Constantin Bellu si redesteptarea Supremului Consiliu in exil (1969). Perceptii ale Securitatii

Fii primul care adauga o recenzie!

Nu se afla in stoc

După ce sursa a spus acestuia obiectul vizitei sale (salutări de la David LEVY din Paris și că va primi pachete de la francmasonii din Paris), ing. BELLU s-a arătat amabil și atent cu sursa, spunându-i să-i transmită verbal acestuia la Paris,...

Descriere

Constantin Bellu si redesteptarea Supremului Consiliu in exil (1969). Perceptii ale Securitatii

„După ce sursa a spus acestuia obiectul vizitei sale (salutări de la David LEVY din Paris și că va primi pachete de la francmasonii din Paris), ing. BELLU s-a arătat amabil și atent cu sursa, spunându-i să-i transmită verbal acestuia la Paris, rugămintea ca să intervină la Ministerul Apărării Naționale din Paris și să obțină de acolo o scrisoare către Asociația Veteranilor de Război din RSR, prin care el, ing. BELLU este recunoscut personal de francezi ca veteran din războiul 1916-1919, întrucât a luptat pe front sub comanda română și franceză, sub comanda Mr. Francez VITRY, care i-a făcut și o caracterizare, în calitatea ce o avea atunci, de ofițer (sublt., lt., cpt.), fiindcă cei din Asociația Veteranilor din Război, nu-l recunosc ca veteran deoarece nu a luptat în cel de-al 2-lea război mondial, pe frontul din Vest. El a dat sursei fotocopiile a 2 brevete de decorații „Coroana României” și „Steaua României” din 1917, ca sursa să le dea lui David LEVY și pe baza lor și a unei alte fotocopii de pe caracterizarea ofițerului francez, LEVY să obțină de la Min. Apărării Naționale francez, acea recunoaștere de veteran. El susținea că o astfel de recunoaștere i-ar crea anumite avantaje materiale personale”.
(Notă informativă din 22 iunie 1967)
„A arătat în primul rând despre mesajul oral transmis de Marcel G., locțiitorul lui BELLU în francmasoneria franceză (respectiv în francmasoneria română din Franța acceptată în obediența Marii Loji Naționale Franceze).
Acesta având gradul de General-locotenent mare comandor al Francmasoneriei române din Franța și i-a transmis ing. BELLU mesajul că în România lojile fiind în adormire, el este locţiitorul lui BELLU, ca șef al Francmasoneriei Române. Că atunci când s-ar admite oficial activitatea în România, atunci se dizolvă la Paris conducerea Francmasoneriei Române, urmând ca ing. BELLU să reia în România conducerea lui GAVRILESCU ca să fie prudent să nu aibă discuții cu nimeni, pentru că la Paris GAVRILESCU ține trează activitatea Francmasoneriei Române”.
(Notă informativă din 1969, 17 septembrie 1969)