Traducere, postfaţă, note şi repere bibliografice de Gabriela Lungu

Ediția a II-a, revizuită

Traducere distinsă cu Premiul Internațional „Diego Valeri” (2010)

Prefaţă de Irina Petraş

Pe copertă: prelucrare după Giacomo Pacchiarotti, O tânără scriind într-o carte de imne, ulei pe lemn, cca. 1500


Câte ore a petrecut în bibliotecă, învăţând să scoată aur din pietre, cernând şi curăţind zile întregi, scăl­dându‑şi ochii în apele tulburi ale literaturii... Ce‑a câştigat? Câteva boabe de ştiinţă grosolană şi buboasă. De la o carte la alta, de la o pagină la alta. Sute de poveşti de iubire, de veselie, de disperare, de moarte, de plăceri, de omoruri, de întâlniri, de despărţiri. Iar ea, mereu acolo, aşezată pe fotoliul cu mileul brodat şi tocit sub cap. (Dacia Maraini)

* * *

În cazul Daciei Maraini, s‑a vorbit repetat și la superlativ despre scriitura magnifică, despre profunda meditație asupra condiției feminine, dar și asupra condiției umane în general. Feminismul ei e unul de adâncime, de substanță și de analiză. Privește lumea prin ochii unor femei nesupuse, răzvrătite, curajoase, care se simt/se știu egale și care reușesc să se impună, în cele din urmă, ca atare. Nu se supun fără crâcnire regulilor din afară, falocrate și obtuze, fie acestea și milenare. Dar meditația și discursul prozatoarei nu vizează exclusiv femeia. O interesează toți cei care nu au dreptul la cuvânt și vorbește în numele acestor dezmoșteniți și amuțiți ai sorții. (Irina Petraș)

* * *

Lunga viaţă a Mariannei Ucrìa este, evident, şi o metaforă a condiţiei feminine, nu numai în societatea închistată şi coruptă a Siciliei secolului al XVIII‑lea, dar şi în cea a tuturor timpurilor. Redusă la condiţia de obiect, trăind într‑o realitate creată de cele mai multe ori pentru ea de bărbat, femeia n‑a avut „voce” secole întregi. Iată de ce Marianna, mai mult decât oricare altă eroină marainiană, apare drept prototipul femeii care se ridică deasupra propriului destin, câştigându‑şi, prin inteligenţă şi printr‑o extraordinară poftă de a înţelege lumea, dreptul de a nu mai fi mută. (Gabriela Lungu)

* * *

DACIA MARAINI este cu siguranță cea mai cunoscută și una dintre cele mai apreciate scriitoare italiene. Personalitate literară poliedrică, a scris de-a lungul anilor romane, precum și volume de poezii, eseuri, teatru, interviuri și a participat activ la viața culturală și socială a Italiei. A primit numeroase premii. Cărțile sale au fost traduse în multe limbi, iar piesele de teatru, jucate pe scene din lumea întreagă. În anul 2014 a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură. Lunga viață a Mariannei Ucrìa este fără îndoială cel mai bun roman al său. O metaforă a condiției feminine și o pledoarie pentru scris și lectură. O carte în care cuvintele devin personaje și în care protagonista își găsește cu ajutorul lor libertatea de a-și decide destinul.

* * *

GABRIELA LUNGU, doctor în Filologie al Universității Babeș-Bolyai, a început să traducă în urmă cu mai bine de 30 de ani, dintr-un dor de limba română. A tradus până acum peste 40 de volume ale unor scriitori importanți ai literaturii italiene ca Giacomo Leopardi, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Alberto Moravia, Pier Paolo Pasolini, dar și volume de poezie și de teatru din limba română în italiană. Pentru traducerea volumului de față a primit în Italia Premiul Internațional „Diego Valeri”. Alte traduceri ale sale au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Uniunea Latină și Festivalul Internațional de Carte Transilvania.