă vor putea descoperi în ea lucruri interesante.

  • Ioana Paraschiv 30-08-2014
    5 din 5 stele
    Un indrumar pentru educarea copiilor intre 4 si 14 ani

    Cartea de fata, "Probleme si dificultati in educarea copiilor", reprezinta un indrumar pentru parinti ce ne ajuta sa facem fata situatiilor dificile, provocarilor de tot felul.
    Cartea Tatianei Sisova a aparut in urma experientei de psiholog si parinte a trei copii, si trateaza teme ca: relatiile familiale, gradinita si scoala, integrarea copiilor in mediul social, problemele de comportament si comunicare, frica de singuratate, frica de intuneric, cosmarurile nocturne, petrecerea timpului liber, neascultarea, hiperactivitatea, inhibitia, miturile si realitatile educatiei sexuale.

  • Stratan Andreea 03-04-2014
    5 din 5 stele
    Indrumar pentru parinti

    Cartea de fata prezinta detaliat Probleme si dificultati in educarea copiilor si arata cum sa tinem seama de necesitatile copiilor si sa ne adaptam caracterului lor.

  • Luminita Neagoe 09-03-2014
    5 din 5 stele
    Invata meseria de parinte

    Carte Probleme si dificultati in educarea copiilor e un adevarat manual pentru cine isi doreste sa fie parinte. Contine o multime de metode care ne ajuta in problemele de comunicare – relationare cu propriul copil.

Afiseaza 7 din 7 recenzii ale clientilor