Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute
Cunoasterea de sine este indatorirea primordiala a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine. Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige...
Descriere
Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute
Chipul necredinciosului
Necredinciosul este cel mai nefericit dintre toti oamenii, pentru ca s-a lipsit de singurul bun pamantesc - credinta -, de singura calauza adevarata spre adevar si fericire. Necredinciosul este foarte nefericit pentru ca este lipsit de nadejde, singurul sprijin pe lunga cale a vietii.
Necredinciosul este foarte nefericit, pentru ca este lipsit de iubirea oamenilor, care poarta de grija de inima intristata. Necredinciosul este foarte nefericit, pentru ca s-a lipsit de frumusetea dumnezeiasca a chipului dumnezeiesc al Creatorului, pe care insusi Arti anul dumnezeiesc l-a intiparit si pe care credinta l-a dat la iveala.
Ochiul necredinciosului nu afla in creatie nimic altceva decat natura care lucreaza. Chipul luminos al Creatorului dumnezeiesc, frumusetea minunata a acestui chip raman pentru acesta nedescoperite si necercetate. Privirea lui rataceste fara sens in imensitatea creatiei si nu afla nicaieri frumusetea intelepciunii dumnezeiesti, nu admira in nimic anume atotputernicia dumnezeiasca, nu descopera nicaieri bunatatea dumnezeiasca, pronia dumnezeiasca, dreptatea si iubirea Creatorului fata de creatie.
Mintea lui este neputincioasa sa se ridice deasupra lumii vazute sau sa depaseasca hotarele lumii sensibile. Inima sa ramane fara simtire in fata puterii si intelepciunii dumnezeiesti. Nici un sentiment de adorare nu ia nastere in ea; buzele sale sunt pecetluite, gura sa ramane muta, limba lui zaboveste in nemiscare. Nici un glas nu se inalta din pieptul lui spre cantarea si slavirea, spre lauda si multumirea lui Dumnezeu.
Bucuria revarsata in univers a parasit inima necredinciosului pentru ca Dumnezeu a fost indepartat din aceasta. Golul din ea a fost umplut de tristete, deznadejde si ingrijorare. Este ursuz, iar acedia a pus stapanire pe duhul lui. Rataceste in noaptea mSelatoare si fara de luna a acestei vieti, fara ca vreo raza de lumina sa-i lumineze caile abrupte. Nu exista nimeni care sa-l indrume, nimeni care sa-i indrepte pasii; singur in arena vietii, isi duce traiul fara a Stepta ceva mai bun de la viata; umbla prin mijlocul a multe capcane, fara ca cineva sa-l poata slobozi din ele; cade in acestea, fiind strivit sub greutatea lor; nimeni nu-i poate aduce usurare in intristarile sale.
Pacea sufletului, seninatatea inimii au fost alungate de necredinta, iar intristarea i s-a revarsat in adancurile inimii; desfatarea pe care credinciosul o afla in lucrarea poruncilor dumnezeiesti si bucuria care provine dintr-o viata morala sunt pentru el sentimente necunoscute. Mangaierea pe care o aduce viata religioasa nu s-a revarsat niciodata in inima lui. increderea care izvoraste din credinta in pronia dumnezeiasca, care pune capat grijilor vietii, este pentru el o putere de neinteles.
Multumirea care vine din iubire si facerea de bine sunt pentru necredincios taine nestiute. Necredinciosul, avand ca principiu materia, a limitat adevarata fericire a omului la spatiul restrans al desfatarilor efemere, pururea cautand, ingrijindu-se si silindu-se spre satisfacerea lor. Chemarile virtutii ii sunt cu totul straine. Necredinciosul nu a gustat niciodata din dulceata acestui har. Necredinciosul a ignorat izvorul adevaratei fericiri si s-a indreptat spre izvoarele amaraciunii. Desfatarea i-a adus saturarea; saturarea, dezgustul; dezgustul i-a adus plictiseala; plictiseala, tristetea; tristetea, durere; durerea, disperare. Orice fel de atractie si-a pierdut pentru el farmecul; pentru ca toate desfatarile lumii, de vreme ce sunt trecatoare, sunt incapabile sa-l faca fericit pe necredincios.
