Omilii pentru Postul Mare
Omilii pentru Postul Mare ale Sfintilor Anastasie Sinaitul, Chiril al Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Grigorie al Nyssei.
Descriere
Omilii pentru Postul Mare
Pentru rastimpul de infranare si nevointa al Paresimilor, nimic nu-l intareste mai mult pe postitor si nu ii usureaza mai tare sarcina decat cuvintele sfintilor. In aceasta carte mica, dar bogata in invataturi de mare frumusete si adancime, patru dintre cei mai mari indrumatori ai Ortodoxiei ne arata cum sa ne curatim sufletul pentru a ne impartasi cu vrednicie, incat postirea noastra sa aiba deplina roada, si, lucru de o insemnatate deosebita in aceste vremuri zbuciumate, sa dobandim impacarea cu noi insine si cu ceilalti. „Fericit omul care staruie in rugaciuni si rabda in postiri si se bucura in privegheri... ridicandu-si ochiul la cer, spre Domnul, cugetand la Cel ce sade pe tronul slavei si cerceteaza inimile si strabate rarunchii! Caci unul ca acesta se bucura de bunatatile cele vesnice si se face fiu si frate si prieten si mostenitor al lui Dumnezeu. Fata acestuia va straluci ca soarele in Ziua Judecatii, si el va mosteni Imparatia cerurilor.” (Sfantul Chiril al Alexandriei)
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731363387
- An aparitie: 01 Ianuarie 2013
- Numar pagini: 139
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Postul Mare - şi, în general, perioada Triodu-lui - este marcat de o intensificare a vieţii duhovniceşti a creştinilor dreptslavitori. Lucrul acesta se poate vedea în toate aspectele vieţii bisericeşti: hrană, slujbe, rugăciuni particulare etc. Slujbele, de pildă, sunt mai lungi decât în celelalte perioade ale anului liturgic şi au un pronunţat caracter penitenţial şi ascetic. Totuşi ele sunt profund hristologice, căci asceza nu este scop în sine, ci cale care duce către Hristos.
Un aspect mai puţin accentuat şi vehiculat astăzi în această perioadă liturgică îl constituie citirile. Vechile Tipicoane indică limpede că aproape la fiecare slujbă se fac citiri din Sfinţii Părinţi în cadru liturgic. Aceste citiri aveau un rol catehetic. In vechime, după citirile scripturistice episcopul ţinea un cuvânt de lămurire, în special catehumenilor, dar şi credincioşilor. Aceştia din urmă erau chemaţi să-şi retrăiască duhovniceşte Botezul, să şi-l asume mai adânc. Cu vremea, aceste cateheze au fost înlocuite cu scrieri patristice care exprimau foarte bine şi cât mai pe înţeles etosul Bisericii. In zilele obişnuite se citeau scrieri ascetice, precum: Scara, Lavsaiconul, Patericul, Catehezele Sfântului Teodor Studitul, Cuvintele Sfântului Efrem Şirul etc, pe când în sâmbete şi duminici ori la anumite comemorări se citeau omilii în legătură cu acel eveniment sau praznic.
Dintre multele caracteristici relevante pentru Postul Mare ne-am oprit asupra a trei: pocăinţa ascetică, tânjirea după Sfânta împărtăşanie şi o anumită intensificare a pomenirilor celor adormiţi.
In ce priveşte pocăinţa, unul din psalmii adesea utilizaţi de Biserică în acest scop este Psalmul 6, intrat, de altfel, în slujba Pavecerniţei Mari, specifică perioadei Postului Mare. Am ales câteva comentarii patristice la acest psalm, cel al Sfântului Anastasie Sinaitul citindu-se în cadru liturgic în perioada Postului. De asemenea, din ciclul vechilor lecţiuni liturgice fac parte şi celelalte cuvântări ale Sfântului Anastasie Sinaitul prezente în acest volum. Tocmai de aceea le-am ales ca punct de pornire pentru celelalte două aspecte menţionate. Am adăugat însă şi alte omilii pe aceeaşi temă, care sunt în acord cu atmosfera Postului Mare.
Omiliile au fost traduse independent una de alta de-a lungul mai multor ani, reţinându-ne atenţia fie pentru frumuseţea şi adâncimea lor, fie pentru lămuririle date în rezolvarea diferitelor probleme apărute în anumite împrejurări. Ne-am gândit că ele pot fi oferite ca un mic buchet care să împrospăteze şi să revigoreze cu mireasma lor pe toţi cei aflaţi pe calea nevoinţei prepascale. Traducătorul