Stefan Zara 28-03-2016

Niciun cleric (duhovnic) nu poate dezlega la Spovedanie pe cel legat de altul, decât numai dacă cel ce l-a legat a murit sau l-a legat pe nedrept şi este dezlegat de episcopul său. Altă învăţătură a Bisericii zice - asa „Caută să găseşti un duhovnic bun, duhovnicesc, să fie învăţat şi iscusit în fapte, să cunoască bine rănile sufleteşti ca să ştie să dea o doctorie cu pricepere", precum ar fi făcut când ar fi avut o rană trupească. Căci s-au văzut mulţi în ziua de azi care, necunoscând boala, au omorât duhovniceşte pe mulţi din cei bolnavi, precum zice şi Hristos, „când un orb povăţuieşte pe alt orb, amândoi cad în groapă".

Când vei găsi un duhovnic bun, să nu te mai duci la altul, căci dacă neguţătoreşti mărturisirea, nu te poţi folosi. Dacă te-ai mărturisit la un duhovnic de mai multe ori şi, din pricină că ai căzut în aceleaşi păcate, te ruşinezi de el şi te duci la altul, ca să te ruşinezi mai puţin şi să primeşti canon mai uşor, aceştia „mai rău mânie pe Dumnezeu". Unii creştini obişnuiesc să caute duhovnici foarte îngăduitori, care iartă fără canon şi chiar le dau şi Sfânta împărtăşanie. Unii ca aceştia se pierd pe sine şi se fac pierzare şi pentru altii, dar „vremea judecăţii (osândei) lor este în veac", zice Sfânta Scriptură.

Alţii uneltesc vicleşugul mai cu măiestrie, căci se la un duhovnic şi spun unele păcate, apoi se duc la altul şi spun alte păcate, talcuindu-le în aşa fel, încât sa le înfăţişeze fără adevărata lor vină. Alţii spun repede păcatele lor, ca duhovnicul să nu le bage în seamă, nici să cerceteze cu de-amănuntul pricinile şi urmările acelor păcate şi, astfel, să poată fi tămăduiţi.

Alţii, ceea ce este şi mai rău, nu voiesc să le mărturisească pe toate, ci ascund pe cele mai mari. Toate aceste uneltiri ale diavolului caută pe orice cale să ducă la pierzare sufletele oamenilor slabi în credinţă.

Duhovnicul nu este decât un martor înaintea Iui Dumnezeu şi un organ prin care Duhul Sfânt lucrează Taina iertării păcatelor. Duhovnicul tâlcuieşte şi aplică legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului omenesc. „Dacă duhovnicul constată pe cineva că nu este sincer, are datoria să-l respingă de la Spovedanie". Dacă nu ar face aşa, ar însemna că duhovnicul nu slujeşte pe Dumnezeu cu credinţă, cu inimă curată şi devotată.

Pocăinţa este una din cele şapte Taine pe care o lucrează Duhul Sfânt în chip nevăzut, prin slujba văzută a duhovnicului. Când te spovedeşti, nu cumva să-ţi pleci urechea la glasul diavolului, care îţi şopteşte în minte, zicând: „Oare ce va zice duhovnicul când va auzi astfel de păcate?" Uneori diavolul îi şopteşte credinciosului, prin oamenii cei răi şi bârfitori, cum că duhovnicul ar spune altora păcatele de la Spovedanie. La aceasta să-şi aducă aminte fiecare de bogatul ce şi-a mărturisit păcatele sale în mijlocul Bisericii cu glas tare, înaintea tuturor celor de faţă şi în timp ce şi le mărturisea, îngerul Domnului îi stergea păcatele lui cele mărturisite în faţa tuturor, cum spune Sfântul Ioan Scărarul în Cuvântul 4 din Filocalia, vol. DC. Să se ştie şi aceasta, că duhovnicul nu poate dezlega pe cel ce nu-l dezleagă Dumnezeu si nici nu poate lega pe cel ce nu s-a legat pe sine prin călcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Aşadar, în cele spuse până aici este clar că nici duhovnicul, afară de pricinile arătate mai sus, nu se poate schimba, nici canonul dat de un duhovnic nu-l poate dezlega altul, cât timp duhovnicul lui trăieşte. Iar dacă cineva se sminteşte de vreo slăbiciune a duhovnicului său şi nu mai are evlavie la el, atunci, dacă are motiv bine întemeiat, se poate duce la alt duhovnic, însă numai cu binecuvântarea duhovnicului dintâi. La noul duhovnic este dator să facă o Spovedanie generală din copilărie, ca acela să-l poată cu-noaşte bine şi astfel să-i rânduiască un canon potrivit, spre îndreptarea lui.