Inima omului, fiind plasmuita spre a se umple de binele desavarsit, se bucura si salta doar atuncicand se desfata cu acest bine, pentru ca in ea se afla Dumnezeu; iar din inima necredinciosului Dumnezeu a fost indepartat. Inima are dorinte nemarginite, pentru ca a fost plasmuita ca sa cuprinda infinitul; iar inima necredinciosului, nefiind plina de infinit, pururea suspina, il cauta si il doreste, dar niciodata nu se satura de el; pentru ca desfatarile lumii sunt neputincioase spre a implini golul din inima. Placerile si desfatarile lumii, odata ce trec, lasa in inima amaraciunea, asemenea unui reziduu, in timp ce slava desarta are ca insotitoare necazul.
Necredinciosul a ignorat ca fericirea omului se afla nu in desfatarea bunurilor pamantesti, ci in iubirea lui Dumnezeu, a binelui vesnic si desavarsit. De aici si nefericirea celor care II tagaduiesc pe Dumnezeu. Cel ce II neaga pe Dumnezeu isi neaga propria bunastare si fericire vesnica. Nefericit, duce batalia trudnica a vietii, si fara de speranta si plin de frica paseste spre sfarsitul vietii, spre mormantul care de pe acum se veseleste.
Drama uimitoare si infricosatoare, ce se desfasoara sub ochii sai, care se joaca pe scena vietii, pe care o guverneaza, in calitate de personaje principale, intelepciunea dumnezeiasca, puterea si harul dumnezeiesti, in timp ce armonia si bunatatea dumnezeiasca sunt de fata, trece pe langa el, fara a o observa defel.
La picioarele sale curge izvorul dulce al bucuriei si fericirii, dar el, aseme-nea unui condamnat, precum Tantalos, nu reuseste Sa-Si racoreasca limba secata de necredinta, potolindu-si setea arzatoare, pentru ca apa curgatoare din izvorul aducator de racoare al credintei aluneca si scapa buzelor lui. Rob nefericit al unui tiran crud! Cum ti s-a furat fericirea? Cum ti-a fost rapita comoara? Pierzandu-ti credinta, L-ai tagaduit pe Dumnezeu, ai negat revelatia Acestuia si ai lepadat multa bogatie a harului dumnezeiesc.
Cat de nefericita este viata lui! Aceasta este un sir de chinuri, pentru ca, din cauza firii inconjuratoare care ii pare nerodnica si seaca, neoferindu-i nici o mangaiere si nezamislind nici un sentiment de veselie, nu mai afla multumire in cele care aduc desfatare; nu exista nimic dintre cele create care sa-i zambeasca; un val de jale a acoperit harul naturii, care nu mai are [pentru el] nici un farmec; viata sa a ajuns o povara greu de purtat, iar durata ei, o suferinta de neindurat.Iata, deznadejdea se arata inaintea-i, asemenea unui calau si un chin nemilos il asupreste pe omul cuprins de lasitate; curajul l-a parasit deja, rezistenta i-a slabit, puterile morale s-au pervertit din cauza necredintei; se comporta asemenea unei fiinte care este pusa in miscare de necredinta si se preda in mainile disperarii care, fiind nemiloasa si neinduratoare, ii taie in chip violent si necrutator firul sarmanei sale vieti si il arunca in adancul pierzarii, u tartarul cel intunecat, de unde va iesi numai atunci cand il va chema glasul dumnezeiescului Creator pe Care L-a negat, pentru a da seama de necredinta sa, atunci cand va fi judecat si trimis in focul vesnic.
Traducerea: Gabriel Mandrila, Laura Mandrila
Cunoaste‑te pe tine insuti sau Despre virtute - Cuprins
Sfantul Nectarie de Pentapole si preocuparile sale etice...... 7
IN LOC DE PROLOG. Despre cunoastereade sine.............................................35
A TE CUNOASTE PE TINE INSUTI sau STUDII RELIGIOASE SI MORALE
I. STUDII RELIGIOASE
CAPITOLUL I.
