Stefania Popescu 06-09-2016

Monahiei Serghia
In ce priveste ranile sufletesti, ma gandesc ca Domnul ne va trage la socoteala in primul rand pentru faptul ca nu ne descoperim ranile inaintea Lui deplin, curat, fara viclenie, ca le ascundem, ca ni le indreptatim prin feluritele imprejurari – si, principalul, ca nu facem destule eforturi (potrivit mijloacelor, capacitatilor, puterilor noastre) ca sa le evitam si sa le vindecam. Spun asta din proprie experienta. Intotdeauna simt ca as fi putut sa ma silesc la mai mult, dar nu ma lasa iubirea de sine si celelalte. Vorbesc nu de lucrarea fizica, ci de cea duhovniceasca. Totusi, sa ne amintim de Cel ce este Dragostea Insasi – iar Dragostea acopera toate, numai sa nu incetam sa nazuim spre Ea.

***
Olgai C.
Sa nu va descurajati cand va vedeti ticalosia! Nu-i rau cand omul vede asta. Toti poarta invechirea primului Adam, fie ca vad asta, fie ca nu o vad. In dumneavoastra nu este inca vederea duhovniceasca a propriei pacatosenii – aceasta e de domeniul viitorului. Este destul daca va dati seama si simtiti pacatele concrete, de care si trebuie sa va curatiti prin pocainta. Cu totii am cazut atat de grav, pacatul este atat de adanc cuibarit in noi, este atat de felurit, atat de subtil si de veninos, incat sfintii se pocaiau si plangeau pana la moarte. De altfel, nici Domnul n-a pus hotar pocaintei.

Prin pocainta se curata sufletul, iar prin implinirea poruncilor este atras in el harul lui Dumnezeu.

Intrebati ce sa faceti in imprejurarile date. Daca doriti, incercati sa indepliniti urmatorul sfat.

1) Traiti deocamdata acolo, indeplinindu-va cat mai bine indatoririle de serviciu.

2) Socotiti-va mai prejos de toti si straduiti-va sa-i ajutati pe toti, pe cat va sta in putinta – cel putin, nu jigniti pe nimeni nici cu cuvantul, nici cu gandul, nici cu infatisarea.

Nu osanditi pe nimeni nici singura, nici – cu atat mai mult cand sunteti cu cineva, iar cand aveti prilejul si posibilitatea faceti-i bine omului.

3) Straduiti-va sa luati aminte la dumneavoastra clipa de clipa si sa impliniti si cu fapta, si cu cuvantul, si cu gandul poruncile evanghelice, alungand orice gand pacatos si orice visare prin chemarea numelui Domnului Iisus.

4) In fiecare zi, cand va sculati din somn, sa indepliniti pravila urmatoare, data de Ignatie Briancianinov unei fete care dorea sa studieze crestinismul in mod practic:

„Douazeci de metanii mari – la fiecare metanie rugaciunea «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!»; douazeci de metanii mici insotite de aceeasi rugaciune; zece metanii mari – la fiecare metanie rugaciunea: «Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, mantuieste-ma pe mine, pacatoasa!»; zece metanii mici insotite de aceeasi rugaciune; cinci metanii mici insotite de rugaciunea: «Ingere al lui Dumnezeu, pazitorul meu cel sfant, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, pacatoasa!»; cinci metanii mici insotite de rugaciunea: «Toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, pacatoasa!»” In total, saptezeci de metanii, dintre care treizeci mari si patruzeci mici. Daca veti gasi ca pentru dumneavoastra acest numar este prea mic, puteti adauga, potrivit puterilor dumneavoastra, cateva metanii insotite de Rugaciunea lui Iisus, dar trebuie sa stabiliti masura pravilei in asa fel incat ea sa fie zilnic aceeasi. Sfintii au zis: «Mai bine o lucrare mica, dar statornica, decat una mare, dar care se curma in scurta vreme». Dupa aceea, sa cititi rugaciunile diminetii, Apostolul si Evanghelia. Daca in timpul zilei veti avea vreme, puteti repeta pravila cu metanii ori sa faceti doar douazeci de metanii muri si douazeci mici, insotite de Rugaciunea lui Iisus. Seara puteti sa incepeti iarasi cu metanii, dupa randuiala aratata si in numarul aratat; dupa ele sa cititi rugaciunile serii si Evanghelia. Intinzandu-va in asternut, trebuie sa va amintiti de moarte, pe care o inchipuie somnul vremelnic, si, rupandu-va de toate gandurile si inchipuirile, sa adormiti cu Rugaciunea lui Iisus“.

