Educarea copilului - Carti.Crestinortodox.ro

Educarea copilului

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
9,00Lei
In stoc

Cartea de fata, ca un rezultat al reunirii binecuvantate dintre experienta duhovnicilor ortodocsi si stiinta psihologica si pedagogica moderna, va ofera explicatii si raspunsuri privitoare la unele dintre problemele fundamentale ale educatiei. 

Descriere

Educarea copilului

Pedepsindu-l pe copil, straduiti-va sa va puneti intrebarea: „Ce vreau de fapt, sa imi vars nervii ori sa schimb comportamentul copilului?"
Copilul trebuie sa inteleaga intotdeauna pentru ce este pedepsit. Cerintele nu trebuie sa fie foarte multe, trebuie sa fie la nivelul puterilor copilului, sa fie foarte exacte si sa fie intotdeauna valabile. De exemplu, trebuie sa existe regula de fier: nu bati pe nimeni. Aceste cerinte trebuie sa fie sustinute de toti adultii din anturajul copi-lului, ca sa i se poata spune intotdeauna: „Uite, asta se cere de la toti copiii si de la toti oamenii mari, nu numai de la tine. Aceste lucruri se cer de la toti oamenii, in general." Cand adultii se poarta inconsecvent, copilul decide ca pedeapsa este un gest samavolnic al adultilor, care au uzurpat puterea deoarece sunt mai tari si isi pot permite ce vor.

Reactia trebuie sa fie intotdeauna orientata nu asupra persoanei, ci asupra faptei, fiindca atunci cand ii spuneti copilului nu: „Esti rau", ci: „Te porti rau" ii amintiti astfel ca nu este „facut tot din purtare rea", ca in personalitatea lui exista si alte insusiri, pe care in felul acesta le activati.
Foarte frecvent, copiii cu comportament pro-testatar se revolta si resping insusi faptul pedepsei. Aici este nevoie de multa forta morala, con-secventa si de lipsa agresivitatii din partea adultilor. Trebuie sa vorbiti cu fermitate, fara patos, fara tipete, asa incat copilul sa simta ca aveti dreptul sa-l pedepsiti. Daca veti tipa cu glas as-cutit, de cocos, isteric: „Ce inseamna asta!!! Ce ti-am spus eu!!!", nimeni nu o sa va asculte.

Pedeapsa trebuie sa fie pe masura vinovatiei, iar daca conflictul a fost aplanat este preferabil ca ea sa nu fie de durata. Ziua s-a incheiat? Gata, in ziua urmatoare trebuie sa uitam ce s-a intamplat si sa reactionam numai la ceea ce se petrece in prezent.
Pedeapsa buna este cea care-l ajuta pe copil sa creasca.

Victima"

Atunci cand un copil il sicaneaza mereu pe altul, scopul nostru este cel de a invata „victima" sa opuna rezistenta.
Dupa batai, dupa un conflict, primul lucru ce trebuie facut este sa-l linistim si sa-l consolam intrucatva pe copil, sa-i dam apa etc. Nu trebuie sa discutam nimic cu el in acel moment, caci va incepe sa povesteasca ce s-a intamplat, va retrai totul si va izbucni iar in plans.
Trebuie sa-i explicam de fiecare data copilului: „Tu intelegi ca scopul lui (al „agresorului") este sa te faca sa plangi? Fiindca atunci tu esti slab si el este puternic."
Urmatorul lucru pe care trebuie sa-l explicam partii vatamate: „Trebuie sa pricepi ca el nu este mai grozav si mai puternic decat tine." Trebuie sa-l imbarbatam pe copil, sa remarcam atunci cand el face fata cu succes situatiei. Nu trebuie sa-l condamnam si sa-l ponegrim pe cel care 1-a necajit; mai bine este sa explicam ca acela este mai slab, de vreme ce, in loc sa-si manifeste forta facand ceva pozitiv, ii chinuie pe altii.
Straduiti-va sa gasiti impreuna cu copilul un mod de a reactiona care sa excluda supararea si lacrimile (este imposibil de dat recoman-dari generale: este important sa luam in calcul imprejurarile concrete si caracterul copiilor implicati).