Despre credinta...................47
1. Despre dumnezeiasca credinta in Hristos.............47
2. Despre credinta in Hristos, ca dar dumnezeiesc.......48
3. Despre legatura dintre credinta si cunoastere, precumsi despre faptul ca credinta premerge cunoasterii.....50
4. Despre chezasia credintei, despre adeverireape care o dobandeste prin ea cel ce crede si desprecele ce nu cad sub simturi.........................52
5. Despre necesitatea faptelor, adica despre credinta vie ..........55
6. Despre insusirile adevaratei credinte................56
7. Despre cunoasterea lui Dumnezeu prin credinta......57
8. Despre puterea si lucrarea credintei in Hristos........59
9. Chipul celui care crede in Hristos...................61
10. Chipul necredinciosului..........................64
11. Chipul necredintei...............................69
12. Chipul celui ce il cunoaste pe Dumnezeu si facevoia Lui.........................................71
13. Chipul celui care nu-L cunoaste pe Dumnezeu sinu face voia Lui..................................74
14. Chipul celui care se imbogateste in Dumnezeu.......76
15. Chipul celui care nu se imbogateste in Dumnezeu, adica al celui ce iubeste cele materiale...............78
16. Necredinciosul in societate........................82
17. Chipul barbatului duhovnicesc....................87
18. Despre juramantul stramb.........................88
19. Studiu despre hula...............................91
20. Despre evlavie si chipul celui evlavios..............96
21. Despre lipsa de evlavie si despre cel lipsit de evlavie........... 99
22. Despre temerea de Dumnezeu....................101
CAPITOLUL II.
Despre nadejde.................105
1. Chipul nadejdii..................................105
2. Chipul celui ce nadajduieste in Dumnezeu..........108
3. Chipul deznadejdii...............................111
4. Chipul disperarii.................................114
5. Despre rugaciune............................... 117
6. Rabdarea.......................................122
7. Despre bogatia celui care are evlavie fata de Dumnezeu.....................................123
8. Despre bunurile care izvorasc din necazuri..........124
CAPITOLUL III.
Despre dragoste..............127
1. Despre erosul dumnezeiesc........................127
2. Despre iubirea dumnezeiasca......................130
3. Despre faptul ca iubirea este insusire idiomatica dumnezeiasca si ca din ea izvorasc toate bunatatile.......133
4. Marturisirea credinciosului........................138
5. Despre superstitie si despre cel superstitios..........140
6. Despre luminare................................ 141
II. STUDII MORALE
CAPITOLUL IV.
Despre legea morala..........145
1. Despre faptul ca legea morala este innascuta,conducand la desavarsire si fiind una dintre celemai mari comori................................145
2. Despre viata morala a omului si despre faptul caomul este prin fire o fiinta morala.................147
3. Despre om si despre faptul ca, fiind prin fire o fiinta morala, este [prin urmare] si o fiinta religioasa......151
4. Despre viata morala in Hristos.....................155
5. Despre om, care a fost creat in potenta ca o fiinta moral libera, si despre faptul ca este dator sa ajunga, din punct de vedere moral, liber in act.............156
6. Despre reprobarea faptelor omului, ca fiinta libera din punct de vedere moral...........................161
7. Despre autodeterminare si libertate morala..........162
8. Despre adevarata libertate morala si despre libertatea morala aparenta sau falsa libertate morala..........164
9. Caracterul celui liber si al celui care este rob din punct de vedere moral...........................170
10. Despre puterea formativa a libertatii morale........175