Ţineti minte cuvintele Mantuitorului: Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre.
Invatati-va, faceti din poruncile lui Hristos bun al intregului suflet (nu numai al memoriei), ca ele sa se exprime in toate gandurile, cuvintele, faptele, in toata viata dumneavoastra: atunci veti deveni cu adevarat ucenica a lui Hristos, veti intelege minunile din legea Lui si veti afla odihna sufletului dumneavoastra.

In continuare raspund la intrebari aparte din scrisoarea dumneavoastra.

Domnul Iisus Hristos a venit pe pamant si a adus Evanghelia Sa cu Sine pentru a dospi sufletul omenesc cu o framantatura noua, dumnezeiasca, si a ne face copii ai Sai, dumnezei prin har.

Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt, desi ne-am adaugat dobitoacelor necuvantatoare prin patimile noastre trupesti si chiar dracilor prin cele sufletesti! Trebuie sa ne luptam cu ele, Dumnezeu fiindu-ne ajutator in orice caz, sa ne dam seama de prezenta lor in suflet, sa ne plangem caderea si sa-L rugam pe Domnul, ca vamesul, sa ne miluiasca.

Cand va veti cunoaste cat de cat pe dumneavoastra insiva va veti intelege neputinta de a deveni asa cum trebuie sa fiti si veti inceta sa mai osanditi pe cineva si cu atat mai mult sa dispretuiti.

De sine insuti si de diavol nu poti fugi nicaieri. Trebuie nu sa fugim, ci sa ne luptam, cu ajutorul lui Dumnezeu. Lupta, virtutile si dispozitia sufleteasca trebuie sa ni le ascundem de toata lumea, descoperindu-le doar duhovnicului sau unui om incercat duhovniceste, altfel va puteti vatama tare, iar pe altii ii puteti sminti.

Va aflati la o varsta la care pot aparea – atat in urma unor procese firesti, cat si atatate de draci – multa insatisfactie, multa mahnire inconstienta si alte lucruri de acest fel. Ele va vor impinge sa va mutati din loc in loc, sa traiti „ca toata lumea”, sa va aranjati fericirea pamanteasca s.a.m.d. Veti avea de ales. Mai bine sa alegeti dupa putere si dupa cum va trage sufletul decat peste putere, ca apoi sa va simtiti impovarata si sa va descurajati. In Evanghelie se spune ca inainte de a cladi trebuie sa socotesti daca ai mijloace.

Toate se vor adauga daca veti cauta in mod activ Imparatia lui Dumnezeu in loc sa stati cu mainile in san si sa asteptati, fiindca s-a zis: Cautati, bateti, cereti, nu: „Zaceti si asteptati, si veti primi mura-n gura toate.”

Daca nu veti vicleni si minti inaintea lui Dumnezeu, inaintea dumneavoastra insiva si inaintea mea, niciodata nu va voi respinge, ci, cu toate ca eu insumi nu fac nimic bun, voi fi bucuros sa va impartasesc tot ce stiu.

Inca o data va sfatuiesc: ascundeti-va de toti starile sufletesti, fie-va mila de toti, pentru vrajmasi rugati-va (macar cu mintea daca inima nu asculta), si Domnul nu va va parasi. Sa fiti sanatoasa! Domnul sa va pazeasca, si sa va binecuvanteze, si sa va invete la tot binele!