Agresorul"

Daca pentru dumneavoastra nu este importanta doar aparenta unui comportament bun, ci ca purtarea lui sa se schimbe din interior, dupa ce pedeapsa a trecut si micutul s-a linistit trebuie sa facem ceva cu agresivitatea lui. Trebuie sa-l invatam pe copil sa isi controleze comportamentul agresiv si sa obtina ceea ce vrea (daca este vorba de dorinte acceptabile) pe alte cai.
Este foarte important sa i se ofere copilului modele de comportament in situatii conflictuale: „Iata ce poti sa faci ca sa-ti- exprimi nemultumirea: nu trebuie sa tipi, dar poti sa spui linistit ce anume nu-ti place!"
Puteti sa-l obisnuiti pe copil cu autocontrolul invatandu-l sa-si asume raspunderea pentru ceea ce face: nu „mi se intampla asta", ci „eu fac' asta"; nu „m-au scos din sarite", ci „eu ma enervez, m-am suparat pe ei pentru ceea ce au facut". Explicati-i copilului, daca are deja mai mult de cinci ani: „Stii, nu trebuie sa te conduca ei! Ce, ai butoane pe care iti apasa si gata, te enervezi? Cine te controleaza: tu singur sau ei?" Daca copilul raspunde: „-Ei", trebuie spus-

Nu,.trebuie sa te controlezi doar tu si sa hotarasti daca te enervezi sau nu."

Partea principala a muncii de lamurire cu copilul poate fi exprimata in felul urmator: „Trebuie sa-ti dai seama ce vrei de fapt si trebuie sa cauti alte cai pentru a obtine ceea ce vrei." Invatati-l pe copil sa compare rezultatul actiunilor sale cu scopul dorit, pentru ca el sa inteleaga in cele din urma ca, purtandu-se agresiv, nu capata nimic bun.
Copilului inclinat spre un comportament agresiv trebuie sa-i dati posibilitatea de a primi respectul celor din jur, implicandu-l in activitati semnificative din punct de vedere social si familial. El trebuie sa simta satisfactie de pe urma lucrurilor pe care le face (sapa straturile in gradina, mestereste ceva, ajuta la organizarea activitatilor cu alti copii etc). Pentru a-i intari sentimentul ca este capabil de ceva in viata trebuie sa vedem care sunt punctele lui tari si sa dezvoltam aceste puncte, sa-i stimulam dezvoltarea, sa-l incurajam, adica sa-l ajutam sa obtina pe cale pasnica rezultatul dorit.
Chezasia succesului in tratarea agresivitatii la copil este stapanirea de sine a adultului. Adeseori ajuta simtul umorului. Totusi, daca actiunile copilului creeaza un real pericol pentru viata si sanatatea altor copii, daca reprezinta un fenomen constant si raman refractare la corectia prin mijloace pedagogice chiar si dupa un interval mare de timp, este necesar consultul de specialitate.

Psiholog de copii Maria Kalinina

Specificaţii

  • Editor: Sophia
  • ISBN: 9789731363448
  • An aparitie: 10 Octombrie 2013
  • Numar pagini: 128
  • Tip carte: Broşată
  • Limba: Română
  • Dimensiuni: 13 x 20 cm

Recenzii ale clientilor

Evaluat la 5 din 5 pe baza a 2 recenzii ale clientilor
Distribuirea evaluarilor
5 stele
2
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0
Scrie o recenzie
Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor
  • CrestinOrtodox 15-10-2014
    5 din 5 stele
    Cum să-mi educ copilul?

    Când ne adresăm Bisericii cu întrebarea: „Cum să-mi educ copilul?" procedăm absolut corect, fiindcă Biserica este capabilă să ne răspundă la ea. Ne ciocnim însă imediat de altă problemă, fiindcă Biserica suntem noi, noi o alcătuim. Venim la Hristos cu o întrebare, şi suntem datori să dăm singuri răspuns la ea; pentru a da răspuns la ea suntem datori să trăim în aşa fel încât să ne uităm la Hristos şi să-L ascultăm. Trebuie să învăţăm singuri de la Hristos cum să procedăm.

    De căutăm tocmai un sistem de educaţie? Pentru că adesea vrem să scăpăm de răspunderea pentru educarea copiilor noştri şi să ne ascundem în spatele sistemului şi metodologiei (apropo, sistemul şi metodologia sunt caracteristice pentru „educaţia" din cadrul sectelor, unde omului i se răpeşte cu totul răspunderea pentru viaţa proprie). Din păcate, această atitudine este caracteristică pentru viaţa duhovnicească contemporană din Biserica noastră; aici sunt de vină consumismul nostru duhovnicesc şi extrema noastră iresponsabilitate, a căror masă critică devine deja distructivă pentru Biserică. Ne străduim tot timpul să primim, să luăm de la Biserică pentru a ne „aranja", de parcă totul ar exista doar pentru satisfacerea necesităţilor noastre religioase (şi totuşi, sistemul pedagogic sovietic şi-a atins scopul, ne-a educat după calapodul propriu, dar a făcut din noi nu nişte „oameni noi", ci nişte consumatori infantili). Aşadar -suntem convinşi noi - totul există de dragul nostru: şi comunitatea, care este datoare să se îngrijească de noi, şi duhovnicul, care este dator să ne îndrume şi să-şi asume responsabilitatea pentru viaţa noastră, şi gimnaziul ortodox, care este dator să rezolve problemele noastre familiale. De fapt, totul este pe dos: noi suntem cei datori să mergem în Biserică pentru a ne dărui lui Dumnezeu şi aproapelui, de noi are nevoie parohia, suntem pietre vii, fără de care nu se poate clădi zidirea Bisericii.

    Aşadar, reiese că atunci când încercăm să ne ascundem în spatele sistemului, să construim din viaţa în Hristos o ideologie, totul se năruie, oricât ar fi de bună şi de creştină în teorie această ideologie.

    Vreau să mă opresc asupra anumitor momente, de care, mi se pare mie, trebuie să ne temem atunci când este vorba de educarea copiilor şi de familia ortodoxă.

    Prima problemă care trebuie remarcată este „imitarea comportamentului ortodox". Avem o moştenire minunată: Vieţile Sfinţilor. In Vieţi găsim descrierea copilăriei sfinţilor. Această copilărie este descrisă aproximativ la fel peste tot: când era mic, cuviosul nu se juca cu ceilalţi copii, nu se ducea pe afară, nu-i plăceau bomboanele, era liniştit, tăcut, îi plăcea rugăciunea însingurată. Or, 99% dintre copiii noştri se joacă gălăgios, le plac dulciurile, se bat, se amuză zgomotos, adică se comportă ca nişte copii obişnuiţi. Noi însă ne gândim cum să facem ca nici copilul nostru să nu se uite la televizor, să nu îndrăgească desenele animate, să nu mestece gumă. Unele Vieţi ne liniştesc: Sfântul Serghie din Radonej învăţa prost, Sfântul Ioan din Kronstadt -la fel. Cu ei s-a săvârşit o minune. Şi iată ce facem noi: îl silim pe copil să postească de mic, în loc de poveşti îi citim Vieţile Sfinţilor, îl încărcăm cu pravile de rugăciune, la orice greşeală îl speriem cu Dumnezeu şi cu pedeapsa şi, în loc să-l dezvoltăm intelectual pe copil, mergem la preot ca să facă molitfe şi să se roage ca el să devină mai deştept. Incercăm să facem din anumite lucruri de natură iconografică o metodă de educaţie ortodoxă. Incercăm să transpunem cu absolută exactitate aceste imagini în familia noastră (fiindcă Viaţa e o icoană zugrăvită prin cuvinte), şi facem asta aplicând măsurile respective nu la noi înşine, ceea ce ar fi absolut corect din punct de vedere pedagogic, ci la copiii noştri, şi ne străduim să-i învăţăm să trăiască la fel ca în Vieţile Sfinţilor. Dacă copilului îi citeşti tot timpul Vieţile Sfinţilor în loc de poveşti, va începe să le perceapă ca pe nişte poveşti.

  • Ionita Andreea 30-04-2014
    5 din 5 stele
    Cum sa-ti educi copilul intr-un mod placut

    O carte utila despre cum sa-ti educi copilul intr-un mod placut:
    - gasiti impreuna cu copilul un mod de a reactiona care sa excluda supararea si lacrimile;
    - pedeapsa trebuie sa fie pe masura vinovatiei, iar daca conflictul a fost aplanat este preferabil ca ea sa nu fie de durata;
    - copilul trebuie sa inteleaga intotdeauna pentru ce este pedepsit. Cerintele nu trebuie sa fie foarte multe, trebuie sa fie la nivelul puterilor copilului, sa fie foarte exacte si sa fie intotdeauna valabile;
    - reactia trebuie sa fie intotdeauna orientata nu asupra copilului, ci asupra faptei;
    - vorbiti cu fermitate, fara patos, fara tipete, asa incat copilul sa simta ca aveti dreptul sa-l pedepsiti;
    - este foarte important sa i se ofere copilului modele de comportament in situatii conflictuale;

    Pedeapsa buna este cea care-l ajuta pe copil sa creasca.

Afiseaza 2 din 2 recenzii ale clientilor