11. Despre faptul ca libertatea morala se dezvolta atunci cand voia proprie ajunge sa se identifice cu voia dumnezeiasca..................................177
12. Despre inviolabilitatea capacitatii de autodeterminare . 180
13. Despre modul in care avem posibilitatea de a ramane liberi moral.....................................186
14. Cum sa-I urmam Mantuitorului Hristos............188
15. Caracterul si fagaduinta Crestinismului............194
16. Despre pacat...................................197
17. Care este motivul pentru care pacatuim............202
18. Despre faptul ca omul, intrucat a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, a fost creat bun si ca prin firea sa doreste binele............................203
19. Ratacirea vine din nepasare......................206
20. Despre pocainta.................................209
21. Despre supunerea fata de lege....................210
22. Despre disciplina...............................212
23. Despre neascultare..............................213
24. Despre constiinta...............................214
25. Despre constiinta sufletului.......................215
26. Despre constiinta omului care incalca legea morala. .217
27. Constiinta vicleana..............................218
28. Despre invartosarea inimii.......................219
STUDII SI PORTRETE PRIVITOARELA DREPTATE SI ADEVAR DESPRE DREPTATE.............................222
1. Despre dreptate..................................222
2. Chipul barbatului drept...........................225
3. Chipul nedreptatii...............................227
4. Chipul celui nedrept..............................228
5. Caracterul celui nedrept..........................230
6. Despre lacomie; chipul celui lacom.................232
7. Despre furt si rapire, despre furi si rapitori..........233
DESPRE ADEVAR...............................235
1. Despre adevar...................................235
2. Chipul barbatului adevarat........................237
3. Despre minciuna.................................239
4. Chipul omului mincinos..........................240
5. Despre calomnie.................................241
6. Despre omul viclean..............................243
7. Despre judecarea [aproapelui].....................243
8. Despre ocara....................................245
9. Despre clevetire si clevetitor .....................245
10. Despre invinuirea pe nedrept si despre cel care invinuieste pe nedrept...........................246
CAPITOLUL V. Virtutile morale ale partii cognitive.........................................247
1. Despre intelepciune..............................247
2. Chipul chibzuintei si al priceperii..................249
3. Chipul celui care a dobandit chibzuinta si priceperea......250
4. Chipul celui necugetat............................251
5. Despre modestie.................................253
6. Despre smerenie.................................254
7. a) Despre trezvie.................................257
b) Despre marinimie si chipul celui marinimos.........257
8. Despre trufie si despre cel trufas...................258
9. Despre infumurare si despre cel infumurat..........259
10. Despre mandrie si despre cel mandru..............260
11. Despre marire si despre cel ce se mareste pe sine ... .262
12. Despre aroganta................................262
13. Despre slava desarta.............................263
14. Despre incapatanare.............................264
15. Despre laudarosenie si despre cel laudaros.........265
16. Despre vorbirea obscena si despre cel ce vorbeste obscen.........................................266
17. Despre lauda de sine............................267
18. Viclenia........................................268
19. Despre simplitatea crestina.......................269
VIRTUTILE MORALE ALE PARTII AFECTIVE, adica ale partii volitive si emotionale
CAPITOLUL VI.