Mihaela Ungureanu 08-07-2015

T. I. îmi scrie că la ea joacă un rol prea mare imaginaţia şi că aceasta îi zugrăveşte trecutul său, încât se delectează cu ceea ce ar fi putut să devină în tinereţe dacă… etc., etc. Ea scrie aşa: „Păcat vădit, grosolan, nu este aici, însă această «beletristică» mă încurcă incredibil de mult”. Şi încă cum: ea nu numai c o încurcă, ci îi otrăveşte toată fiinţa duhovnicească, iar în virtutea legăturii cu trupul i o otrăveşte şi pe cea trupească. Se poate pune în mod serios întrebarea următoare: ce o face pe T. I. mai bolnavă, tuberculoza sau această boală lăuntrică? Este vorba de o boală foarte serioasă, de o patimă a dulceţii la nivel psihologic, amestecată cu slava deşartă. Ce nevoie este de aşa ceva? Oare nu ştia Dumnezeu că este de folos pentru T. I. ca viaţa ei s o apuce pe acel făgaş pe care a apucat o, nu pe cel la care visează ea? Cum îndrăzneşte ea să corecteze judecata lui Dumnezeu? Oare este atât de lipsită de chibzuinţă şi experienţă încât nu ştie de ce se lipseşte în urma visărilor acestora? Domnul a zis că dacă vrem să fim ai Lui trebuie să ne lepădăm de noi înşine! Auzi?! Leapădă te de tine însăţi! De ce te osteneşti în deşert? De ce te dai singură în robia celui mai rău vrăjmaş?

Leapădă te de tine însăţi, de voia ta, de părerea de sine, de visările despre tine, cea reală şi cea imaginară, leapădă te de toţi idolii pe care ţi i ai făcut pe pământ! Uneşte te, la început măcar prin dorinţă, cu Singurul Adevăr, Care este şi Viaţa, şi Calea! Pentru Împărăţia lui Dumnezeu nu este de nădejde cel cu sufletul împărţit. De ce îşi vinde ea dreptul de întâi născut pentru un blid de linte…? Scrieţi i să se lase de toate astea: atunci poate că se va face bine şi trupeşte. Să respingă cu mânie fiecare gând de felul acesta, chemându L pe Mântuitorul său. În asta şi constă toată viaţa lăuntrică! Trebuie să condensăm toată viaţa lăuntrică în Rugăciunea lui Iisus, să curăţăm prin ea forma, chipul, altfel spus gândurile şi inima, altfel spus templul lui Dumnezeu Cel Viu, ca în vasul curat să poată intra asemănarea… Sapienti sat (ca să priceapă, înţeleptului îi este de ajuns ceea ce am spus – în lb. latină în original).

Sfătuiţi o pe T. I. să dea atenţie în mod serios dispoziţiei sale, altfel se poate descompune, putrezi. N are decât să se plângă de aceste cuvinte grele, fiindcă problema aceasta e mult prea gravă – şi, principalul, dacă doreşte se poate îndrepta deplin. Îi doresc foarte mult să pună, cu ajutorul lui Dumnezeu, început bun. Să privească visările acestea ca pe însuşi diavolul, căruia nu i e îngăduit să se arate aşa cum este, ca să nu i aducă prea multă vătămare lui T. I., ci doar să lucreze prin gând şi închipuire. Să credeţi că el, cu coarne şi copite, e cel care lucrează aici, folosindu se de însuşirile fireşti ale lui T. I. Astfel, „dracul” lui Ivan Karamazov se ascundea în gândurile „lui Ivan însuşi”. Aici e puterea dracului: el se ascunde chiar în gândurile noastre, înteţind şi aţâţând simţămintele stârnite de aceste gânduri. Tabloul este cât se poate de limpede. Aşa să şi privească situaţia T. I., să realizeze că tot timpul are de ales între a sta de vorbă şi a se desfăta cu diavolul şi a face asta cu Potrivnicul şi Biruitorul lui. Alegerea ţine de noi, iar ajutorul este întotdeauna pregătit pentru cel care a făcut alegerea bună. Ce este mai puternic ca Dumnezeu? Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri – draci – şi vă plecaţi!

T. I. să nu se supere. Dacă se va lupta, o să i crească îndată hemoglobina. Să nu râdeţi! Vă asigur că aşa va fi.
O sfătuiesc foarte stăruitor pe bolnava T. I. să şi folosească măcar timpul liber rămas astfel: să spună fără grabă Rugăciunea lui Iisus de o mie de ori pe zi sau şi mai mult, să reducă la minimum discuţiile, umblatul, cititul [de carti lumesti – n.n.]. Mâna stângă să o ţină pe piept. Să rostească rugăciunea aşa cum suspinăm câteodată – din inimă, dar cu frică, şi cu evlavie, şi cu pocăinţă. Această metodă a Părinţilor linişteşte nervii şi odihneşte întreaga fiinţă şi naşte stări noi. Toate gândurile trebuie alungate. Simţământul plăcut şi odihna ce apar în inimă vor înrâuri întregul om şi vor vindeca numeroase boli. Metoda este simplă, foarte eficace, însă puţini sunt cei care doresc să o folosească. Oamenii se ocupă cu te miri ce, chiar taie frunză la câini, numai ce trebuie nu fac. Jalnice fiinţe suntem! Nu luăm ceea ce ne este la îndemână, ci alergăm după miraje, deşi ne convingem de mii de ori că mirajul este miraj, nu realitate.

