Everghetinos vol. 3 - editie bilingva - Carti.Crestinortodox.ro

Everghetinos vol. 3 - editie bilingva

Fii primul care adauga o recenzie!
57,00Lei
In stoc

Everghetinos-ul este o lucrare in care s-a pus muta dragoste. Fara indoiala dragoste pentru cartea insasi, care rezuma ca putine altele cugetul Parintilor Bisericii drept-credincioase.

Descriere

Everghetinos vol. 3 - editie bilingva

Everghetinos, vol. 3, editie bilingva 2016 - Sfanta Mare Manastire Vatoped
Muntele Athos
Volumul 3. Cartea a II-a (Temele 1-25)

Viata Parintilor de altadata si cuvintele pe care le-au lasat ca mostenire ucenicilor constituie hrana esentiala cu care crestinul dobandeste putere pentru a ramane in Hristos, prin Euharistie, a-L interioriza, prin rugaciune, si a-L urma, prin starea de jertfa.

Culegerea duhovniceasca Everghetinos se inscrie in acest demers al Bisericii de a oferi painea cea spre fiinta si apa cea vie celui aflat pe cale. Cel de-al treilea volum din colectie ofera crestinului gand bun legat de slujiri, de sfintele slujbe, de rugaciune, de post, de priveghere, fara de care nu poate exista viata duhovniceasca reala. Smerita cugetare aratata indeosebi in intelegerea izvorului nesecat de putere pe care il primeste omul prin acceptarea

si chiar cautarea necinstirii, a ocarii si a desconsiderarii din partea lumii constitutie, de asemenea, preocuparea Parintilor prezenti prin cuvintele lor in acest volum.

Chiar daca logica acestei lumi nu poate primi o asemenea abordare, faptul ca mai sunt oameni care cred in inaltimea gandului smerit, in bogatia saraciei, in slava care izvoraste din necinstire si ocara arata ca mai exista elemente de echilibru in lume, ca nedejdea nu ne-a parasit.
- din Cuvantul inainte, al IPS Teofan, Mitropolitul Modovei si Bucovinei

E V E R G H E T I N O S Adunare a cuvintelor si invataturilor celor de Dumnezeu graite, ale purtatorilor de Dumnezeu Parinti, culeasa din toata scriptura cea de Dumnezeu insuflata Volumul 3 Cartea a II-a

(Temele 1 - 25) EDITIE BILINGVA cu un text stabilit pe baza traditiei manuscrise Sfanta Mare Manastire Vatoped - Muntele Athos - 2016

TEMA 2 - Cum ca prin fire dispretul pricinuieste smerenie, iar cinstirea mandrie; de aceea cei smeriti la cuget se bucura cand sunt dispretuiti, iar cand sunt cinstiti se intristeaza 1. A lui Grigorie Dialogul Un anume Constantin, barbat preacucernic ce locuia in apropierea cetatii Ancona, slujea in biserica intaiului mucenic Stefan. Odata, lipsindu-i untdelemnul si neavand cu ce sa pregateasca candelele, le-a umplut cu apa, le-a pus fitil dupa obicei si, aducand foc, le-a aprins; iar apa a ars in candele ca untdelemnul. Asculta deci si ce smerenie avea un astfel de barbat. Pentru ca vestea i se dusese pana departe, din pricina minunilor pe care le lucra prin el Dumnezeu, si multi, din tot felul de locuri, alergau sa il vada, veni odata si un plugar din straini, ca sa-l intalneasca.

S-a intamplat atunci ca sfantul sa fie suit pe scaunelul de lemn, pregatind candelele; si era mic tare la stat, cu trupul uscat si urat la infatisare. Cum plugarul cauta staruitor sa i se spuna cine este preacucernicul barbat Constantin, cei de fata i-l aratara. Iar el, ca si cum ar cantari virtutea din aratarea trupeasca, vazandu-l pe acesta asa scund si uscat, se gandea in sine ca nu-i cel despre care auzise ca e mare. Cand insa afla de la multi ca el si nu altul e cu adevarat cucernicul Constantin, scarbindu-se de chipul si de infatisarea trupului, zise batjocoritor: "Ma asteptam sa vad om, dar asta nu are nimic omenesc".

