Femeia si problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox - Carti.Crestinortodox.ro

Femeia si problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
9,00Lei
In stoc

Dragostea este percepţia religioasă, evlavioasă a fiinţei concrete; vederea în aceasta a unui principiu dumnezeiesc. Orice dragoste autentică, ­indiferent de felul în care o sesizează mintal cel împricinat, este, în esenţă, un sentiment religios. 

Descriere

Femeia si problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox

Dragostea erotică, cu toată forţa ei şi importanţa ce i se dă în viaţa omului, este, în cel mai bun caz, doar o formă incipientă a iubirii autentice, în sensul descris mai sus sau, am putea spune, o floare binemirositoare, foarte delicată, care înfloreşte pe tulpina dragostei, însă nu este rădăcina acesteia... Căsătoria autentică este calea trans­formării religioase a acestei iubiri erotice şi se poate spune că tocmai în cadrul acestui proces tainic al transformării constă „taina căsătoriei”. Multe familii contemporane, care trăiesc aşa cum vor, refuzând ajutorul lui Dumnezeu, binecuvântarea Domnului, au o mulţime de probleme psihologice şi morale, dar şi multă instabilitate....

Familia nu poate construi relaţii bune fără Dumnezeu! Doar mergând în întâmpinarea lui Dumnezeu, iubindu‑se unii pe alţii prin dragostea pentru Creator, membrii familiei pot atinge fericirea autentică şi deplinătatea vieţii. Acest lucru este demonstrat de viaţă şi confirmat de istorie. Prin credinţă, pocăinţă, rugăciuni comune, educaţia creştină a co­piilor şi dragostea reciprocă, soţii tind către sopul principal: Împărăţia lui Dumnezeu. (V. Frankl)

Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti si Adrian Tanasescu-Vlas
Editia a treia

CUPRINS - Femeia si problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox

RASPUNSURI LA SCRISORI
Pocainta
Paradoxurile concubinajului
Despre relatiile dintre soti
Cariera
Fa binele
Criza varstei mijlocii
Varsta deosebita a femeii
Cum sa ne intarim familia?
Singuratatea in casnicie
Ganduri despre dragoste

DIN PRACTICA PSIHOTERAPEUTULUI ORTODOX
Pierderea
Puterea rugaciunii mamei
Fiica si mama
„Cand avem ceva nu pastram, si pe urma plangem dupa ce pierdem"
Formula fericirii familiale
Kilogramele in plus
Prin credinta traieste omul

DESPRE COPII
Copiii intre frica si ispita
Jucaria si functiile acesteia
Teleeducatii
Problemele micilor genii
Dumnezeu este acolo unde e dragoste

CU NUMELE LUI DUMNEZEU -TOTUL PENTRU OAMENI
Despre jertfelnicia si milostivirea feminina
Parintele Daniil este cu noi intotdeauna
Oul zgarceniei (povestire)
In loc de concluzii

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731362748
  • An aparitie: 01 Ianuarie 2011
  • Numar pagini: 160
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 11 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza 1 recenzie
Distribuirea evaluarilor
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor
  • Camelia Tudorache 01-10-2014
    5 din 5 stele
    Pierderea - articol din cartea Femeia si problemele ei

    A venit la mine, odată, la consultaţie, o tânără. Frumoasă, plină de forţă vitală şi energie, dar pentru care viaţa s-a terminat odată ai moartea soţului. Femeia a rămas singură, împreună cu un fiu de patru ani. Sigur că starea ei era grea, apăsată. Ea nu vedea nici o ieşire din acea situaţie. Copilul, de asemenea, suferea, văzându-şi mama tot timpul plângând.

