Eu cred că şi Carpaţii noştri plâng uneori, iar tu, frate şi mare actor Dorel Vişan, eşti lacrima lor. (Grigore Vieru)

* * *

Personalitate proeminentă a culturii românești și de peste hotare, Dorel Vișan este actor, poet, prozator, eseist, filosof cu înclinații accentuat metafizice și un neobosit călător care duce cuvântul de pace și frumusețe a vieții în lumea întreagă. Nu în ultimul rând sunt de menționat surprinzătoarele sale talente și în medicina holistică.
Opera lui Dorel Vișan îndeamnă la meditație, pace, reverie, la trăirea în dimensiunile sacrului și ale umanismului autentic. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

Dacă este să fim onești, maestrul Dorel Vișan trece mult dincolo de granițele actoriei și ale teatrului, în general, devenind o sumă: construcția interioară a omului de cultură include o impresionantă paletă, de la literatură, estetică și teoria artei, până la filosofia culturii, teoria și istoria mentalităților, sociologie culturală și religie. Dorel Vișan își construiește identitatea din biblioteci fundamentale, așezate undeva la rădăcina conștiinței de sine. În răstimpuri, din fericire, dintr-un soi de altruism cultural necosmetizat, oferă surprize ce țin de exteriorizarea cea mai elegantă cu putință, mărturisirile primind contur de poezie (de la cea psalmică la cea confesivă) sau de estetică și memorialistică. De această dată maestrul Dorel Vișan își descifrează palierele cele mai intime ale gândirii, luând atitudine analitică față de preajmă, pur și simplu.
Eseurile, tabletele și articolele din acest volum întocmesc imaginea unui scriitor fără șabloane, fugit din orice carnaval al lumii, asumându-și responsabilitatea civică, demascându-și deopotrivă stările de grație și marile întâlniri ființiale, dar și rupturile grave dintre palierele-kitsch ale societății actuale și profunzimea intelectului și afectului său, construite pe tiparele cele mai sincere ale rusticului. În fond, vorbim de o carte despre recuperarea unor valori pe care numai din prea mare grabă omul le poate face tăinuite, însă nu le poate altera. Dorel Vișan propune un cod de relectură a vieții pe care îl consideră potrivit sieși: simțuri la pândă, infinit umor iertător („Numai iertarea ne redă [...] libertatea”) și o neostoită stare ludică, vocația înțelepciunii, ironie șăgalnică, mirajul confesiv și, peste toate, bucuria de a sta, om și viață, în mâinile cititorului. (Diana Câmpan)

* * *

Excelenta carte Cine‑i păzeşte pe paznici luminează câteva dintre cotloanele întunecate ale trăirii româneşti şi ale devenirii naţiunii de la Carpaţi şi Dunăre. Se citeşte uşor şi, mai ales, cu mult folos. (Mircea Radu Iacoban)

* * *

Actor, poet şi eseist, Dorel Vişan (născut la Tăuşeni, judeţul Cluj) este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1965). Doctor în Arte – domeniul Teatru. Numeroase premii naţionale pentru cele 50 de roluri în teatru şi peste 65 de roluri în film. Nominalizare pentru Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun actor (rolul Iacob) la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, noiembrie 1988; Premiul pentru interpretare masculină (Senatorul melcilor), a XVII‑a ediţie a Festivalului Filmului Mediteranean de la Montpellier, octombrie 1995; Premiul „Mileniu” – Hall of Fame, 1998; Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler – Preşedinţia României, 2002; Premiul Academiei Române pentru artele spectacolului „Aristizza Romanescu”, pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică, 2006; Trofeul „Zece pentru România”, 2010; Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru apărarea şi slujirea dreptei credinţe şi promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 2014.
Debut absolut în 1995, cu poezii, în revista Steaua. Volume: De vorbă cu Domnul (versuri, 1997); Vremea cireşelor amare (1998); Voi veni cu fluxul (1998), Păcate... (2000); Psalmi (2003); Cine-i păzeşte pe paznici (2012); Salmos (traducere în limba spaniolă de Christian Tămaş, 2012); Psaumes (traducere în limba franceză de Christian Tămaş, 2013); Cântece pentru glas şi toacă (2017). Inclus în Poeţi clujeni contemporani (1997); Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005).

* * *

Noua Spiritualitate este emanaţia unei Noi Ştiinţe care s-a conturat îndeosebi către sfârşitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.
Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizaţii tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiţiei umane. În acelaşi timp însă filosofia care a motivat-o nu a reuşit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasaţi, mai aproape de autodistrugere.
Colecţia noastră se deschide, aşadar, tuturor cărţilor menite să propună o soluţie de ieşire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valenţă demersului spre o lume mai bună.
Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeaşi gândire. Acesta este motivul pentru care toţi comentatorii fenomenului social optează pentru o Nouă Spiritualitate. Respectul pentru viaţă, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, şi nu a urii şi a dezbinării, constituie esenţa Noii Spiritualităţi. (Dumitru Constantin-Dulcan)