Auzind aceasta, omul lui Dumnezeu lasa candelele si alerga sa il imbratiseze pe plugar. Il stranse in brate si incepu sa il sarute cu drag, marturisindu-i multa sa recunostinta, fiindca judeca asa despre dansul. Ii spunea: "Numai tu ai avut ochii deschisi sa ma vezi". fragment - p.75 |

TEMA 2 - Dispretul pricinuieste smerenie, iar cinstirea mandrie 9. A lui Avva Isaac Rabda cu voie buna dispretul si injosirea, ca sa ai indrazneala la Dumnezeu. Omul care rabda orice cuvant aspru intru cunostinta, fara sa fi gresit mai inainte celui care i-l graieste, isi pune chiar atunci pe capul sau cununa de spini; dar fericit este ca, la vremea pe care nu o stie, va fi incununat in chip nestricacios.

Desavarsirea smrereniei este sa duci cu bucurie dispretul si orice invinuire mincinoasa. Caci cel ce cugeta cu adevarat smerit nu se tulbura cand e nedreptatit, nici nu se apara pentru lucrul in care a fost nedreptatit, ci primeste defaimarea ca pe un adevar si nu se ingrijeste sa ii induplece pe oameni ca a fost defaimat, ci cere iertare. Unii si-au atras de bunavoie asupra-le numele desfranarii, fara sa fie asa.

Altii au rabdat sa li se spuna preacurvari, departe fiind de aceasta; prin lacrimile lor se impovarau cu rodul pacatului pe care nu-l lucrasera si cereau iertare plangand celor ce ii nedreptatisera si ii defaimaserapentru pacatul pe care nu-l facusera, avand sufletul incununat de toata curatenia si neintinarea. Altii, ca sa nu fie slaviti pentru buna asezare tainuita in ei, se aratau oamenilor nebuni, fiind dresi cu sarea dumnezeiasca si neclintiti intru linistea launtrica; asa incat, pentru desavarsirea lor covarsitoare, sfintii ingeri le vesteau ispravile. Tu socotesti ca ai smerenie, dar nu induri nici macar o mica invinuire. Daca vrei sa stii daca esti smerit incearca-te in cele spuse. fragment - p.237

TEMA 14 - Trebuie ca nevoitorul sa nu slabeasca niciodata nevointa 7. A lui Avva Isaac Dupa cum din durerile nasterii se zamisleste rod care veseleste pe mama, tot asa din osteneala se naste in sufletul nevoitorului cunostinta tainelor lui Dumnezeu; insa celor nerusinati si iubitori de placeri, [li se naste] rod de rusine. Osteneala trupeasca fara curatia mintii e precum pantecele sterp si sanii intru toul uscati, caci nu se poate apropia de cunostinta lui Dumnezeu: istoveste trupul insa nu izbuteste nimic. Oricarei tihne ii urmeaza necaz si oricarui necaz pentru Dumnezeu ii urmeaza tihna. Frate, fa sa luceasca frumusetea sufletului tau intru lacrimi, postiri si celelalte rele-patimiri. Un mic necaz, care se face pentru Dumnezeu, e mai mare decat o lucrare insemnata, dar savarsita fara stramtorare; ca necazul de buna voie face sa rasara lamurire a dragostei adevarate, in vreme ce lucrarea odihnei se face din constiinta indestulata.

De aceea sfintii au fost incercati in necazuri si nu in tihna; ca lucrarea ce se face fara osteneala e dreptate a mirenilor, care fac milovistiviri din cele de dinafara si nu castiga launtric. Iar tu, ravnitorule la patimile lui Hristos, lupta-te intru tine insuti, ca sa fii invrednicit a gusta din slava Lui. Caci daca patimim impreuna cu El, impreuna ne si slavim. Daca trupul nu patimeste pentru Hristos, mintea nu se slaveste impreuna cu El. Vietuirea trupeasca cere desteptare a simturilor, iar vietuirea sufleteasca - adica lucrarea mintii - desteptare a inimii. Dupa cum in firea omeneasca sufletul e mai insemnat decat trupul, tot asa si lucrarea sufletului e mai mare decat lucrarea trupeasca. Si dupa cum la inceput plasmuirea trupului a fost inainte-mergatoare suflarii, adica zidirii sufletului, tot asa si lucrarile trupesti alearga inaintea lucrarii sufletului.

Specificaţii

  • Editor: Bizantina
  • ISBN: 9789607735942
  • An aparitie: 01 Mai 2016
  • Numar pagini: 379
  • Tip carte: Cartonată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 18 x 25 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 0 din 5 pe baza a 0 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
0
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie