Prolog

Este cunoscută dragostea lui Hristos pentru copii. Evangheliile ne oferă informaţii emoţionante despre afecţiunea pe care Domnul o nutrea pentru copii. De pildă, când a vrut la un moment dat să arate oamenilor ce înseamnă smerenia, a „luat un copil în braţe şi le-a zis…” (cf. Mc. 9, 36). Victor, presviterul din Antiohia, tâlcuieşte cu multă înţelepciune această faptă a lui Hristos: „deoarece copilul este curat de invidie, de slavă deşartă, de dorinţa de întâietate, şi are totodată cea mai mare dintre virtuţi, nevinovăţia”1.

De asemenea, când i-auadus copii ca să-i binecuvânteze, Hristos nu a refuzat să o facă, ci chiar a subliniat: „lăsaţi copii şi nu-i opriţi să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Mt. 19, 14). „Și, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei” (Mc. 10, 16). Chiar vedem aici o nemulţumire a Mântuitorului faţă de încercarea ucenicilor Săi de a le împiedica pe mame să îşi aducă copiii la El. Vroia ca tinerii şi copiii să-I fi e în preajmă. De asemenea, în ceea ce priveşte dobândirea cunoştinţelor bune şi folositoare, de orice natură ar fi ele, Îl avem drept pildă pe Însuşi Iisus, Care, atunci când avea doar doisprezece ani, a fost găsit de părinţii Lui „în templu, şezând în mij locul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Și toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Lc. 2, 46-47). Copilul Iisus a fost un elev bun. Ca toţi evreii din vremea sa, cunoştea Sfi ntele Scripturi „de mic copil” (v. II Tim. 3, 15). Aceste scrieri sfi nte creează premisele necesare mântuirii noastre, fi ind folositoare „spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate” (II Tim. 3, 16). Tânărul are datoria săcaute, ca o albină, orice cunoştinţă ce îi va fi de folos în cursul vieţii.

În ultimii ani, examenele elevilor şi ale studenţilor sunt foarte anevoioase şi difi cile. Sistemele de intrare în şcolile medii şi superioare sunt foarte solicitante. Este nevoie ca tânărul să depună multe eforturi, până la limita puterilor, pentru a rezista la concurenţa dură din perioada examenelor. Adeseori se întâmplă ca cei afl aţi în examene să fi e cuprinşi de nervozitate, irascibilitate, stres, presiuni psihologice, gânduri negative în caz de eşec, purtare antisocială în familie sau în afara ei, deznădejde şi descurajare. Pentru a putea depăşi aceste obstacole, cer ajutorul meditatorilor particulari şi al oamenilor care deţin cunoştinţele corespunzătoare. De asemenea, nu rareori se întâmplă ca în timpul examenelor să ceară şi ajutorul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le cunoaşte. Merg astfel la Biserică, se roagă, aprind lumânări, cer rugăciunea preoţilor.

Biserica noastră, care îmbrăţişează toată viaţa omului, nu trece cu vederea frământările tinerilor, şi mai ales a celor care cer ajutorul lui Hristos. Face rugăciuni, liturghii şi cereri speciale, rugându-L pe Dumnezeu să se arate grabnic ajutător şi să binecuvânteze eforturile şi încercarea copiilor de a intra la şcolile pe care şi le doresc.

Paraclisul de faţă, scris anume pentru frământările şi luptele tinerilor de a intra la diferitele şcoli, se adresează lui Hristos, Cel ce este izvorul a toată cunoştinţa. El conţine şi o ectenie specială la sfârşit, precum şi o rugăciune de susţinere a celor ce candidează la învăţământul superior. Dându-l publicităţii, le urăm tuturor copiilor noştri să-L aibă pe Hristos susţinător în străduinţa lor binecuvântată, nobilă şi plină de sârguinţă, să primească de la El putere ca să reziste la examene şi luminare ca să le treacă cu note maxime.

---------
1 John Antony Cramer, Catenae Graecorum Novum Testamentum,
1967, p. 364.