Virtutile partii volitive.........271
1. Despre nobletea crestina sau despre desavarsirea morala evanghelica..............................271
2. Chipul celui nobil................................273
3. Despre barbatie..................................275
4. Chipul barbatiei morale...........................276
5. Despre lipsa de barbatie morala....................278
6. Despre curaj si sfidare............................279
7. Despre lasitate...................................280
8. Despre buna indrazneala, despre cutezanta[exagerata] si despre lipsa de indrazneala..........280
9. Despre lipsa de rautate...........................281
10. Chipul celui lipsit de rautate......................282
11. Chipul barbatului bun...........................283
12. Chipul omului rau..............................284
13. Despre manie...................................286
14. Chipul barbatului manios, plin de furie si inversunare....................................288
15. Despre abnegatie................................290
16. Despre integritatea [caracterului]..................291
17. Despre slava cea buna...........................293
18. Despre ambitie si despre cel ambitios..............294
19. Despre vanitate si despre [omul] vanitos...........296
20. Despre patima si despre cel impatimit.............297
21. Despre tenacitate................................298
22. Despre lipsa de rabdare..........................299
23. Despre dusmanie si despre cel dusmanos..........299
24. Despre pizma...................................300
25. Chipul celui care pizmuieste......................302
26. Despre ura.....................................303
27. a) Caracterul celui care uraste.....................304
b) Despre netinerea de minte a raului si despre cel care nu tine minte raul...........................304
28. Despre tinerea de minte a raului..................306
29. Chipul celui care tine minte raul..................306
30. Despre razbunare...............................300
31. Despre dispret si despre cel dispretuitor...........309
32. Despre cearta si despre cel certaret................310
33. Despre ravna cea buna...........................311
34. Despre cel ravni tor intru cunostinta...............311
35. Caracterul celui care manifesta zel in chip inconstient.. 312
36. Despre ravna cea rea si despre caracterul celui stapanit de ea...................................313
VIRTUTILE PARTII EMOTIONALE.............315
1. Despre bucuria in Domnul........................315
2. Despre bucurie ca rod al Duhului Sfant.............317
3. Despre virtute...................................318
4. Chipul virtutii crestinului.........................320
5. Chipul crestinului care s-a desavarsit in virtute......323
6. Chipul crestinului virtuos.........................327
7. Despre prietenie.................................328
8. Chipul prietenului...............................330
9. Despre prietenul nesincer.........................332
10. Despre prietenul viclean, rau si pervertit...........333
11. Despre lingusire................................334
12. Despre erosul [trupesc]..........................336
13. Despre mila....................................337
14. Despre milostenie...............................338
15. Chipul celui milostiv............................341
16. Chipul celui nemilostiv..........................343
17. Despre zavistie.................................346
18. Despre recunostinta si multumire.................347
19. Despre nerecunostinta si lipsa de multumire........348
20. Despre ingaduinta si despre cel ingaduitor.........351
21. Despre milostivire...............................352
22. Despre facatorul de pace.........................354
23. Despre pacea lui Dumnezeu......................355
24. Despre indelunga rabdare........................357
25. Despre blandete................................358
26. Despre toleranta................................359
27. Despre iubirea de arginti.........................360
28. Chipul celui iubitor de arginti....................361
29. Despre simplitate si cumpatare...................364
30. Despre lipsa de avere sau saracia de bunavoie......365
31. Despre iubirea de sine...........................366
32. Despre lamentare...............................367
33. Despre cei care se bucura de raul aproapelui........369
34. Despre bunacuviinta............................370
35. Despre falsa bunacuviinta........................371
36. Despre ipocrizie................................372
37. Despre cum sa placi oamenilor....................373
CAPITOLUL VII. Virtutile morale ale partii deziderative......................................375
1. Despre infranare.................................375
2. Despre cumpatare................................378
3. Despre atentie...................................384
4.Despre neatentie.................................383
5. Despre linistirea neamestecata cu grija lumeasca.....383
6. Despre deprinderea duhovniceasca.................385
7. Despre nepasare.................................386
8. Despre silinta....................................388
9. Despre vietuirea dupa Dumnezeu..................389
10. Despre vietuirea monahala.......................391
11. Despre post....................................392
12. Despre sfintenie.................................396
13. Despre betia duhovniceasca......................397
14. Despre betie........ .399
15. Despre obisnuinta buna si despre cea rea......400
16. Despre pofta patimasa si irationala................402
17. Despre neinfranare..............................404
18. Despre depravare...............................405
19. Despre desfranare si despre cel desfranat...........405
20. Despre tacere...................................406
21. Despre grairea in desert..........................408
22. Despre clevetire.................................409
23. Despre flecarire si despre cel flecar ... 409
24. Despre cel care se amuza pe seama altora ... 410
25. Despre rasete ... 411
26. Despre desfatare si despre cel ce iubeste desfatarea ... 412
27. Despre desfatarea duhovniceasca ... 413
SCRISOARE SUB FORMA DE TRATAT CATRE O MONAHIE EVLAVIOASA ... 414
1. Despre feciorie ... 414
2. Indemnuri catre fecioara ... 424
Cuprins ... 439
Specificaţii
- Editor: Sophia
- ISBN: 9789731363219
- An aparitie: 01 Ianuarie 2012
- Numar pagini: 448
- Tip carte: Broşată
- Limba: Română
- Dimensiuni: 13 x 20 cm
Sfinţenie! Nume dumnezeiesc, lucrare dumnezeiască; numele tău îl arată pe cel care a fost sfinţit . de Dumnezeu, pe cel cumpătat şi curat, pe cel liber de toată pata şi de toată patima. Sfinţenia este chemare înaltă, arătând desăvârşirea şi înţelesul a toată virtutea. Tu propovăduieşti pe omul care a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi a ajuns la asemănarea cu El. Tu îl arăţi pe cel care trăieşte în lume ca cetăţean al cerului. Tu îi dai omului cel de ţărână numele de fiu al lui Dumnezeu. Tu îl izbăveşti pe omul pământesc de patimile lumeşti şi-l faci părtaş cetelor cereşti. Tu îl descoperi pe cel care a fost prin fire lipsit de sfinţenie plin de harul dumnezeiesc. Tu vădeşti lucrarea lui, care stă ascunsă în adâncul inimii. Tu îl mărturiseşti pe cel ce este lucrător al binelui, frumosului, adevărului şi dreptăţii. Tu îl mărturiseşti pe credincios ca pe iubitor şi păzitor al Legii dumnezeieşti. Tu îl arăţi pe cel care şi-a unit voia cu voia dumnezeiască. Tu îl înfăţişezi pe cel care voieşte să fie bineplăcut lui Dumnezeu prin nevoinţă şi rugăciune. Tu îl înfăţişezi pe cel neprefăcut şi lipsit de răutate. Tu îl descoperi pe credinciosul care are aprinsă în inima lui dragostea dumnezeiască; îi încununezi pe cei care se nevoiesc în munţi şi îi împodobeşti cu mantia ta purpurie pe cei care se luptă în oraşe pentru virtute. Tu luminezi cu stră lucirea ta toate vârstele omului vieţuitor în Hristos. Numele tău îl arată pe cel care a fost sfinţit de Dumnezeu şi îl vădeşte pe cel care s-a învrednicit să ajungă prieten al lui Dumnezeu. Tu adevereşti care este dreapta credinţă. Tu îl dai la iveală pe cel milostiv şi iubitor de oameni, care-l iubeşte pe aproapele aşa [cum se iubeşte pe] sine însuşi. Tu îl prezinţi pe cel ce-a ajuns învingător în lupta virtuţii. Tu îl cunoşti pe cel care râvneşte la cele de Sus, pe adevăratul îndrăgostit de frumuseţea dumnezeiască. Eşti martorul credincios şi nemincinos al culmii cinstei şi slavei dumnezeieşti dăruite ca răsplată oamenilor de către Dumnezeu. Tu mărturiseşti în chip credincios care este legătura dintre cer şi pământ. Tu eşti arvuna slavei dumnezeieşti ce ne aşteaptă. Tu eşti garantul sigur al moştenirii împărăţiei cerurilor, de care nădăjduiesc să aibă parte toţi sfinţii, [toţi] creştinii. Amin. Sfantul nectarie din Eghina
„Necazul întăreşte vigoarea sufletului şi arată râvna în nevoinţe ca fiind mai mare şi pregăteşte multa desfătare pe care o va culege ca rod în viitor. Aceasta este natura necazului; atunci când cuprinde un suflet tânăr şi curajos, lucrează aceste [bunuri]. Şi, aşa cum focul face aurul mai curat, atunci când se uneşte unul cu celălalt, tot aşa şi atunci când tristeţea cuprinde sufletele de aur, le face mai curate şi mai încercate" (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Apostolul Pavel spune: „Suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea, încercare, şi încercarea, nădejde, iar nădejdea nu ruşinează."