    Din cele povestite, era clar că ea îl iubise şi îl iubea, în continuare, pe soţ. Se mustra pe sine că nu a făcut tot ce ar fi putut face pentru acesta. Sigur că, într-o astfel de stare, ea nici nu se putea gândi la o altă căsnicie. Insă mie, ca medic, mi-a fost clar că pacienta vorbea astfel, aflându-se în stare de necaz. Cel mai probabil, în adâncul sufletului ei, ea dorea să fie iubită. Am început convorbirea amintindu-ne, unul altuia, că în faţa lui Dumnezeu nu există moarte. Aceasta este cel mai important. Sufletul nostru ştie acest lucru şi de aceea nu este de acord cu moartea omului apropiat. Pe lângă acestea, soţia fidelă poate veni în ajutorul soţului adormit. Fiindcă el acum are nevoie de rugăciune şi acum se poate face pentru el ceea ce se părea nerealizat la timpul potrivit. Acum este timpul pentru pomelnicele la biserică, parastase, lumânări şi oferirea milosteniei. Doar în acest fel îl putem ajuta, cu adevărat, pe cel adormit.

    Mai departe, am discutat despre dureroasa, dar importanta problemă a unei noi căsnicii. Am înţeles că, în adâncul sufletului, ea nu este sinceră cu sine însăşi spunând: „Nu mă voi mai mărita!" Dar ştim cu toţii cum se spune: „Niciodată să nu spui niciodată." Nu poţi privi această problemă atât de categoric. I-am propus o altă formulă. Ne-am înţeles că ea se va gândi în felul următor: „Pentru toate este voia sfântă a lui Dumnezeu." Dacă va da Domnul ca ea să întâlnească un om bun, înseamnă că aceasta este voia Domnului şi întâlnirea va putea fi primită cu mulţumire. Iar dacă nu se va întâmpla acest lucru, înseamnă că şi aceasta va fi tot voia Domnului. Această formulare îl ajută pe om să se elibereze de catalogările categorice şi face ca situaţia să devină mai uşoară, din punct de vedere psihologic.

    După aceea, am vorbit despre fiul ei. I-am propus să privească atent băieţelul de patru ani, care se simte acum înlăturat din viaţă. El a rămas singur: tata nu mai este, iar cu acest doliu permanent, nici mama nu mai este ceea ce a fost. I-am spus ca, începând cu ziua următoare, să se trezească şi să-şi şteargă lacrimile, să se închine şi să schimbe ceva în viaţa ei. Se poate începe chiar şi cu coafura, cu cumpărarea unei noi bluze sau cu mutarea mobilei în cameră. Cineva s-ar putea întreba ce ar putea schimba coafura sau bluza? In mare, nimic, dar aceste mici semne pot fi un punct de plecare în privinţa unui nou început în viaţă. Ea are un copil şi acela nu trebuie să vadă în fiecare zi ochii trişti şi plânşi, chiar dacă frumoşi, ai mamei sale. Acest lucru este foarte important.

    In al patrulea rând, am sfătuit-o să se ocupe de sine însăşi. Dau uneori exemplul copiilor care mănâncă gris. Aceştia nu încep cu centrul farfuriei, ci cu marginea, cu periferia. La fel se rezolvă şi situaţiile complicate: treptat. I-am recomandat să se ocupe de gimnastică, să se plimbe mai des, să facă duşuri reci, să bea un complex de vitamine şi sucuri stoarse în casă. Aceste recomandări ar trebui să creeze o „schiţă fiziologică", care să ajute la trecerea peste această încercare grea.

    Şi, în fine, în cadrul ultimei etape a conversaţiei, i-am prescris preparate medicamentoase, care îi vor uşura pentru un timp suferinţa. Dar acest timp trebuie folosit la schimbarea vieţii. Medicamentele o vor susţine în decursul unei luni, dar ea trebuie să hotărască atunci ce va schimba în propria viaţă.

    Cu aceasta întâlnirea noastră s-a încheiat. Indrăznesc să sper că, măcar peste un timp oarecare, tânăra va analiza cele discutate cu mine şi că viaţa ei se va schimba în mai bine.

    Ioana Besedina
    dr. Dmitri Avdeev

Afiseaza 1 din 1 recenzii ale clientilor