CrestinOrtodox 15-10-2014

Dragă Marisa!
Să nu te superi că am spus că Domnul nu a îngăduit să vii. Bineînţeles că dacă ar fi fost voia lui Dumnezeu ai fi venit negreşit. Aşadar, nu este încă voia Lui. Ţi-am spus întotdeauna că trebuie să te rupi, puţin câte puţin, de ataşamentul exagerat faţă de lucruri şi, îndeobşte, faţă de lume, şi să te smereşti înaintea Katiei şi a maicii, iar tu tot vrei să fie ca tine. Chiar dacă treaba va ieşi mai prost, sufletul va rămâne liniştit. Ce folos vei avea dacă vei dobândi lumea întreagă, dar îţi vei vătăma sufletul? Iar la voi este vorba doar de cartofi, de roşii, de ceapă, nu de întreaga lume. Pe deasupra, nici nu se ştie când vei primi mai mult - mai bine zis, se ştie că vei primi mai mult când vei începe să te smereşti şi să cedezi pentru Dumnezeu, să pui pe primul loc în toate folosul sufletului, placul Domnului, nu mintea ta, şi slava ta deşartă, şi îndărătnicia ta.

Infrânează-ţi mânia, cere de la Domnul puteri şi să fii în stare să nu-L mânii. Adu-ţi aminte cât mai des ce necinstire şi ce chinuri a răbdat Domnul pentru mântuirea noastră -iar noi cum îi răspundem?

Dacă purtăm numele Lui, unde sunt faptele noastre în numele Lui? Nu sunt, oare, faptele noastre pe dos faţă de cum ar trebui să fie ? Iar de vreme ce aşa stau lucrurile, să îndurăm fără cârtire măcar necazurile care vin, dacă nu luăm asupra noastră nevoinţe de bunăvoie, dacă nu împlinim poruncile. Purtaţi-va poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos, şi să nu căutaţi plăcerea voastră.

Iartă-mă că te amărăsc!

Monahiei Eupraxia
Fii mai blândă cu oamenii, nu-ţi fa vrăjmaşi. Rabdă neajunsurile omeneşti: Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţi] împlini legea lui Hristos. Dacă vom fi milostivi faţă de oameni, Domnul va fi milostiv faţă de noi în aceeaşi măsură. Tocmai asta înseamnă cuvintele: cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea se va măsura vouă.
Pentru lucrurile cu care greşeşti sau păcătuieşti pocăieşte-te sincer înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dacă vei necăji! pe cineva. Smulge din inima ta pomenirea răului, ranchiuna, încă ceva: străduieşte-te să faci toate pentru Domnul, după porunca lui Dumnezeu, nu după placul inimii. Până şi faptele cele bune au preţ înaintea lui Dumnezeu numai atunci când sunt făcute pentru Dumnezeu, fiindcă aşa este voia lui Dumnezeu, altfel spus fiindcă aşa este porunca lui Dumnezeu. Dacă ele sunt făcute din alte pricini, nu sunt plăcute Domnului Dumnezeu. Tocmai despre asemenea fapte bune s-a zis: Toată dreptatea voastră e ca un stejar doborât. Trebuie să avem în toate înţelegere duhovnicească, iar dacă ne îndoim dacă ceva place sau nu Domnului, trebuie sa ne rugăm măcar lăuntric şi să spunem: „Doamne, fac asta pentru Tine, presupunând că este plăcut înaintea Ta! Luminează-mă, Doamne, să fac toate întru slava Ta!" - şi atunci vei fi liniştită.

Să nu osândeşti pe nimeni, fiindcă toţi suntem vrednici de osândă de la Domnul şi El acoperă păcatele noastre şi ne iartă în măsura în care şi noi acoperim neajunsurile aproapelui şi le iertăm. Să fii întotdeauna cât mai smerită, să te socoti neştiutoare; străduieşte-te să fii la urma celorlalţi, să nu te bagi în faţă în nici o privinţă, nici cu vorba, nici cu fapta. Pe scurt, străduieşte-te să fii nebăgată de seamă, neauzită, lină, paşnică. Atunci Domnul îţi va da să simţi ce înseamnă, pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toată mintea, pacea pe care a lasat-o Domnul zicându-le ucenicilor: Pacea Mea dau vouă; nu cum dă lumea dau vouă pace.

Iar tu n-ai pace, adesea eşti nervoasă, te iriţi, îţi pierzi sănătatea, deoarece faptuieşti şi vorbeşti nu pentru Dumnezeu, ci după pornirile şi patimile tale. întotdeauna pocăieşte-te în toate îndată ce simţi o greşeală sau un păcat, fără să aştepţi momentul când începi să-ţi faci pravila de rugăciune. Acoperă toate prin pocăinţă şi prin osândirea de sine. Smereşte-te înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor: atunci vei fi mai liniştită şi vei ajunge treptat la pacea lui Hristos.
Să fii sănătoasă! Domnul să te binecuvânteze şi să te îndrume!