***
Olgăi C.
„Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” – căci era mare foarte. Cine a prăvălit o? La porunca lui Dumnezeu, a prăvălit o un înger. Tot un înger va prăvăli şi de la uşa inimii dumneavoastră piatra nesimţirii, atunci când va veni vremea. Trebuie să vă arătaţi credincioşia faţă de Domnul în vremea nesimţirii, puţinătăţii de credinţă, îndoielilor, răcelii, în vremea necazurilor, bolilor, neplăcerilor de tot felul. Printr o sforţare a voinţei, trebuie să întărim în noi credinţa atunci când ea aproape că s a stins, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, ca omul să arate iar şi iar spre ce năzuieşte, cui dă întâietate.

Stareţii spun că oricărui lucru bun îi premerge sau îi urmează ispită – iar asemenea fapte bune ca rugăciunea din toată inima şi mai ales împărtăşirea n au cum să nu atragă după sine răzbunarea diavolului. Acesta îşi foloseşte toate puterile ca să nu ne lase să ne rugăm cum trebuie şi să ne împărtăşim – iar dacă nu poate face asta se străduie pe urmă să ne facă tot felul de mizerii, ca nici urmă să nu rămână din folosul primit. Lucrul acesta îl ştiu prea bine toţi cei ce sunt părtaşi la viaţa duhovnicească. Iată de ce trebuie să cerem de la Domnul cu smerenie şi cu inimă cât mai frântă să ne păzească de cursele vrăjmaşului, care lucrează ori nemijlocit asupra sufletului, ori prin oamenii care îi sunt supuşi.

Să nu vă miraţi de asta! Războiul este crâncen, şi de n ar zidi Domnul casa, în zadar s ar osteni cei ce o zidesc; de n ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. Trebuie să ne încredinţăm milostivelor mâini ale lui Dumnezeu, recunoscându ne înaintea Lui neputinţa de a ne feri singuri de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi. Să nu vă temeţi! Diavolul nu face ce vrea el, ci numai ceea ce i îngăduie Domnul. Uitaţi vă în cartea lui Iov.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie întotdeauna cu dumneavoastră! Niciodată să nu deznădăjduiţi! Crucea lui Hristos să vă amintească întotdeauna de nesfârşita iubire a lui Dumnezeu pentru omul căzut. Oare nu ajunge gândul acesta ca să vă încredinţaţi cu totul lui Dumnezeu? Măcar puţin să caute omul Împărăţia lui Dumnezeu, şi Domnul nu l va lăsa vreodată lipsit de ajutor şi de mângâiere. Domnul vă iubeşte! Aşteptaţi L pe Domnul cu răbdare!

CrestinOrtodox 15-10-2014

Dragă Marisa!
Să nu te superi că am spus că Domnul nu a îngăduit să vii. Bineînţeles că dacă ar fi fost voia lui Dumnezeu ai fi venit negreşit. Aşadar, nu este încă voia Lui. Ţi-am spus întotdeauna că trebuie să te rupi, puţin câte puţin, de ataşamentul exagerat faţă de lucruri şi, îndeobşte, faţă de lume, şi să te smereşti înaintea Katiei şi a maicii, iar tu tot vrei să fie ca tine. Chiar dacă treaba va ieşi mai prost, sufletul va rămâne liniştit. Ce folos vei avea dacă vei dobândi lumea întreagă, dar îţi vei vătăma sufletul? Iar la voi este vorba doar de cartofi, de roşii, de ceapă, nu de întreaga lume. Pe deasupra, nici nu se ştie când vei primi mai mult - mai bine zis, se ştie că vei primi mai mult când vei începe să te smereşti şi să cedezi pentru Dumnezeu, să pui pe primul loc în toate folosul sufletului, placul Domnului, nu mintea ta, şi slava ta deşartă, şi îndărătnicia ta.

