La apogeul celui de-Al Doilea Război Mondial, numeroși partizani sovietici au luptat pe frontul de est împotriva forțelor Axei. În cartea sa, Alexander Gogun discută despre forțele care operau în Ucraina. Atrocitățile naziste erau, adesea, egalate de brutalitatea partizanilor. Autorul analizează utilizarea fără discernământ de către partizani a tacticii pământului pârjolit, distrugerea propriilor sate, represaliile naziste împotriva civililor, generate de acțiunile partizanilor, incidentele zilnice, larg răspândite printre partizani, de tipul jafului, beției, violurilor și al sângeroaselor conflicte interne. De asemenea, Gogun analizează suspiciunile privind folosirea armelor bacteriologice, precum și cazurile de canibalism, arătând că aceste practici nu au reprezentat un produs al conflictului armat, sau o „reacție populară” spontană la brutalitatea susținută a ocupanților naziști, ci o trăsătură specifică a strategiei staliniste de război total.
***
Această carte nu este pentru cei slabi de inimă…
Richard W. Harrison, in: The Journal of Slavic Military Studies, 28 (3) 2015.
Într-adevăr, o lucrare subtilă și echilibrată…
Prof. Mark Edele, in: Jahrbücher für Geschichte Osteuropas, 64 (1) 2016.
Recent, Gogun a publicat cea mai cuprinzătoare prezentare a mișcării partizanilor sovietici. El studiază mișcarea partizanilor din Ucraina, abordând aproape toate aspectele, inclusiv relațiile cu populația locală.
-Dr. Alexander Brakel in: War in a Twilight World: Partisan and Anti-partisan Warfare in Eastern Europe, 1939-45, Palgrave Macmillan, 2010.
Stilul lui Gogun este asemănător aceluia al lui Timothy Snyder, Krisztian Ungvary sau Antony Beevor, câțiva dintre reprezentații de marcă ai ultimei generații de istorici ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
Duncan Bare, in: Journal for Intelligence, Propaganda and Security, 2 (10) 2016.
În loc să interpreteze, în mod eronat, acțiunile părții sovietice ca fiind determinate de cursul evenimentelor, cum au făcut istoricii sovietici când au prezentat existența partizanilor sovietici, ca o reacție la inamicul german (de unde și eticheta de “răzbunători ai poporului”), Gogun descrie mișcarea partizană drept o structură cu scopuri, tactici și strategii inițiale proprii. Desigur, autorul subliniază repetat și brutalitatea extremă a invadatorilor, menționând, de asemenea, comportamentul ungurilor.
Dr. Sebastian Stopper in: Cahiers du monde russe, 55 (3-4) 2014.
Lucrarea lui Gogun… reprezintă o anchetă solidă, susținută de multe surse în limbile ucraineană, rusă, germană și engleză.
Dr. hab. Georg Wurzer, in: Militärgeschichtliche Zeitschrift, 70, 2011.
Principala contribuție a acestei monografii… este modul în care autorul pune sub semnul întrebării etichetarea mișcării partizane. Autorul argumentează faptul că forma sub care s-a desfășurat, în cele din urmă, războiul partizan în Ucraina a fost aceea a unei organizații creată, aprovizionată și susținută de Moscova și de Stalin, care a dictat formarea, operaționalizarea și, în final, dezmembrarea acesteia.
Dr. Yan Mann, in: The Journal of Slavic Military Studies, 30 (1) 2017.
Trebuie subliniat faptul că Gogun nu consideră în nici un caz că infracțiunile germane sunt mici și nici nu le relativizează, le consideră o contra-reacție la brutalitatea partizanilor sovietici.
Dr. Agilolf Keßelring, in: Jahrbücher für Geschichte Osteuropas, 65 (3) 2017.
Această lucrare reprezintă un efort de cercetare interesantă și fundamentală, care sprijină înțelegerea atât a extremiștilor care au luat puterea (în Rusia și în Germania), cât și a “structurilor de forță” pe care se sprijineau și se sprijină în continuare, în special în conflictele de intensitate scăzută ale războiului hibrid contemporan și în conducerea operațiunilor speciale.
Dr. hab. Yuri Felshtinsky, Guerres mondiales et conflits contemporains, 258 (2) 2015.