Monahiei Eupraxia
Pace ţie!
Am scris asta şi m-am oprit: cum să scriu mai departe? Cum să te numesc, „Elisabeta" sau „maică Eupraxia"? Căci ar trebui să te numesc „maică", însă dispoziţia ta sufletească, şi purtarea ta dinafară, şi toată viaţa ta îţi dau, oare, dreptul să porţi numele de maică?

Toţi trăim altfel decât se cade. Trebuie cel puţin să recunoaştem asta sincer, din adâncul sufletului, fără să ne credem buni, şi să dovedim această recunoaştere nu prin cuvinte, ci prin faptă - altfel ne recunoaştem, chipurile, nimicnicia, netrebnicia, păcătoşenia ş.a.m.d., dar ajunge să ne atingă puţin cineva cu ceva, să facă altfel decât vrem noi, ca să ne manifestăm nu ca nişte robi netrebnici, care rabdă toate ca unii care merită orice pedeapsă, ci ca nişte domnitori, cărora toţi trebuie să li se supună, al căror plac toţi sunt datori să-l facă, ia dacă nu se face cum vrem noi ne enervăm, ne certăm, osândim, ne amărâm - pe scurt, arătăm în toate felurile posibile că nu avem de fapt conştiinţa propriei sărăcii duhovniceşti,! că nu ni se frânge inima pentru nenorocita noastră dispoziţie sufletească. Cu vorba ne arătăm păcătoşi, robi netrebnici,! Insă cu fapta domni care cerem ca totul să fie cum vrem noi,| altfel cârtim împotriva tuturor, până şi împotriva sorţii, acoperind cu acest cuvânt cârtirea împotriva Domnului însuşi.

Nu e în noi nimic călugăresc. Scuzându-ne ba cu sănătatea şubredă, ba cu treburile, ba cu împrejurările exterioare, părăsim până şi mica lucrare sufletească pe care şi orice mirean este dator s-o facă. Trebuie să ţinem minte întotdeauna cuvintele Domnului: Ce folos dacă vei dobândi întreaga lume, iar sufletul tău îl vei pierde? Iar noi nu numai că ne vă-tămăm sufletul, ci nedorind să ne lepădăm de omul nostru vechi ni-l putem chiar pierde.

Străduieşte-te să-ţi înăbuşi manifestările păcătoase măcar câte puţin, nu părăsi rugăciunea sub nici un pretext, fa mai întâi placul lui Dumnezeu, şi doar apoi placul tău şi al oamenilor. Unde este credinţa noastră? Unde-i iubirea de aproapele ? Iată că mi-ai trimis o mulţime de daruri, dar pe un om aflat în nenorocire, pentru care ar fi trebuit să te rogi cu lacrimi, pe care ar fi trebuit să-l rabzi chiar dacă ai fi avut tu însuţi de îndurat necazuri pentru asta, nu poţi să-l rabzi (de D. vorbesc). Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Nu pentru mine să faci asta, ci pentru porunca lui Dumnezeu.

Mulţumesc pentru daruri, îndărătul cărora se ascunde dragostea ta faţă de mine! Dacă dragostea e în inimă, ea se revarsă din inimă asupra tuturor celor din jur şi se arată prin mila faţă de ei, prin răbdarea neajunsurilor lor, prin neosân-direa lor, prin rugăciunea pentru ei, iar când trebuie neapărat şi prin sprijinul material. Iar dacă nu există nimic din toate astea, dragostea faţă de mine nu e din inimă şi nu e din credinţă. Iartă-mă!

Fii mai blândă cu toţi. Să nu ţipi niciodată la nimeni.

Binecuvântarea lui Dumnezeu ţie şi tuturor prietenilor!

Străduieşte-te să trăieşti cu toţi în aşa fel încât oamenii să plece de la tine mângâiaţi şi să mulţumească Domnului pentru tine. Domnul să te ajute în toate! Pace ţie!

Alexandrei Belokopîtova
îmi pare rău că la voi, acolo, nu se mai termină neplăcerile de tot felul. Eu îţi propun să împlineşti sfatul evanghelic, şi anume: depărtează-te de pământ, adică de toată deşertăciunea lumească, lipeşte-te de Dumnezeu prin rugăciune, prin pomenirea lui Dumnezeu, prin citirea cărţilor duhovniceşti, prin pocăinţă, prin deasa împărtăşire, prin înăbuşirea duşmăniei faţă de cei din jur şi prin celelalte lucrări duhovniceşti. Atâta timp cât eşti în deşertăciune eşti ca în apă: te-ai cufundat în toate grijile şi ciorovăielile lumii din jur şi, inevitabil, vei suferi, vei fi supusă lucrării oamenilor şi dracilor.

Să nu crezi că de asta poţi scăpa mutându-te în alt loc! Nu!