Intoarcerea lui Vintila Horia

de Marilena Rotaru

Fii primul care adauga o recenzie!

26,00Lei

In stoc

Descriere

Intoarcerea lui Vintila Horia

Comunismul a murit în Europa de Est, dar stă încă în picioare, pe fragile, dar vizibile picioare, în cea occidentală. Constatările, dar şi atacurile împotriva mea sunt deci încă valabile. Tehnica folosită pentru a fi eliminat în 1960 din literatură poate fi utilă încă celor care urmăresc, ca şi atunci, acelaşi scop: distrugerea legăturii dintre om şi Creator, deci distrugerea omului.

Deşi drepturile omului sunt pe toate buzele, nimeni nu ţine seamă nici de drepturile popoarelor, nici de omul ca fiinţă teologală, cum îl numeşte N. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Atât lupta mea, cât şi opera mea rămân încă ţinte mortale pentru cei ce, în cadrul celei mai teribile degradări a omului, lasă asupra noastră riscul de a pieri şi asupra lor riscul de a distruge.

Vintilă Horia
Villalba, 3 August 1991

Ultimul cadru al filmului a fost montat, s-au pus genericele, muzica… Momentul care de obicei mă eliberează şi mă bucură este înlocuit de o cu totul altă stare. Am terminat şi mi-e teamă. Mi-e teamă că am terminat. Timp de opt ani am căutat secvenţe de viaţă, de biografie literară, documente, sentimente şi emoţii care au alcătuit omul şi scriitorul Vintilă Horia. M-a condus prin viaţa lui, prin oraşele exilului său, prin ţările bucuriilor şi durerilor lui. Am visat împreună cu el întoarcerea în România şi, într-o clipă, tulburată de intensitatea şi profunzimea frământărilor lui sufleteşti, fără să ştiu ce fac, i-am promis-o. M-am trezit asumându-mi o putere pe care n-o aveam şi pe care nici o altă instanţă nu şi-a asumat-o.
Marilena Rotaru

…Găsisem un drum pe care-l căutasem, fără să-l găsesc, toată viaţa. Celelalte forme nedefinite care mă înconjurau înaintau împreună cu mine… Deodată o umbră se profila în depărtare, în fiinţa mea… Era ca şi cum cineva se găsea deasupra şi umbra corpului său, proiectată de soare sau de lumina acestui spaţiu necunoscut, se cufunda în unde păstrându-şi conturul… Această lumină concentrată îşi făurea sie însăşi trupul. Îmi spuneam: „Iată-mă. Iată-mă în sfârşit. Am ajuns la capătul lungii mele călătorii…Barca mea a atins ţărmul.
Vintilă Horia