Sfântul Vasile cel Mare zice: „Necazurile nu sunt trimise fără un scop asupra robilor lui Dumnezeu de către Domnul, Care veghează asupra tuturor, ci spre încercarea dragostei adevărate faţă de Dumnezeu, Ziditorul nostru; căci, aşa cum efortul antrenamentelor aduce atleţilor cununile de laudă, la fel şi creştinilor încercarea în ispite le aduce desăvârşirea, dacă vom primi cu răbdarea cuvenită şi cu toată recunoştinţa pe toate cele rânduite de Domnul pentru noi." Şi iarăşi: „Pentru cei cu adevărat pregătiţi, necazurile sunt hrană şi antrenament, care îl conduc pe atlet la slava Tatălui."
Sfântul Ioan Gură de Aur compară necazurile cu iarna care este prielnică pentru cultivarea pământului, zicând: „Aşa cum iarna este propice pentru cultivarea pământului, la fel şi necazurile sunt potrivite pentru purtarea de grijă a sufletului. Necazurile aduc două câştiguri: unul constă în faptul de a ne face mai atenţi şi mai vrednici, iar celălalt, în faptul că ne aduce un drept, deloc mic, şi anume acela de a ne face ascultaţi în faţa lui Dumnezeu." Şi din nou: „Necazul este o legătură puternică, o sporire a dragostei, temei al străpungerii inimii şi al evlaviei." Sfântul Grigorie Teologul numeşte necazul un bun leac pentru mântuire. Teofilact numeşte necazurile drept adeverire a Evangheliei. Sfântul Chirii al Alexandriei spune că „necazurile ne fac mai înţelepţi, îndepărtează laţul trândăviei şi ne conving să iubim căile virtuţii, făcându-l pe cel aspru şi nesupus să poarte jugul ascultării şi al evlaviei, în pofida voinţei lui, întru frica [de Dumnezeu]".
Teodoret remarcă: „Cei care nu trăiesc pentru sine, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei, primesc să împlinească şi să îndure toate cu bucurie. Şi pătimirile care sunt, prin natura lucrurilor, mari şi grele de purtat, preţuindu-le după măsura iubirii lor, le socotesc mici şi neînsemnate."
Sfântul Vasile cel Mare mărturiseşte: „Iubitorul de oameni Dumnezeu rânduieşte ca orice necaz să aibă parte de o mângâiere cuvenită, aducând alinare celor smeriţi spre a nu da greş, doborâţi de un necaz mult prea mare."
Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: „Cei drepţi se întristează nevoindu-se pentru a împlini dreptatea, pe când cei nedrepţi se întristează atunci când vor fi judecaţi pentru păcat. Pentru aceea, Scriptura numeşte pătimirile drepţilor necazuri, iar pe cele ale păcătoşilor biciuiri. Viaţa este plină de greutăţi şi trebuie ca atât cel drept, cât şi cel nedrept, atât cel bine-credincios, cât şi cel necredincios să aibă parte de întristări; dar există o diferenţă foarte mare între aceştia: pentru că altceva este să fii încercat ca unul dintre casnici, şi altceva să fii biciuit asemenea unui străin. Este lovit fiul, este lovit şi robul: însă unul ca rob care a greşit, iar altul ca unul ce este liber şi fiu, care se roagă pentru întoarcerea [la Tatăl ceresc]; rănile nu dau cinstea în aceeaşi măsură [şi unuia şi altuia]. Căci, atunci când cel bine-credincios suferă ceea ce are de suferit şi cel necredincios nu înseamnă că este de aceeaşi cinste cu cel necredincios; ci pentru el se socoteşte necazul spre încercare, pe când în cazul celui necredincios, spre pedeapsă."
Iar Sinesios declară: „Cele bune au fost pregătite pentru oameni prin mijlocirea necazurilor, iar cele rele, prin slava deşartă." Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu există om care să păşească pe calea virtuţii fără necaz, durere, ispite. Necazul este un mare bine, şi acest lucru îl învăţăm din copilărie - pentru că fără necaz nu ne-am însuşi nimic folositor."
Sfantul Nectarie din Eghina
Cunoaste-te pe tine insuti, Editura Sophia