Infrânează-ţi mânia, cere de la Domnul puteri şi să fii în stare să nu-L mânii. Adu-ţi aminte cât mai des ce necinstire şi ce chinuri a răbdat Domnul pentru mântuirea noastră -iar noi cum îi răspundem?

Dacă purtăm numele Lui, unde sunt faptele noastre în numele Lui? Nu sunt, oare, faptele noastre pe dos faţă de cum ar trebui să fie ? Iar de vreme ce aşa stau lucrurile, să îndurăm fără cârtire măcar necazurile care vin, dacă nu luăm asupra noastră nevoinţe de bunăvoie, dacă nu împlinim poruncile. Purtaţi-va poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos, şi să nu căutaţi plăcerea voastră.

Iartă-mă că te amărăsc!

Monahiei Eupraxia
Fii mai blândă cu oamenii, nu-ţi fa vrăjmaşi. Rabdă neajunsurile omeneşti: Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţi] împlini legea lui Hristos. Dacă vom fi milostivi faţă de oameni, Domnul va fi milostiv faţă de noi în aceeaşi măsură. Tocmai asta înseamnă cuvintele: cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea se va măsura vouă.
Pentru lucrurile cu care greşeşti sau păcătuieşti pocăieşte-te sincer înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dacă vei necăji! pe cineva. Smulge din inima ta pomenirea răului, ranchiuna, încă ceva: străduieşte-te să faci toate pentru Domnul, după porunca lui Dumnezeu, nu după placul inimii. Până şi faptele cele bune au preţ înaintea lui Dumnezeu numai atunci când sunt făcute pentru Dumnezeu, fiindcă aşa este voia lui Dumnezeu, altfel spus fiindcă aşa este porunca lui Dumnezeu. Dacă ele sunt făcute din alte pricini, nu sunt plăcute Domnului Dumnezeu. Tocmai despre asemenea fapte bune s-a zis: Toată dreptatea voastră e ca un stejar doborât. Trebuie să avem în toate înţelegere duhovnicească, iar dacă ne îndoim dacă ceva place sau nu Domnului, trebuie sa ne rugăm măcar lăuntric şi să spunem: „Doamne, fac asta pentru Tine, presupunând că este plăcut înaintea Ta! Luminează-mă, Doamne, să fac toate întru slava Ta!" - şi atunci vei fi liniştită.

Să nu osândeşti pe nimeni, fiindcă toţi suntem vrednici de osândă de la Domnul şi El acoperă păcatele noastre şi ne iartă în măsura în care şi noi acoperim neajunsurile aproapelui şi le iertăm. Să fii întotdeauna cât mai smerită, să te socoti neştiutoare; străduieşte-te să fii la urma celorlalţi, să nu te bagi în faţă în nici o privinţă, nici cu vorba, nici cu fapta. Pe scurt, străduieşte-te să fii nebăgată de seamă, neauzită, lină, paşnică. Atunci Domnul îţi va da să simţi ce înseamnă, pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toată mintea, pacea pe care a lasat-o Domnul zicându-le ucenicilor: Pacea Mea dau vouă; nu cum dă lumea dau vouă pace.

Iar tu n-ai pace, adesea eşti nervoasă, te iriţi, îţi pierzi sănătatea, deoarece faptuieşti şi vorbeşti nu pentru Dumnezeu, ci după pornirile şi patimile tale. întotdeauna pocăieşte-te în toate îndată ce simţi o greşeală sau un păcat, fără să aştepţi momentul când începi să-ţi faci pravila de rugăciune. Acoperă toate prin pocăinţă şi prin osândirea de sine. Smereşte-te înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor: atunci vei fi mai liniştită şi vei ajunge treptat la pacea lui Hristos.
Să fii sănătoasă! Domnul să te binecuvânteze şi să te îndrume!

Monahiei Eupraxia
Pace ţie!
Am scris asta şi m-am oprit: cum să scriu mai departe? Cum să te numesc, „Elisabeta" sau „maică Eupraxia"? Căci ar trebui să te numesc „maică", însă dispoziţia ta sufletească, şi purtarea ta dinafară, şi toată viaţa ta îţi dau, oare, dreptul să porţi numele de maică?

