Consuma cat iti face bine - Ghid pentru consumatorul contemporan

Fii primul care adauga o recenzie!

Nu se afla in stoc

Descriere

Consuma cat iti face bine - Ghid pentru consumatorul contemporan

Vanitas vanitatum, omnia est vanitas! – deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune! – aceasta era convingerea exprimată de către Ecclesiast cu circa 2500 de ani în urmă. De atunci însă, universul material creat de munca și talentul oamenilor a edificat condițiile unei vieți mai ocrotite și, într-un anume sens, mai bune. Totuși, această dezvoltare a creat și premisele stării de contradicție în care omul contemporan, așteptând împlinirea pe o cale mai degrabă materială, nu o dobândește, deși vede că acumulează tot mai mult. Aflați într-o astfel de situație, ne întrebăm cum ar trebui să ne raportăm la aspirațiile spirituale și materiale care există în ființa noastră, așa încât să dobândim acel bine profund pe care îl căutăm. Încercând să oferim un răspuns la această chestiune veche dar mereu actuală, se poate aprecia că următoarea înțelepciune aduce rezolvarea: mediocritas aureus – calea de mijloc este de aur sau in medio stat virtus - virtutea stă la mijloc. Desigur, tocmai aici este dificultatea – a trăi o viață echilibrată, care să împlinească atât aspirațiile spirituale, cât și exigențele materiale. În actualul context social, în care suntem permanent asaltați de mesaje care ne persuadează să căutăm împlinirea pe o cale eminamente materială, sper că volumul de față va fi privit de către cititori drept un ghid care inspiră și motivează spre armonizarea aspirațiilor spirituale și materiale. Înainte să alcătuim o listă cu ceea ce mai vrem, cu ceea ce ni se pare că mai avem nevoie pentru a fi fericiți, cred că ar fi bine să facem o listă cu ceea ce avem și, contemplându-le, să fim recunoscători pentru acestea. Să ne gândim bine la ceea ce este cu adevărat important pentru viața noastră. Astfel, lista cu ceea ce mai vrem s-ar diminua și odată cu ea și stresul, și ar crește bucuria. Să ne îndepărtăm de zgomot, de vorbăria fără sens. Să ne facem timp pentru a tăcea, a privi, a asculta, a pansa rănile celor mai de aproape sau mai de departe. În liniște, să pornim în căutarea lui Dumnezeu. El, deja ne-a găsit. (Autorul)