Toţi trăim altfel decât se cade. Trebuie cel puţin să recunoaştem asta sincer, din adâncul sufletului, fără să ne credem buni, şi să dovedim această recunoaştere nu prin cuvinte, ci prin faptă - altfel ne recunoaştem, chipurile, nimicnicia, netrebnicia, păcătoşenia ş.a.m.d., dar ajunge să ne atingă puţin cineva cu ceva, să facă altfel decât vrem noi, ca să ne manifestăm nu ca nişte robi netrebnici, care rabdă toate ca unii care merită orice pedeapsă, ci ca nişte domnitori, cărora toţi trebuie să li se supună, al căror plac toţi sunt datori să-l facă, ia dacă nu se face cum vrem noi ne enervăm, ne certăm, osândim, ne amărâm - pe scurt, arătăm în toate felurile posibile că nu avem de fapt conştiinţa propriei sărăcii duhovniceşti,! că nu ni se frânge inima pentru nenorocita noastră dispoziţie sufletească. Cu vorba ne arătăm păcătoşi, robi netrebnici,! Insă cu fapta domni care cerem ca totul să fie cum vrem noi,| altfel cârtim împotriva tuturor, până şi împotriva sorţii, acoperind cu acest cuvânt cârtirea împotriva Domnului însuşi.

Nu e în noi nimic călugăresc. Scuzându-ne ba cu sănătatea şubredă, ba cu treburile, ba cu împrejurările exterioare, părăsim până şi mica lucrare sufletească pe care şi orice mirean este dator s-o facă. Trebuie să ţinem minte întotdeauna cuvintele Domnului: Ce folos dacă vei dobândi întreaga lume, iar sufletul tău îl vei pierde? Iar noi nu numai că ne vă-tămăm sufletul, ci nedorind să ne lepădăm de omul nostru vechi ni-l putem chiar pierde.

Străduieşte-te să-ţi înăbuşi manifestările păcătoase măcar câte puţin, nu părăsi rugăciunea sub nici un pretext, fa mai întâi placul lui Dumnezeu, şi doar apoi placul tău şi al oamenilor. Unde este credinţa noastră? Unde-i iubirea de aproapele ? Iată că mi-ai trimis o mulţime de daruri, dar pe un om aflat în nenorocire, pentru care ar fi trebuit să te rogi cu lacrimi, pe care ar fi trebuit să-l rabzi chiar dacă ai fi avut tu însuţi de îndurat necazuri pentru asta, nu poţi să-l rabzi (de D. vorbesc). Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Nu pentru mine să faci asta, ci pentru porunca lui Dumnezeu.

Mulţumesc pentru daruri, îndărătul cărora se ascunde dragostea ta faţă de mine! Dacă dragostea e în inimă, ea se revarsă din inimă asupra tuturor celor din jur şi se arată prin mila faţă de ei, prin răbdarea neajunsurilor lor, prin neosân-direa lor, prin rugăciunea pentru ei, iar când trebuie neapărat şi prin sprijinul material. Iar dacă nu există nimic din toate astea, dragostea faţă de mine nu e din inimă şi nu e din credinţă. Iartă-mă!

Fii mai blândă cu toţi. Să nu ţipi niciodată la nimeni.

Binecuvântarea lui Dumnezeu ţie şi tuturor prietenilor!

Străduieşte-te să trăieşti cu toţi în aşa fel încât oamenii să plece de la tine mângâiaţi şi să mulţumească Domnului pentru tine. Domnul să te ajute în toate! Pace ţie!

Alexandrei Belokopîtova
îmi pare rău că la voi, acolo, nu se mai termină neplăcerile de tot felul. Eu îţi propun să împlineşti sfatul evanghelic, şi anume: depărtează-te de pământ, adică de toată deşertăciunea lumească, lipeşte-te de Dumnezeu prin rugăciune, prin pomenirea lui Dumnezeu, prin citirea cărţilor duhovniceşti, prin pocăinţă, prin deasa împărtăşire, prin înăbuşirea duşmăniei faţă de cei din jur şi prin celelalte lucrări duhovniceşti. Atâta timp cât eşti în deşertăciune eşti ca în apă: te-ai cufundat în toate grijile şi ciorovăielile lumii din jur şi, inevitabil, vei suferi, vei fi supusă lucrării oamenilor şi dracilor.

Să nu crezi că de asta poţi scăpa mutându-te în alt loc! Nu!